... de prezentul trecut si de cel viitor.
Leapsa de dor si jale cu raspuns intarziat pentru
oaanaa, doar intarziata, nu trecuta cu vederea.
Mi-e dor de lipsa de griji a copilariei, de joaca nevinovata, de prostiile pe care le faceam si satisfactia traita atunci cand scapam nepedepsit.
Mi-e dor de inghetata verde sau roz, mai mult apa decat lapte, cumparata de la cofetaria din giroc. Sau de aia in forma de pachet de unt. Mi-e dor de grisinele Luciano si napolitanele Danut mancate la colt de strada.
De fotbal si remi, de sotron sau 9 pietre, de mersul pe liniile de tramvai sau pe conducte in echilibru, de catarat in copaci sau pe garaje, de tras cu prastia sau cu cornete, de ars brazii de Craciun, de zapada pana la genunchi, de munte si de mare, de scos apa din fantana, de baut lapte proaspat muls, de duminicile dimineata petrecute in pat la televizor.
Mi-e dor de partidele de cruce baieti vs. fete pe care le organizam cu ceva ani in urma. Mi-e dor de vremea cand spuneam bancuri. Acum nu mai stiu doua.
Mi-e dor de dacia mea berlina cu difuzoare de 25.
Mi-e dor de unii colegi de liceu, au trecut 10 ani si nimeni nu a dat un semn.
Mi-e dor de Praga. Si de Bratislava.
Mi-e dor de ieri. As fi facut ceva altfel.
Mi-e dor de maine. Stiu ca va fi altfel.
Si mi-e dor de viitor in general, am senzatia ca mi se pregateste ceva si nu mai am rabdare.
Movieaddicted tie de ce ti-e dor?
M-au intrebat aseara niste amici ce filme le mai recomand pe blog si m-au prins cumva cu garda jos. Nu prea stiam ce sa le zic, nu mai vazusem ceva care sa merite pasat mai departe, asa m-am scos cu o nerecomandare. Am fost "nevoit" sa vizionez un film acum 2 zile in ideea de a scrie ceva randuri despre el pt concursul de recenzii de pe filmblog.ro. Ghinionul meu a fost ca mi s-a repartizat Nopti in Rodanthe - un film de dragoste in vremea uraganului. Nici ca se putea mai rau. Filmul asta e la cinema acum si nu sfatuiesc pe nimeni sa mearga la el. Pelicula n-are nici un d-zeu. Il are in schimb pe Richard Gere la 60 de ani si Diane Lane, trecuta de a doua tinerete. El e un doctor acuzat de malpraxis venit la capatu' lumii sa-si prezinte scuzele familiei indoliate, iar ea o casnica/artista care in timpul liber are grija de hanul in care poposeste dom' doctor. Si asa ajung ei doi sa petreaca uraganul acolo la han. El client si ea hangita. Doua vorbe trei minciuni se infiripa idila intre babaciuni. Boooring. Didn't see that comin'... In plus doctorul Aroganta Intruchipata in Aston Martin n-are dram de sensibilitate fata de familia care-l dase in judecata dar e plin de farmec cu sotia separata de barbat si cu copii acasa. Care se indragosteste peste urechi si petrece cu dansul un sejur de vis in casa de pe malul oceanului turbat. Evident ca dimineata fiecare isi vede de-ale lui si continua povestea de amor doar in calitate de penpals cu scrisorele siropele pe care ni le citeste fiecare in gand ca sa stim ce mare iubire traiesc ei la varsta a doua/a treia. Sfarsitul e stupefiant, ca deh e melodrama, si n-are nici o noima. El decedeaza intr-o furtuna tropicala facand pe bunul samaritean intr-o tara subdezvoltata iar ea primeste ultima scrisoare netrimisa din mainile fiului supravietor. Servetele va rog!
