Post festiv

Peste cateva ore plec la Filarmonica sa vad un film mut pe muzica de pian improvizata de Karol Beffa. N-am mai vazut asa ceva pana acum, live adica, am urmarit cateva filme vechi cu coloana sonora muzicala - Metropolis, Frankenstein - dar experienta era destul de personala, limitata la intimitatea camerei mele. Acum o sa fiu in sala mare, cu ecran mare si orchestra probabil, cu un pianist virtuos si cu multi prieteni blogeri in public pe care ma bucur ca i-am atras intr-o activitate de "culturalizare". Iar apoi o sa-mi iau costumu' si o sa ma avant la o petrecere de Halloween unde sa beau ca sa-mi sterg amintirea proaspatului accident care mi-a trecut prin fata ochilor pe Rebreanu. Ca doar n-am vorbit degeaba o saptamana intreaga... Nu stiu cati ati participat la un costume party, fie el si cu pijamale, eu nu prea imi amintesc s-o fi facut, asa ca anul asta e timpul pentru inca o premiera. O sa ne deghizam care mai de care mai haios si tragem un chef in crasma care ne-o primi! Pentru ca ni se rupe de sentimentu' anti-halloweenian care-i impiedica pe unii sa se distreze si le urca fierea-n gat. Ultima chestie pentru care o sa ma enervez e asta cu imprumutul de sarbatori comerciale. Parca n-as avea destule motive de stres si nervi.

Lupta cu internetii: Lovitura de 3 simpla

Dragi pirati online, UE se pune pe treaba. "Legea celor trei lovituri" devine aplicabila in domeniul file-sharingului si a protectiei drepturilor de autor dupa ce Parlamentul European s-a opus de doua ori, prin Amendamentul 138 (Capital). Consiliul Europei a trecut peste ei (deh, interesu poarta fesu) si ne putem astepta in curand ca statele sa adopte legislatii de genul celei din Franta, unde de anul viitor daca insisti sa-ti tragi intens 5 sezoane din House ori Grey's cu torrenti sau DC++ te trezesti cu trei lovituri dupa cap: e-mail, scrisoare scrisa si apoi deconectarea de la interneti pentru 1 an. Plus amenda de la 1500 de Euro in sus. Ce ziceti de asta? Marea Britanie e in carti si ea cu Legea file-sharingului pentru 2011, si se zvoneste de un amendament care sa permita deconectarea chiar fara hotarare judecatoreasca pentru aia mai "caposi"!

Aici e controversa care a tinut in loc Pachetul Telecom. Europarlamentarii chiar sustineau necesitatea existentei unei hotarari judecatoresti de "luare a jucariilor" intrucat accesul la internet e o componenta a libertatii la exprimare! Oameni cu cap. Btw, daca n-ati auzit, Finlanda au transformat accesul la internet de mare viteza intr-un DREPT garantat prin LEGE.(Adevarul) Adica tot finlandezul o sa-si vada facebook-ul chit ca sta intr-un fiord sau la umbra unui ghetar. In fine, statele in lupta cu piratii online (niste teroristi nu-i asa?) au pus presiune pe europarlamentari si au facut sa treaca proiectul astfel ca de-acum incolo ne putem astepta la legi bune pentru autorii de continut piratat: filme, seriale si muzica comerciala (mai putin indie rock).

O alta chestie asa conexa zice ca in U. S. of A. s-a batut in cuie lege ca blogarii sa declare acolo la ei pe blog daca iau bani cand vorbesc de bine (sau de rau) un produs/serviciu/whatevar. Sub pedeapsa unei amenzi grase (11.000$) Ca sa stie si cititorul care asculta de acel mare formator de opinie ca de D-zeu, ca blogarul e de fapt un comis-voiajor care te trimite pe tine la cumparaturi el stand in fotoliul sau de antreprenor on-line si numarand cascavalul dupa o zi de bloguit. Nu zic ca initiativa e chiar rea daca se urmareste "identificarea si sanctionarea companiilor care isi promoveaza produsele oferind recenzentilor recompense nedeclarate." (detalii) De asteptat si la noi ca abia astept sa declar niste sume :)

Jucarii de Halloween?

Acu vreo cateva ore ma intorceam acasa pe jos si studiam in trecat persoanele din jurul meu. Trecand pe langa o masina mi-a ramas privirea asupra celor doua doamne de langa ea, una scotand dintr-o plasa o jucarie ca sa o vada cealalta. Erau probabil mamici amandoua. Prima tinea in mana o ... drujba(!) de plastic ... de vreo 40 cm destul de fidel lucrata insa fara componente miscatoare, dar avand sunete inregistrate ce mimeaza zgomotul scos de un asemenea utilaj taietor.

Nu va pune un pic pe ganduri? Presupun ca jucaria era pentru un baiat de vreo 5-8 ani, destul de usor impresionabil, dar am dubii ca e chiar potrivita. Stau si ma gandesc in ce mod poate fi folosita o asemenea jucarie? Fie dai drumul pustiului prin gradina sa "mimeze" cum taie toti copacii - not funny decat dace e nepot de taietor de lemne - sau il lasi s-o scoata din dulap la aniversare si sa-si urmareasca invitatii prin casa ca intr-un arhicunoscut slasher (Texas Chainsaw Masacre) - ceea ce e destul de ingrijorator!

Ma gandesc la jucariile noastre din copilarie. Aveai un pistol, puteai fi bandit sau cowboy, aveai o sabie, puteai fi talhar sau cavaler, aveai o pusca, alegeai fie hot fie politist, deci optiuni in ambele directii. Cu o drujba de plastic nu prea poti "socializa" decat eventual ca un serial killer, iar daca te pricepi sa intri intr-un astfel de rol, ei bine, cineva se uita la tv mult dupa ora de culcare. Dar poate femeia vroia sa-l trimita in gradina la taiat copaci invizibili. Pana la Halloween, cand ii cumpara masca lui Jason si-l trmitea la trick or treat.

Relatii gratuite

Am ramas un pic pe ganduri privitor la utilitatea unui serviciu telefonic gratuit de "Relatii cu clientii" care precizeaza din start ca "e gratuit in propria retea." La operatorii de telefonie ma refer, ca aici e buba. Ai cablul "derajat" si nu-ti merge telefonul, Tv-ul si net-ul!! Ce faci? CE FACI? Pai suni la Relatii.. dar, evident ca, n-o faci din reteaua lor ca aia o picat si suni din alta care taxeaza fara mila. Atunci mai putem vorbi de relatii gratuite? Gratuite pentru cine? Pentru cei care n-au probleme ci doar chef de chat? Ciudat.. Cred ca era mai util sa-mi tempereze mie frustrarile cauzate de defectiunile retelei lor, nemaitaxandu-ma cand cer explicatiile ce-mi sunt datorate. Nu ma intereseaza cum. Parteneriat intre toti operatorii telefonici pentru a permite tranzitarea retelei proprii in cazul numerelor speciale de Relatii cu Clientii, ca sa putem vorbi de un real AJUTOR. Un fel de roaming, dar cu tarif special 0! Da stiu, eu inca sper ca corporatii astia chiar sunt curiosi de bunastarea clientilor lor. Sunt inca naiv, dar ma tratez.

Ps: astept de 2 saptamani sa vina RDS-ul si la mine ca vada taica-miu meciurile pe gsp. Cred ca o sa dau multe telefoane.

Mufica la Blogmeet TM

Revolutie in roz

Ieri dimineata, intr-o atmosfera racoroasa plina de umezeala si ceata, ne-am dat cu bitzele prin Timisoara in cadrul ultimului eveniment Verde pentru Biciclete - Revolutie pe doua roti. Si asta dupa o noapte de distractie cu blogerii si dupa 4 ore de somn. Nici nu ma mir ca m-am trezit buimac la 9, am sarit din pat, am facut un dus grabit(cel putin asa imi amintesc acum) si m-am suit pe bicicleta fara sa mananc nimic. am ajuns punctual la Timco unde se adunau biciclistii, m-am intalnit cu Luci si Tomata, la fel de punctuali, cu Ily si Ovidiu U.- probabil singurul roller. Primisem un tricou personalizat de la organizatori, care insa imi vine ca o fusta XL, si m-am procopsit si c-o insigna. Roz-magenta. Fie, o data pe an imi permit sa port culori ce n-au ce cauta in garderopa mea :)).

Pedalarea s-a desfasurat vreme de o ora prin centrul Timisoarei, cu claxoane si baloane roz, un mars finalizat in P-ta Operei cu aplauze si ridicat bicicletele deasupra capului. Bike Rulz. Au participat destul de multi oameni, as zice vreo 1000, cam la fel cu cea din primavara, si probabil daca vremea era mai calda eram si mai multi. Cred ca toata lumea s-a simtit bine si a ramas cu amintiri placute. Eu particip deja de 1 an la evenimentele astea, si n-as face decat sa ma repet daca as povesti tot ce am simtit, asa ca ii las sa spuna mai frumos pe cei nou-veniti la pedalat: Ovi Sirb si Nebuloasa, timisoreni de-ai nostri si musafirii de pe alte meleaguri: Tibi Lovin, Lilisor, Oradeanul, VisUrat si Denisa. Articolele lor sunt sugestive pentru a intelege impactul pe care il are o asemenea miscare asupra unor nou-veniti. Piticu n-a pedalat deloc dar a alergat dupa colana, ne-a pozat si filmat intocmai ca un reporter. Sebi chiar a realizat un clip misto din materialul filmat de pe bicicleta. Merita vazut.

Mai multe poze aici la Tomata.

Blogmeet 22 cu musafiri

Parca mai ieri jucam fotbal cu fetele pe maidanul sintetic de pe malu Begai, in cadrul intalnirii blogeristice cu nr 21, care s-a vrut a fi una indedita. Iata asadar ca ineditul incepe sa ne placa si a 22-a blogereala banateana i-a reunit pe blogeri si pe biciclisti in aceeasi seara. Implinindu-se un an de la nasterea miscarii "Verde pentru Biciclete" organizatorii au invitat si niste blogeri din tara ca sa ia pulsul actiunii de la fata locului iar cum blogosfera e tot timpul in alerta, nici noi n-am stat degeaba si i-am invitat la "mica" noastra reuniune. Nici dl Emil Cristescu, sub tutela caruia s-a nascut initiativa Verde, n-a stat degeaba si in calitate de bloger si biciclist ne-a propus sa desfasuram intalnirea intr-un cadru ceva mai altfel decat obisnuiam noi, o sala de protocol din Hotelul Timisoara. Si a fost bine.

Am ajuns un pic intarziat, din motive lesne de imputat dar pe care nu le voi oferi insa (pentru ca sunt un gentleman desavarsit!) si m-am alaturat repede unui grup deja maricel de oameni antrenati in discutii ce pareau cam formale la prima vedere. Atmosfera insa s-a degajat repede dupa sosirea altor cativa blogeri locali si a mai multor beri pe mese. M-am introdus (cu ajutorul Nebuloasei) musafirilor veniti in oras si astfel i-am cunoscut pe Lilisor, Oradeanu, Tiberiu Lovin si Piticu de care auzisem vorbindu-se dar pe care nu-i citeam nestiind nimic despre dansii. Tot cu ei venisera si Visurat si Denisuca, intalniti si la Arsenal Park anu asta, impreuna cu dl Ovidiu, tata socru, la randul lui bloger. Sebi si-a adus si pistoalele de airsoft si pe la final ne-am cam impuscat pe-acolo, unii iesind cu niste urme frumusele pe picioare (multam Ovi, dar nu se compara cu vanataia de la paintball).

La discutii eu m-am simtit stingher la masa "oficiala" si m-am retras pe canapele. Imediat miscarea mi-a fost reperata si in scurt timp canapelele erau neincapatoare si lumea statea deja pe jos:

- Am stat la povesti cu Lilisor care e din Lugoj dar sta in Oradea si mi-a lasat sa inteleg ca Lugojul e plin de biciclisti. Si m-a "certat" un pic ca facem concursul Marele Ecran numai pentru timisoreni. Nu esti prima, sa stii :)). Probleme de logistica, asta e. Surpriza insa a fost cand am aflat ca-i sora cu Falcuta, pe care o citeam de mai demult.

- Pe Piticu nu-l stiam decat dupa renumele de bloger dar s-a dovedit un om ca toti ceilalti insa cu un ras absolut contagios!

- Cu Tibi Lovin am mers sa mancam la Mec si domnu reporter virtual ne-a surpins cu generozitatea lui achitand nota. Sper ca viitorul sa ne de-a ocazia de a ne revansa..

- Tot la categoria musafiri am avut si doi baieti biciclisti profesionisti ce tocmai s-au pornit intr-un turneu de pedalat pana-n Portugalia. Le urez bafta si sper sa-si rezolve cumva partea cu finantarea.

- Am cunoscut-o si pe Amalia, PR-ul de la Verde pentru Biciclete, si mi-am clarificat confuzia starnita de coloarea roz/magenta a miscarii verzi. E vesela si aniversara si starneste curiozitate si discutii. Si intr-un an electoral e greu sa gasesti o culoare care sa nu dea nastere la asocieri nepotrivite.

- Tot la blogmeet l-am reintalnit Andru, un amic cu care jucasem ping-pong la Anonimu 2007 si un musafir de-al lui Luci.

Blogerii locali au venit multi si veseli la intalnire, exista o lista de prezenta ca de obicei, si pe langa Falcuta care o venit pentru intaia oara la blogmeet, a doua persoana intrata nou in hora a fost Boghi. Sper ca s-au simtit bine ambii si-or sa mai vina. Restul au fost: Tomata, Nebuloasa, Crinutza, Casandra, Tudor, Andra, Corina, Dojo, Bloodie, Rob, Dora, Anda, Sirg , Alex, Cristi, Dan, Raul, Răzvan, Raka, Petre, Daciana, Bloo, Camytzi, Clawd, Dani, Paul, Luci. (sper ca n-am mai uitat pe nimeni). S-au facut o multime de poze, remarcabile cele din galeria lui Razvan, in special alea multe cu mascota pe care am aflat ca o cheama Mufica.

Pentru jumatate din participanti blogmeetul s-a mutat dupa 12 intr-un club timisorean - Wave - singurul dealtfel in care am incaput toti (restul barurilor erau ticsite de oameni) si in care am petrecut pana pe la 4 cu bautura la preturi imbatabile purtand discutii secrete! Cu si despre secrete, adica..

Reverse psychology

De pe mail vin numa chestii "utile" intradevar:

Stiati ca:

Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex: daca ai codul 1234, introdu 4321.

Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau.

Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu. Dati mai departe sa afle toti !!!!!!!

Deci daca bancomatu e atata de destept sa anunte politia singur la un cod suspect, cum se intampla ca tace malc cand  hotii il fura cu totul!!! Dati si asta mai departe...

Crampeie de realitate

Am avut o realitate in care m-am trezit intr-un pat cu baldachin drapat cu franjuri rosu-nchis si asternuturi de matase neagra, intr-o camera straina dar ce-mi parea familiara si langa o femeie cu trasaturi necunoscute dar pe care eram convins ca o iubesc nespus. Era inca intuneric, caci zorile nu se ridicasera, iar obloanele casei vechi stateau inchise. Femeia din pat imi era nespus de draga, intocmai cum e o sotie sau amanta la inceputul comuniunii. Dormea ca o zeita fara griji, cu un zambet blind si linistit abia distins prin pletele imprastiate lungi pe perna si peste obrajii fini de lapte. Privindu-i sanii ca de fildes razbind voiosi din crapatura voalului de noapte, catre lumina palida a diminetii, gandeam ce mult noroc are in viata un barbat cand poate sa iubeasca asemenea minune de femeie. Chiar daca numele-i era o amintire indepartata, chipul strain si intim totodata iar locul parca rupt dintr-un roman de vitejie, imaginea era in sinea ei o realitate ce ma coplesea. Magia momentului si puterea sentimentelor erau atat de convingatoare incat nici ceea ce urma sa vina nu-mi spulbera credinta.

Un zgomot infundat se precipita spre usa camerei noastre si-un freamat mestecat de voci si cisme tropaite strapunse linistea acelei dimineti. Companioana mea nici ca-si putea imagina un mod mai groaznic de a fi trezita atunci cand ochii mari facu si speriata ma privi de parca se trezea intr-un cosmar. Lovita, usa se plesni puternic de perete lasand sa se reverse prin cadrul ei o gloata agitata si pestrita de chipuri aspre de soldati si slujnice crispate. Pana sa ne dezmeticim atat eu cat si frumoasa noptii mele furam insfacati si fara mila trantiti la podea. Ni se strigau cuvinte grele si primeam scuipati, urechile ne erau bombardate de tot felul de ocari printre care am distins "curvar" si "tarfa adultera". Ma asteptam la ce-i mai rau, iar loviturile din coaste imi pareau doar blande mangaieri cand ma gandeam ce soarta o asteapta pe frumoasa mea stapana. Lacrimile fierbinti ii curgeau ca seva dulce de salcam din ochii ei cei verzi atunci cand isi recunoscu barbatul sub chipul tortionarului cel mai cumplit.

Si uite asa m-am condamnat la ultimul supliciu pentru pacatul de a fi ravnit femeia altuia. Pe jumatate goi si cu pielea zdrelita de loviturile-ncasate, gloata furioasa in frunte cu stapanul ei incornorat ne tarara fortat pe scarile abrupte luminate de faclii, departe de lumina soarelui, in maruntaiele conacului. Acolo, in fundul cel de mai de jos al casei, era intrarea catre rezervorul subteran de apa. Un ciubar mare si solid de lemn roscat ne astepta in dreptul gaurii de stanca, legat de-o funie pe scripeti, un leagan sinistru gata sa ne poarte in pestera intunecatului sfarsit. Pe ea au pus-o prima, ca pe-un copil in scranciob cand vrei sa-l dai huta, si cu smuciri puternice de funie trupul i l-au coborat adancului, numai un planset cu sughituri ramanand ca ultima dovada a unui chip mult preaiubit. Ingenunchiat priveam calaii cum trag funia si-mi imaginam sfortarea zadarnica a fetei de la capatul ei. O plescaiala sumbra si apoi doar tipete de disperare mi-au strapuns mintea. Cinci minute a durat supliciul, desi mie mi-a parut cu mult mai lunga asteptarea, si-apoi linistea s-a asternut in beciul condamantilor. M-am ridicat pe urma resemnat, m-am suit in ciubar si le-am scuipat trei vorbe doar judecatorilor mei: "Sa terminam odata!" Apoi, in scartaitul ritmic al funiei cu scripeti, m-am coborat in hau, orb ca un nou nascut dar pacatos ca un bunic, si m-am rasturant in apa rece si intunecoasa ca intr-un Styx. Socul termic imi paraliza orice miscare si amortit m-am scufundat in bezna uda ca sa-l intalnesc pe Charon, luntrasul prieten celor inecati. Astfel m-am stins.

Odata am avut o realitate in care am murit. Altii ar spune ca a fost numai un vis, dar eu tind sa cred c-a fost o viata ce-am trait odata si in care am iubit. Si-acum abia mi-am amintit de ea.

photo source

Skhizein

Daca va plac scurtmetrajele merita sa vedeti Skhizein, un filmulet animat de 13 minute realizat de Jeremy Clapin si premiat in 2008 la Cannes. Subiectul e cel putin original, daca nu traznit de-a binelea. Un tip dupa ce e "lovit" de un meteorit descopera ca e un pic defazat, cam cu exact 91 de centimetri. Mai exact imaginea lui s-a scindat de prezenta lui fizica, a i e cam greu sa se miste intr-o lume deplasata cu aproape 1 m de perceptia lui. Sau poate problema e in mintea lui...