02 noiembrie 2008

Schimb de Carti TM13


Ca in fiecare luna prima duminica are caracter livresc, asa ca azi am dat inca o raita prin Erick's Coffee House pentru intalnirea Schimbului de Carti. M-am prezentat insa foarte slab, nu citisem nici o carte, asa ca am adus inapoi ce luasem luna trecuta si mi-am tinut gura. Adica n-am avut nimic de spus referitor la carti, evident. Am ascultat insa mai atent decat de obicei. S-a discutat mult despre Dostoievski, ceea ce ma bucura, pentru ca ma fascineaza de fiecare data. Tot ma intreb cand se va intampla sa citesc si eu prima oara un rus. Probabil fac parte dintre cei care nu suporta sa citeasca de 3 ori in 3 feluri diferite despre aceesi chestie, dupa descrierea Tomatei. Numai asa imi explic de ce ezit sa pun mana pe un exemplar din Crima si pedeapsa ori Idiotul sau ce-o mai fi.
La intalnirea de azi au fost din nou multi oameni noi, ceea ce e surprinzator. Oare cati timisoreni au venit pana acum la SdC. Sa fie vreo 200? Ama probabil are o lista cu ei. Si vorbind de Ama, am fost nitel dezamagit de cat de putin a citit. Se vede ca e la scoala din nou. Ce ti-e si cu studiile astea... Nici Rebe nu a avut cu ce sa se laude, doar 2 carti, dar o intelegem ca nu mai are atata timp de cand cu nebuneala asta cu profesorii. E pe baricada, cu mana pe sabie nu pe carte. Din nou s-a vorbit de Conjuratia Imbecililor, sau mai nou botezata de Oaanaa, Timpitii. Cred ca va trebui sa o rasfoiesc si eu putin. Au lipsit niste oameni de baza, Radu si OvidiU, ocupati cu probleme de serviciu, Cami a fost un pic apatica, nu prea s-a implicat decat la Conjuratia Imbecililor. A revenit in schimb Tania, care lipsea de ceva vreme, si le-am revazut pe Gemenele Vitrege, Flavia si Andreea.
Cu cartile am terminat destul de repede, s-a vazut ca octombrie nu a fost deloc propice pentru lectura. Ne-am intins dupa la barfe si mondenitati, unde Rebe s-a aprins repede si si-a varsat naduful pe Andreea Raicu. Am ajuns cu totii la concluzia ca nu ne mai uitam nicicare la televizor, iar asta spune ceva despre mass-media vizuala: ne e sila de ea. Am analizat cu Danut adevarul din spatele documentarelor Zeitgeist dar nu ne-am lamurit prea tare. Au fost si cativa blogeri noi, astept inca link-urile ca le-am uitat. Probabil curand o sa vina si lista de prezenta. M-am intors doar cu doua carti acasa, aceeasi Dune: Casa Atreides si aceeasi Umbra a lui Ender. Sper ca le-oi citi luna asta.

Ps: cine nu si-a achitat ciocolata si ceaiul ne face cinste mie si lu' Danut data viitoare :p.

Later Edit: aveti aici pozele lui Razvan. Multumim pentru promptitudine.

The Midnight Meat Train: Filmul horror a anului

In contextul unor filme ca One Missed Call, Shutter, Mirrors, The Eye, The Ruins, Prom Night si alte cateva balarii cu pretentii de scary movie, din care cele mai multe erau remake-uri ale unor obscure (pentru americani) filme asiatice, The Midnight Meat Train vine ca o gura de aer (sau sange :v) proaspat. Ecranizare a unei scurte povestiri de Clive Barker, un maestru al horror-ului, filmul asta merita puncte multe pentru originalitate, realizare artistica, interpretarea excelenta a "raufacatorului" si finalul apoteotic marcat de o lovitura curajoasa in vintrele tale de iubitor de happy-end. Nu vreau sa va dezvalui prea multe, chiar daca ma mananca limba, dar e un horror si trebuie servit ca atare. Pe scurt e vorba de un fotograf (Bradley Cooper) dornic sa-si faca un nume in bransa care alege ca subiect pentru obiectivul camerei sale, viata New York-ului. In cautarea imaginii perfecte cerceteaza viata nocturna a orasului si da peste o serie de disparitii ciudate in randul calatorilor cu metroul din timpul noptii. Crezand ca a dat peste o poveste incepe sa-l suspecteze pe un tip ciudat (Vinnie Jones intr-un rol terifiant) ca fiind serial-killer si-l urmareste obsesiv nopti la rand. Ceea ce descopera va este rezervat sa aflati singuri.

Filmul are ceva gore (adica sange si maruntaie digitale) in momentele cheie insa in rest e destul de aseptic. Regia ii apartine lui Ryuhei Kitamura mai cunoscut pentru filmele sale japoneze cu samurai Azumi si Aragami. TMMT e debutul sau pe taram american si cred ca a inceput cu dreptul.
Trailer:

Ce zici ma?

Dau si eu clik pe Google Chrome sa vad ce mai e nou in Google Reader si primu zice ca n-o auzit de celalalt. Dar de Mozilla Firefox ai auzit? Sends your chrome ass right to recycle bin...

01 noiembrie 2008

Blogereala (de nota) 10


"Last night my little bloggers, came dancin' on the floor, and in the midnight hour they screamed ... MORE MORE MORE." Daaaa...cat mai multe intalniri de-astea, inca zece sa fie, cu party pana dimineata, lume multa si muzica buna. Noaptea trecuta a fost paranghelie, ce mai. De fapt va dati seama ca a fost greu pt ca au trecut 24 de ore si tot nu am scris nimic. M-a cam durut capul azi dupa a zecea intalnire a bloggerilor timisoreni. O "petrecanie" cum se mai spune in lumea underground, adica in beciurile alea slab luminate din Unirii (Bunker fiind unul din ele). Deci, ce-a fost asnoapte, in afara de Halloween, care a impus tema chefuielii:


Totul a inceput in acest cartier,...nu, de fapt in alt cartier, numit Cetate, intr-un birtut foarte nou care se cheama Funky. Faina locatia, amenajat misto, foarte luminos si colorat, cu niste canapele superconfortabile, preturi medii si servire ireprosabila. Multumim pentru alunele din partea casei :). Promitem sa bem mai multa tequilla data viitoare. Eu m-am oprit la un shot, nush ce s-a intamplat, am fost distras probabil de atatea freehug-uri si de oamenii noi si vechi cu care aveam de vorbit. De facut nu am facut prea multe acolo, in mai toate pozele vorbesc la telefon, dar nu am avut ce face, asa se intampla cand lumea te stie drept "informat" si-ti solicita ajutoru pentru a-i directiona spre locatia petreceii :). Am avut insa o discutie ca-ntre barbati cu Ovi si una de fosti colegi cu Neox, am aflat unde lucreaza Adeline si am "socializat" cu Andreea, prietena Roxanei. La 22 am parasit incinta si am continuat in Bunker.


Acolo, la 2 metri sub pamant, aveam un separeu langa DJ unde ne-am dat in petec. Am dansat, am baut si pozat in diverse ipostaze mai ceva ca la o parada gay. Peruca blonda de la Bloodie, masca a la Zorro si tridentul de dracusor de la Bloo s-au plimbat pe la fiecare din noi in cautarea celei mai creative posturi. Campion a fost Nuzzu, inobilat parca de Adeline cavaler al "ordinului impielitatilor" si impuns cu tridentul. Inedit a mai fost si zborul lu' Super Andrea (pronumele posesiv e fortat de necesitatea eliminarii oricarui dubiu creat prin formula de genitiv Super Andrei - nu e vb de nici un sfant acolo). La fel de inedita a fost dragostea nefiresc de protectiva pe care i-o purta colega Dana. Nefireasca a fost si fredonarea de canzonete italienesti peste "alternativele" de prin boxe. Doresc explicatii. Fierbinte a fost momentul artistic cu "limba pe gat" oferit de nelipsitele Cami si Anca, mare amatoare de tequilla. Multumim. Cei mai veterani au ramas acolo pana dimineata si ultimii carora le-am incredintat baricada au fost Radu, Oaana, Dece si sora lui. Am ajuns pe la 5 cred acasa dupa o plimbare matinala in compania unei tipe foarte treze (Andrea) si unui tip foarte alcolizat pe bicicleta (Radu) :)).

Lista de prezenta copiata de pe o foaie de hartie mazgalita cu masinute si tractorase: EU, Bloodie, Tudor, Ovi, Nuzzu, Dan si sora lui, Radu, Oaanaa, Adi, Cami, Petre, Silviu, Alex (blogless), Flavia, Dora, Ramona, Crinuţa, Alina, Vali, Răzvan, Tomata, Super Andrea, Rob tot fara blog, Adeline, Roxi, Ale, Andreea, Marius, Cristi

Pozele la Ovi, Tomata si Neox.

31 octombrie 2008

Orar de weekend

S-a cam aglomerat weekend-ul asta asa ca simt nevoia sa fac un orar ca sa nu uit la cat si unde.

Vineri
ora 19 - Blogereala 10 - in birtul nou Funky din Unirii, inainte de Carturesti si alte birturi cunoscute.
ora 22 - Blogereala Aftershock - in Bunker cu dantuiala si sperieturi de Halloween.

Sambata
dimineata - de cercetat piata auto sa vedem preturile
dupa-masa - odihna si lectura si ce-o mai fi.

Duminica
ora 15 - Schimb de carti 17. Nu am citit nimic. Ce sa mai zic.

30 octombrie 2008

Free Hugs Day a fost distractiva

Azi la 12 s-au impartit imbratisari cu nemiluita prin campus, pe strada si in UVT. Organizatorii s-au pus pe treaba de dimineata, au facut pancarde, au imbracat tricouri si s-au afisat cu ele in Complex. Televiziunea si ziarele au fost cu ochii pe ei. S-au pozat, s-au dat si luat interviuri, dar cel mai mult s-au imbratisat. Intre ei, dar mai ales cu necunoscuti. Am fost si eu "capturat" in aceasta actiune si, in calitate de voluntar, am transmis mai departe imbratisarile lor. Ceea ce ma interesa in special era sa vad cum reactioneaza lumea. Sa aflu cati oameni ar accepta sa se imbratiseze, deci un contact fizic, cu un necunoscut pe strada. Pai cam jumate din cei interpelati. Au fost persoane care zambeau si receptionau ideea, au fost persoane care ne ignorau complet, au fost si oameni care ne priveau suspicios (ca pe niste sectanti sau cersetori). A fost chiar cineva care ne-a si injurat: 'tu-va-n gura cu engleza voastra cu tot! In mare insa lumea a fost surprinsa placut si s-a conformat indemnului de pe pancarde. Unii auzisera dinainte de aiua asta, altii au reactinat instant. Pentru a va face o idee cum se desfasoara "momentul imbratisarii" urmariti fotografiile facute de Tion ;)).

1. Fata isi ocheste "victima" doritoare de o imbratisare:

2. Se indreapta vijelios spre dansa.

3. Baiatul nu ma are scapare si se conformeaza:

4. Imbratisarea propriu-zisa.

5. Baiatul ramane cu pancarda :( si purcede la randul sau mai departe.


Am glumit, nu s-a petrecut chiar asa, i-am promis Oanei ca o sa trec si eu pe-acolo. Dar scena e prea tare ca sa n-o "joc".
In continuare, o dovada clara de afectiune. Mersi Roxi pentru foto.

Cum te-ai costuma de Halloween [Leapsa]

Dupa o idee marca DebateHouse punem mintea la contributie si gandim ce costumatie am arunca pe noi de Halloween. Regulile sunt similare cu cele de facut pizza: ce gasesti prin frigider arunci in tava. In consecinta: ce gasesti in dulap si prin casa, arunci pe tine. That's creative dressing!

So, fara alte comentarii:

  • iau doua tricouri vechi, unul alb si unul negru, le tai in jumate, le cos alb-negru si scriu pe ele Mr and Mrs Brightside.
  • imi iau halatul alb din liceu si-mi atarn la gat o pipernita legata cu ata: Dr. Pepper.
  • imprumut niste haine de la sora-mea, o geanta si o palarie si-mi puteti zice: Nicole Richie.
Si as mai avea idei traznite, pe care nu le-as pune in practica probabil, numai ca tre sa fug sa imbratisez niste persoane. Continua Ovi si Tudor? Si Bloodie.

29 octombrie 2008

Single-uri: OCS si Killers

Omul cu Sobolani au un single nou: Un numar necunoscut. Se poate asculta si urmari clipul pe situ lor sau se poate descarca piesa. Pretul e cunoscut: 3 Euro :D. Da e contra cost, ceva ce implica un cod sms si un nr de telefon. Hai las ca nu-i mult pentru un fan adevarat. Si sunt baieti de treaba, au concerte faine, nu-i asa?
Ps. : Imi place clipul.

Si tot la capitolul noutati (sort of) am vazut noul clip de la The Killers (al caror album il astept cum asteapta un junker doza de weekend) deci noul clip, cum ziceam, Human. Straight from MTV MUSIC pe care il lauda Ovi mai devreme. Sansa mea sa verific embeduirea :D.




Intrebare retorica: baietii astia de la Mtv au toate drepturile sa ofere clipul spre vizionare si embeduire, asa ca legea asta retarda cu plata de 1000 ron/ luna catre ORDA nu e cumva o ciordeala cu acte?

Boala Familiei M

N-am mai fost la teatru de foarte multi ani, din scoala generala cred, cand ne duceau cu clasa la Opera sa vedem piese obligatorii. Ieri am facut pasul si m-am dus pentru prima data din proprie initiativa. Am si fost de dimineata la Agentia Teatrala ca sa-mi iau bilet din teama de a nu pica in letargie dupa-masa si a nu mai iesi deloc din casa. Asa ca ieri am fost la Sala 2 si vreme de 2 ore am privit fascinat desfasurarea de pe scena. Care scena era altfel decat mi-as fi imaginat. O padure de copaci, rumegus, o cada in mijlocul ei, un pat, o bucatarie toate facand parte din decor in acelasi timp. Mi-a placut ca in timp ce urmaream o actiune in prim plan, celelalte personaje erau in plan secund desfasurand niste activitati monotone si asteptand sa intre in rol. Uneori dispareau in "padure" si ma trezeam cautandu-i din priviri si gasindu-i fie catarati la o fereastra, fie trantiti pe jos intr-un somn simulat.
Familia M era alcatuita din 4 persoane: Luigi, un tata bolnav la cap si 3 copii care cica aveau grija de el. In fapt, numai fiica cea mare, Marta, isi asuma responsabilitatea de infirmiera si mama in casa Familiei M. Fiica cea mica, Maria, nu stie decat sa iubeasca si sa se ofere, aducand 2 logodnici in casa, Fulvio si Fabrizio, doi prieteni pusi in situatia sa-si dispute o singura femeie. Mezinul familiei, Giany, e un exemplu de iresponsabilitate si imaturitate care nutreste o iubire cel putin ciudata fata de surorile mai mari. Totusi el are si momentele cele mai "serioase" din piesa, intrucat firea lui impulsiva scoate la iveala lucrurile nespuse din sanul familiei. Mi-a placut enorm piesa asta, dar parerea mea nu e avizata deloc, intrucat nu am cu ce sa-mi compar experienta. E prima oara cand merg la teatru in ultimii 15 ani insa nu va fi ultima oara in mod sigur. Pentru recenzii sau cronici serioase puteti intra aici si aici. Se spun lucruri interesante. Eu va pun niste poze de pe situl TNT.


Multam Bloodie si Tudor pentru ca mi-au tinut de urat.
Later Edit: aici puteti urmari ceva ce seamana cu un trailer.