Cioc cioc , Paste fericit!

foto: George Nicolae

Au venit sarbatorile pascale astfel ca va urez si eu tuturor cititorilor acestui blog sa aveti zile frumoase sa va bucurati de Paste sa ciocniti ouale si sa va delectati cu mielu' dar ... sa n-aveti incredere in Colebil. Totul sa fie cu masura.
M-am grabit un pic cu urarea intrucat maine plec in concediu si blogul va intra in pauza. Nu stiu daca voi avea ocazia sa scriu ceva de acolo.

Cafe Cuza si Caligraf

Ieri am iesit la o tura prin orasul nostru si am indraznit sa merg in doua locuri in care nu am mai intrat. Unul vechi si unul nou nout. In primul nu intrasem de jena , in al doilea din motiv ca nu exista pana acum o saptamana. Sa le luam pe rand.
Cafe Cuza este o cafenea/restaurant deschisa in zona Unirii intr-o cladire despre care se spune ca in ea a zabovit marele Al. Cuza 2 zile in drumul sau spre exil. Ultimele sale zile pe pamant romanesc. Cel putin asa spune placa de la intrare, ca la scoala nu am invatat atatea detalii. Asa ca am venit si eu hotarat sa beau o cafea intr-un loc incarcat de istorie. Mi-am parcat bicicleta chiar in fata cafenelei :)) am legat-o de teava de gaz starnind priviri suspecte si am intrat cu hotarare. Inauntru era ceva lume, majoritatea de pe la tribunal, oameni potriviti cu locul intunecat si alambicat. Eu eram o pata de culoare in interiorul mobilat vechi ca un labirint si plin de obiecte de decor de acum 100 de ani: ceainice, fiere de calcat, ibrice, tavi, vaze, tablori. Ma simteam cam inghesuit si aveam o senzatie de clasustrofobie. M-am asezat la o masa de la geam si am primit de la o d-ra draguta un meniu. Aici nota zece. Nu pentru d-ra dragilor, pentru meniu. Jumatate din el cu mancare, restul cu bauturi. Cel putin 30 de feluri de cafele + vreo 30 de ceaiuri si ciocolate de toate felurile. De alcoale nu va mai spun. Preturi tipic centrale, cafele de la 5 lei la 15 lei. Mi-am luat un Capuccino Cuza la misto si am primit pe langa 3 felii de chec. Numai bine, ca tot mi-era foame. Am scos pe masa revista Business Magazin ca sa ma potrivesc cu locul si am savurat vreme de jumatate de ora culisele intricate ale economiei mondiale. La plecare am platit 8 lei plus bacsis, am iesit, mi-am dezlegat bicicleta sub privirile sictirite ale unui ospatar, si am taiat-o spre Irishul meu drag pentru o cura rapida.
Libraria Caligraf a aparut de nicaieri in holul Filarmonicii (fosta sala de cinema Capitol) dovada ca un loc nesatisfacator sub aspectul utilitatii poate deveni in scurt timp aducator de beneficii. Totul la initiativa dlui Robert Serban, poet, jurnalist si realizator TV, om pasionat de cultura si de carti. Ce m-a surprins cel mai mult pe mine este tocmai locul acela micut chiar in intrarea Filarmonicii in care pe vremuri lumea se inghesuia la bilete pentru Matrix ori Stapanul Inelelor si asteptau nerabdatori inglodati in coji de seminte si fulgi de porumb. Acel loc de care vorbeam s-a transformat intr-o librarie acum, spatiu dedicat cartilor si cititorilor. Am intrat, m-a cucerit, am plecat. De acum incolo cine merge la spectacolele Filarmonicii se poate intoarce acasa cu mai mult decat o amintire vizual-auditiva: o carte buna!

Drum bun

Avand in vedere ca in 2 zile plec la Praga e momentul sa-i raspund si lui Ovi care mi-a pasat o leapsa de ceva vreme. Sorry I kept you this long man. Deci cele 5 melodii de drum pe care probabil ca le voi asculta (in mod sigur vor fi mai multe) si care le recomand tuturor celor care pleaca in vreun eurotrip sau road trip sau orice fel de "trip" sunt cele de mai jos. Deci mainile sus and start singing, mai putin soferul... prea tarziu:

1. Alternosfera - Drumuri de noroi; inca suntem in Romanica ce sa-i faci, grija la carute si biciclistii beti pana la granita.



2. Rascal Flats - Life is a highway; am intrat direct pe autostrada prieteni. Exact ce ne lipseste aici. Exact ca in viata drumul are mai multe benzi.



3. The Proclaimers - I'm on my way; normal ca fara ei nu se poate ... aha, aha, aha... am pornit la drum.



4. The Alkaline Trio - Burn; numai sa nu ardem cauciucurile ca nu avem rezerve prea multe.



5. Blue October - She's my riding home; intoarcerea nu e un subiect care se discuta la plecare.



Astea sunt piesele ales de mine. Daca nu va plac jos din masina. Soferul e si Dj asa ca n-aveti decat sa luati trenul... Sa vad ce muzica de drum au Radu si Tomata.

Masa Critica - 25.04.08

Maine e vineri si asta inseamna ca trebuie sa va luati bicicletele si sa asteptati in fata Catedralei la ora 18. Se pleca din nou la plimbare prin oras, in mod organizat, cat se poate pe pistele de biciclete, restul drumului pe sosea, pentru ca Masa e o chestie serioasa si merita sprijinita. Nu va dor picioarele sa pedalati vreo ora cu inca 50 de biciclisti. In plus e pentru sanatatea voastra. Hai, ungeti lanturile!

Piesa lunii aprilie

Se termina si luna asta si trebuie sa selectez o piesa care mi s-a parut mai faina din noutatile auzite.
Cred ca titlul il merita Honeyhoney - Little toy gun, o trupa de folk rock jazz cu influente dinspre Ella Fitzgerald, Nina Simone si L. Cohen.

Stau degeaba la birou

E aproape 00.30, stau la birou si fac ultimele pregatiri pentru inchiderea zilei de munca si unii mai nazdravani s-au gandit sa-mi trimita un mail ca sa-si atraga (ne)recunostinta mea vesnica. Cititi in puii mei si radeti de omul muncitor:

"10% din femei au facut sex in prima ora a unei prime intilniri. - 20% din barbati au facut sex intr-un loc excentric. - 36% din femei sint in favoarea nuditatii. - 45% din femei prefera barbatii cu par negru si ochi albastri. - 46% din femei au incercat sexul anal. - 70% din femei prefera sa faca sex dimineata. - 80% din barbati nu au experimentat nici o data relatiile homosexuale. - 90% din femei ar dori sa faca dragoste in padure. - 99% din femei nu au incercat sa faca sex in birou. Concluzie: statistic vorbind, ai o sansa mai mare sa faci sex anal dimineata cu o femeie in padure, decit sa faci sex in birou la sfirsitul zilei. Morala: nu sta pina tirziu la birou. Niciodata nu se va intimpla nimic bun!"

Statistic vorbin aveti mai mari sanse sa va calc io cu masina de acum inainte!

The Chubb Chubbs are here

Ii mai stiti pe Chubb Chubbs? Cum nu stiti ce-a aia chubb chubbs? Inseamna ca nu ati vazut animatia asta produsa de Pixar si care a castigat un Oscar in 2002. Beware...the chubb chubbs are comming!!! :)))))

Zilele nestiute ale filmului spaniol

Acum ca s-au imprastiat vaporii de tequilla in care m-am afundat weekend-ul asta pot sa vorbesc in liniste de ce s-a petrecut saptamana trecuta. La Universitatea de Vest s-au desfasurat intr-un anonimat destul de suspect Zilele Filmului Spaniol cu proiectii in Aula Magna la initiativa d-rei Maria Lardies Gabarre, lector de limba spaniola. Eu am aflat de la o (co)pila "infiltrata" in faculta de litere (nu de limbi) care cunoscandu-mi obsesia cinefila m-a abordat:
"- Richie tre sa te duci la filme!!
- Daca sunt spaniole ma duc!" zic eu.
Era vorba de 3 zile de proiectii cu cate doua filme spaniole pe zi, de la 18 si de la 20. L-am sunat pe Luci, alt cinefil inrait si am incalecat bicicletele. Din cauza "secretului" in care s-a desfasurat (n-am gasit nici o informatie in ziare sau pe net, probabil a fost un eveniment inchis destinat doar studentilor) am ajuns sa urmarim un film intr-o sala cu 15 oameni in conditii decente si intr-o liniste absoluta. Zilele urmatoare, desi afisele lipite prin holurile Universitatii disparusera in totalitate, numarul spectatorilor a crescut.

Primul film, El Metodo (The Method), era considerat unul din cele mai bune filme spaniole din 2005. Ceea ce m-a decis sa vin la vizionare a fost premiul Goya castigat de Gil Mateo, scenaristul preferat al lui Amenabar (au colaborat cam la toate filmele sale: Tesis, Abre los ochos, Mar Adentro) a carui scriitura, adaptata dupa o piesa de teatru, te poarta prin lumea corporatista si meandrele unui interviu de angajare pe o pozitie de top management. Personajele sunt 7 la numar, toti candidati foarte motivati si atent selectionati pentru a trece o ultima serie de teste in vederea obtinerii postului. Ceea ce nu stiau ei este ca urmeaza a fi supusi metodei Gronholm, care presupunea inchiderea lor intr-o sala de conferinta si supunerea la cateva teste psihologice foarte abile. Pentru a complica lucrurile li se dezvaluie un amanunt, anume ca unul dintre ei este angajat al firmei cu rolul de a le observa reactiile si felul in care trec probele (ex: sa-si aleaga si sa motiveze un lider de grup care sa merite postul, apoi la dezvaluirea unui amanunt neplacut despre acesta sa decida daca mai merita sau nu sa raman in joc, etc). Fiecare proba depasita reprezinta preambulul unui nou test mai dificil. Adaugati la asta teama ca ar putea fi supravegheati audio-video de o armata de psihologi si lipsa oricarei idei despre ce exact se asteapta de la ei si veti fi prinsi in jocul mintilor corporatiste incercand sa va dati cu presupusul ca intr-un thriller politist. E remarcabil ce poti face cu 8 actori excelenti (7 candidati, intre care si Eduardo Noriega, si o secretara) un scenariu superb si o regie teapana (Marcelo Pineyro). In concluzie a fost un film beton, cum putine mai gasesti in ultima vreme.

Un al film urmarit la ZFS, a fost Barrio (The Neighbourhood), o drama care se petrece in periferiile Madridului si care a stors cateva lacrimi prin sala. Total diferit fata de precizia calculata a Metodei corporatiste din varful zgarie-norilor, Cartierul prezinta de la nivelul strazii o povestea trista, dar pe alocuri amuzanta, a trei pusti de 15 ani Rai, Javi si Manu, vecini si prieteni, care dau piept cu greutatile vietii de mahala, adica lipsa banilor, familii disfunctionale sau destramate, tentatia sexului si a micilor furtisaguri etc. Dialogurile sunt delicios de amuzante reflectand plictiseala tipica unei varste caracterizate de cautarea identitatii si lipsei de perspectiva. Tinerii viseaza sa evadeze intr-o insula exotica dar conceptul de "bed & breakfast" inseamna pentru ei un pat imens si cameriste special antrenate dornice sa ofere cate un blowjob la mic dejun. Cine e mai lucid: Manu care livreaza pizza pe jos sau cu autobuzul ca sa stranga cativa pesetas, Rai care se si vede traficant de droguri, ori Javi care trage cu ochiul la sora-sa practicand felatia pe bancheta din spate? Un premiu Goya pentru regia lui Fernando de Aranoa in 1999 il califica ca un must see pentru fanii cinematografului spaniol.

In afara de acestea doua, au mai fost patru filme dar din motive de neprezentare la proiectie nu va pot impartasi nicio opinie.

A cincea intrunire a blogerilor

Pentru ca luna asta ultima duminica era rezervata deja bisericii si d-lui nostru Isus, noi, cei de pe TM99BLOG, am hotarat sa o luam inainte si sa ne imbatam de Florii. Bine, nu asta e scopul intalnirilor, dar aproape de fiecare data e consecinta. Asa ca toata floarea cea vestita a blogerilor timisoreni s-a adunat ieri in Irish Public House. Am intarziat un pic, dar mi-am cerut scuze, nu ca data trecuta. Erau deja veniti Dan Dece, Tomata, Nuzzu, Curcubitator, Ovi, Alex, Adi, Ionesta si Adeline. Am adus-o si pe Bloodie de data asta, ferm hotarata sa nu mai lipseasca, probabil dupa ce ne-a vazut la Mexican Party vineri si cu gandul ca poate mai bem ceva tequilla :). Si chiar am baut pe la final, cativa metri, ca erau multi doritori. Pana atunci insa am fost cuminti. Dupa mine au aparut Clover si Dojo (care de la prima intalnire, la care eu lipsisem, nu a mai venit asa ca nu ne stiam) apoi Cami, Dora si, ultimul, Radu, a carui mama isi serba ziua de nastere ieri, la fel ca taica-miu de altfel, si in consecinta amandoi venisem de la o petrecere cu mici si bere. Dupa ce am fost criticati "ca am venit cu mana goala" si n-am indesat vreo 2 mici si ceva aripioare prin buzunare pentru "pofticioase", discutiile au deviat invariabil catre urmatoarea intalnire care tre sa aiba loc la iarba verde in fum de gratare. Tre sa o facem si pe asta :)). Lumea ii vede pe blogeri ca niste geeksi frustrati care stau toata ziua la comp si se descarca in www sau cine stie ce sectanti, cum am aflat de la Tomata. Ei bine data viitoare vom sacrifica niste puiuti si-i vom stropi cu bere.
Inapoi la intalnire, cum zicea si Ovi, masa era prea lunga pentru a putea discuta toti deodata. Eu am vorbit cu Clover despre Morcheeba si muzica indie, am incercat sa-i explic lu Bloodie treaba cu feed-urile, la care nici eu nu ma pricep :)). Dojo ne-a povestit de catelul pe care l-a salvat, Ovi m-a mustrat ca nu am onorat o leapsa, Dan si Curcubitator isi disputau titlul de cel mai misto banc de pe blog, Radu ne-a amintit sa avem carti de vizita la noi ca nu se stie niciodata cand ti se cere numarul de telefon si ratezi o sansa :p. Cu Nuzzu nu prea am vorbit dar el nu s-a dezmintit si a mai varsat un pahar. Incepe sa-si intre in mana. Bloodie ne-a explicat cum sa tragi semnalul in tren si sa scapi basma curata. Cu Alex m-am sfatuit in privinta masinilor aduse de afara. Oamenii se simtea bine, se mutau de pe un scaun pe altul, de cateva ori si fara voia lor :)). Am pus muzica de la tonomat, am baut, unii au si mancat (in special fetele) am participat la o runda de batut cuie la butuc si am castigat o bere. Iar la final am jucat un pic si darts in incercarea de a le ajuta pe fete sa castige meciul la care au fost invitate de alta gasca din bar. Am esuat in initiativa si cred ca am rupt o sageata.
Am fost multi la intalnirea asta insa treptat lumea s-a mai rasfirat. Adeline a zburat prima, Radu si el a fugit imediat ca se raceau micii si trebuia sa-i cante mamei sale La multi ani, Tomata a fost rapita de Super Andrea (prietena ei fara blog deocamdata) care a venit sa o ia la teatru. Ovi si el tot la teatru s-a dus nu inainte de a trage un set de fotografii pe care le gasiti la el. Dora a avansat la nivelul 2 urcand la etaj unde s-a intretinut cu sora ei. Sper ca i-a explicat avantajele care vin in urma infiintarii unui blog in TM. Curcubitator a plecat si el cam repede. Cred ca de fapt venise doar sa incerce shepherd pie-ul:)). Ceilalti ramasi, oameni fara obligatii, ne-am aventurat sa incercam tequilla gazdei si am comandat imediat 2 metri. De aici mai departe lucrurile sunt confuze, probabil neuronii responsabili cu inregistrarea obiectiva a evenimentelor au decedat peste noapte. Deci orice e posibil inclusiv faza cu Cami catarata pe un scaun de bar chemandu-ne la ordine pe care eu nu mi-o amintesc :)).

Orasul lalelelor = Timisoara

Cei care v-ati plimbat prin TM stiti asta deja dar ceilalti au nevoie de dovezi. Mi-am folosit ziua asta pentru a le furniza. Enjoy!
Abia astept sa vina vara. Atunci veti vedea orasul cu trandafiri.