Ruinele de la Jdioara

Jdioara e un sat cu vreo 600 de locuitori, la aprox 80 de km de Timisoara si 18 de Lugoj. Practic, cum iesi din Lugoj spre Caransebes, treci de Gavojdia si imediat faci la stanga de pe E70 catre Nadrag. Prima localitate e Criciova si dupa ea se face dreapta catre Jdioara. M-am dus ieri cu doi prieteni pana acolo sa vad ruinele unei vechi cetati medievale, cetatea Jdioarei, atestata documentar pe la 1320 insa datand probabil din secolele XI-XII. Ruinele le gasesti sus pe un deal, la vreo 25 de minute de urcus din sat. Nu-s vizibile de jos dar asta nu le face greu de gasit, satenii te indruma spre locul unde incepe traseul (da, exista un traseu marcat cu toate ca vopseaua marcajului e cam stearsa de ploi).

Din cetatea Jdioarei n-a ramas mare lucru, vizibila fiind doar latura nordica a fortificatiei, un zid de piatra gros de vreun metru si jumatate si inalt cam de 8-10. In interior zona e napadita de vegetatie si nu prea stii ce-i acolo, probabil pietris si ziduri prabusite. Asa ca nu e un loc potrivit pentru, io stiu, "picnic", cum a cazul cetatilor Soimos sau Siria din Arad. E pacat ca starea ei nu e prea grozava, ne-ar prinde bine o cetate-monument in judet. Mai ales ca Jdioara, ca orice cetate, are si ea o istorie destul de zbuciumata. In sec XIV a fost ocupata de rasculatii romani care-si cereau autonomia fata de banul de Caransebes fiind recucerita cu multa varsare de sange. In sec. XV a fost stapanita si de Iancu de Hunedoara, apoi de Ioan, fiul nelegitim al lui Matei Corvin. In 1599 a fost asediata de Baba Novac, capitan al lui Mihai Viteazul, si batuta cu tunurile vreme de 29 de zile fara sa poate fi cucerita. Prin secolul XVIII a fost un adevarat loc de haiducie, multi luptatori impotriva stapanirii habsburgice gasindu-si adapost intre zidurile ei. Generalul Lentulus insa a incendiat-o pe 26 ianuarie 1739 si, capturand 50 de haiduci, i-a impuscat sub zidurile ei.

Nimic din episoadele sangeroase ale istoriei locului nu mai razbate peste veacuri la calatorul curios care-si face drum pana pe dealul Plesa. Daca vrei sa-i stii istoria trebuie sa scormonesti pe interneti si chiar si-asa sursele sunt putine. Ultimele sapaturi arheologice dateaza din anii '70 cand s-au gasit fragmente de ceramica. Probabil ca starea deteriorata n-o califica pentru proiecte de reabilitare si inscriere in circuite turistice, desi cetatea e monument national. Insa cred ca s-ar cuveni o refacere a marcajelor, o curatare a balariilor si lastarisului din incinta si poate un panou explicativ mai bogat in informatii.. cheltuieli minore zic. Altfel, drumul pana la Jdioara e unul placut si ofera o panorama interesanta asupra zonei. Ca fapt divers, n-am intalnit picior de om pan' acolo si inapoi.

din fericire n-a batut vantul prea tare

And I... forget that you're so young

*clip fanmade The Raveonettes

Unele cantece au darul sa te confrunte cu acele adevaruri personale care fac din cand in cand vizibile zidurile translucidelor capcane in care te inchizi cu atata inocenta... oare cum se vad ele din exterior?

And I

     ....see you

     ....choose you

     ....need you

     ....catch you

     ....hold you

     ....kiss you

     ....need you

     ....please you

     ....hurt you

     ....scare you

     ....leave you

     ....miss you

                  ....and I forget that you're young.

Can I fall awake now?

Razbunare, Lenuto!!

Era o vreme cand barbatii respinsi isi pastrau coaiele si demitatea, isi tatuau cu brisca pe brat "Razbunare, Lenuta!" si apoi purcedeau vrednic la cordit femei la fel de singure ca ei. Se prea poate ca locul acestor exemplare sa fi fost luat de o specie diferita de grobian, intelectualul imberb care pozeaza in stalker din spatele unui nume la fel de banal ca el si care, inapt s-o incaseze cerebral deasupra de barba, deci barbatesc, sufera ca un caine castrat si coace razbunari opzecist-labagiste in maniera 1.0 (ca 2.0 inseamna un loc unde poti sa dai si feedback). Daca pentru primii aveam o doza de respect, ca de la barbat la barbat, pentru toparlanii astia care aduc "Viorica-i curva, tel:xxxxxxxx." de pe blocurile ceausiste in secolul vitezei si al social-mediei, n-am decat mila crocodilului. 

Eu credeam ca anunturile rautacioase la rubrica de matrimoniale s-au terminat odata cu bacalaureatul, daca nu cumva s-au sufocat dimpreuna cu presa scrisa. M-am inselat dupa cate se pare. Inca se mai gasesc unii care uita sa creasca si tin mortis ca lumea sa le acorde atentie si sa vada cat de incapatanati si, mai ales, obsesivi, pot deveni cand li se refuza jucaria. Nici nu-i de mirare ca femeile se intreaba unde sunt barbatii cand se vad inconjurate de astfel de ghibiti cu varsta incerta care recupereaza acum farsele de care n-au avut timp in copilarie cand erau prea ocupati sa se joace-n retea. 

Adica, frate, daca vrei atentia unei fete care oricum te crede un dubios, sa-i furi poza si telefonul si sa le urci la matrimoniale online chiar nu-ti cresc sansele de "prima intalnire". E un gest infantil si demn de dispret care in plus aduce prejudicii morale nu doar fiintei a carei onoare vrei s-o terfelesti dar si "domnilor generosi" ale caror sperante sunt astfel crud inselate si mai ales, pierderi financiare rezidentelor de facto ale sitului respectiv carora "victima" ta le va face astfel nedrept concurenta. E, cu alte cuvinte, un mare FAIL si chiar unul stupid pentru ca urmele pe interneti dispar mai greu. Iar daca esti si major, well, vei afla ca stalker e doar un nume draguţ pentru hartuire sexuala. In caz ca te cauta, io stiu, vreun nene cu chipiu. Hai, maturizeaza-te, flacau.

Ps: Ma intreb cum ar vedea Freud un asemenea tablou... i-ar spune si el ca impotenta nu se repara cu butonul de refresh?

Pentru context ieri am facut o vizita la IPJ impreuna cu o prietena pentru a-i intreba daca au de lucru la sectia "interneti".

Ei plus Noi = o Şansă

Copii din Rachita, un sat din judetul Timis, de pe langa Faget, au initiativa. Inspirati de participarea la marea curatenie Let's Do It, Romania elevii scolii I-VIII, impreuna cu una din profesoarele lor au pus la cale un proiect micut dar ambitios prin care sa faca curatenie pe malurile raului Bega din satul lor. Pe proiect il cheama Esenta Vietii, pentru ca da, apa curata reprezinta esenta vietii, si el proiectul, participa la o competitie de astfel de proiecte eco in Tara lui Andrei. Castiga acele proiecte care aduna cele mai multe voturi de la noi iar premiul inseamna bugetarea actiunii cu 5000 de euro din partea Petrom. Acum, eu i-am votat pe pici dar cu un singur vot nu se face treaba. Ar mai fi nevoie si de alte voturi. Cred ca spiritul lor de initiativa si ambitia lor merita incurajate. Iar raul Bega arata intr-adevar jegos in zona aia. Adi a dat o tura prin Rachita si l-a inspectat. Aruncati si voi o privire si daca v-ati convins poate le votati proiectul. Nu costa decat o adresa de mail. Ultima zi e 20 iunie.

Empire State Rebellion

Se pare ca tot mai multi iau in serios documentarele Zeitgeist si celelalte apropouri conspirationiste la adresa Statului Imperiu American si a felului in care-si manipuleaza cetatenii. Grupul hackeresc Anonymous i-au cerut acum 3 luni sefului Rezervei Federale demisia. Evident ca asta nu s-a intamplat. Daca va intereseaza detaliile pentru care Ben Bernanke ar trebui sa-si dea demisia ar trebui sa vedeti documentarul Inside Job in care e prezentata elita finaciara din USA in aceasi pozitie de forta ca si inainte de criza pe care au declansat-o in 2008. Ieri s-a implinit termenul de gratie iar Anonymous au "declansat" rebeliunea. La prima vedere "ocuparea unui spatiu intr-o cladire publica si cererea demisiei lui Bernanke" pare o chestie patetica. Cred ca e doar praf in ochi. Represaliile vor veni probabil in zilele sau saptamanile urmatoare pe cale electronica. Si-asa cu cateva zile in urma cineva a hackuit FMI-ul si-a plecat cu niste informatii grave de-acolo. Poate ca anonimii n-au nimic de-a face cu asta, dar fapta dovedeste vulnerabilitatea organizatiilor internationale so.. cyberwarfare-ul e o realitate.

Yakuza Moon

Yakuza denumeste in societatea japoneza un fenomen asemanator in mare parte mafiei. Radacinile yakuza sunt insa foarte vechi, regasindu-se in cultura si mentalitatea Japoniei medievale si avand stransa legatura cu codul Bushido. Originea exacta a organizatiilor criminale japoneze nu este prea clara intrucat la formarea lor au luat parte, de regula, mai multe segmente ale societatii. Astfel una din explicatii ar fi ca la baza lor ar sta roninii, samuraii fara stapan. Prin urmare precursorii yakuza ar fi, in cursul secolului XVI-a, pe de o parte, asa numitii “kabukimono” (cei nebuni) si, pe de alta parte, “hatamoto yakko” (servitori ai shogunului) persoane care se imbracau ciudat, vorbeau o japoneza vulgara si purtau sabii foarte lungi, hartuind oameni obisnuiti pentru amuzament sau resurse.

Genealogia moderna a gruparilor yakuza poate fi stabilita mai precis in secolul XVIII, avand la baza doua categorii de indivizi: jucatorii de jocuri de noroc (bakuto) si negutatorii ambulanti - amandoua categoriile fiint calificate drept comunitati joase (tekiya). In timp aceste grupari au devenit organizatii recunoscute de guvern, iar fondatorilor lor li s-a dat dreptul de a purta sabie. Numele “yakuza” provine de fapt chiar din jocul de carti. Ya-ku-za inseamna ad-literam 8-9-3, cea mai proasta mana la jocul de carti numit “Oichikabu”, un joc asemanator cu Blackjack-ul doar numarul castigator fiind 19 in loc de 21. Yakuza insemna o mana pierzatoare (8+9+3=20) si astfel numele desemna ceva fara valoare, dar nu in sensul de lipsiti de utilitate ci pur si simplu ceva ce nu se potriveste cu societatea, inadaptabili, “paria”. Adaugand la asta si faptul ca jocurile de noroc era ilegale, acei jucatori-bakuto erau considerati de joasa speta.

Dar, la fel cum pentru samurai onoarea era totul, si pentru yakuza, paradoxal, onoarea juca un rol esential. De aici s-a nascut ritualul “Yubitsune” sau taierea degetului mic in semn de pocainta sincera in fata stapanului caruia i s-a gresit. Originea lui provine tot din vremea jocurilor cand cel care pierdea o suma de bani pe care n-o putea inapoia era obligat sa ofere in schimb prima falanga a degetului mic. Practic, cel care suferea o astfel de mutilare era atat stigmatizat cu amprenta esecului dar si afectat in felul de manuire al sabiei, devenind mai slab in lupta. Desi gruparile yakuza sunt considerate cea mai de jos fasie a societatii ele reprezinta un grup social, la fel ca in vremea nobililor samurai, codul yakuza banzadu-se tot pe respectarea unor valori stricte de toti membrii ei, chit ca acestia erau preponderent implicati in tot felul de activitati marsave.

Legat de obiceiul membrilor yakuza de a-si tatua corpul, si acesta provine tot din vremurile “bakuto”. Initial doar niste cercuri negre in jurul bratului, semnificand comiterea unei crime, aceste tatuaje au ajuns sa fie tot mai complicate si sa reprezinte un semn al puterii. In plus, desi tatuajul a devenit legal in anul 1945, el tot poarta pecetea criminalitatii. Tatuajele sunt in prezent uzitate pentru a declara afilierea la un anumit clan, un alt aspect care diferentiaza caracterul vizibil al yakuza de acela ocult al mafiei.

Yakuza Moon - Memoriile unei fiice de gangster este un roman autobiografic scris de Shoko Tendo, fiica mijlocie a unui membru yakuza, in care aceasta isi rememoreaza drama de a fi nascuta intr-o asemenea familie, ratacirile, abuzurile si toate suferintele sale oferind un peisaj remarcabil de viu si incercand totodata sa realizeze acea impacare cu trecutul de care au nevoie cei care cauta sa-si schimbe viata. Exorcizandu-si demonii in scris Shoko ramane sincera cu sine pana la punctul in care detaliile incendiare ale vietii sale te fac sa-ti pui intrebari asupra verosimilitatii lor. Dar nu se pune in discutie autenticitatea lor. Abandonand scoala de la varsta de 12 ani Shoko intra in lumea pustilor fara capatai - yanki - adolescenti rebeli fugiti de-acasa si care-si petrec vremea cu distractii si droguri. Face inchisoare si isi umple familia de rusine. De la punga cu peroxid - acelasi diluant folosit pentru a-si decolora/vopsi parul in cele mai stridente culori - trece la speed, de la aventurile cu baieti imberbi ajunge victima unor violuri oribile.

Dependenta de droguri si cea de sex o transforma intr-o jucarie sexuala in mainile unui gangster care se foloseste de influenta lui financiara si de situatia precara a parintilor ei pentru a o controla. Aduna cicatrici de la fiecare din cei cu care se incurca, in majoritatea lor barbati tatuati, excesiv de violenti si gelosi care o rasfata si o domina in acelasi timp. Are mai multe relatii cu barbati insurati, lucreaza ca hostess in cluburi exclusiviste pentru bogatii din Tokio, munceste pe branci dar toti banii ii foloseste ca sa-si ajute parintii sau sora, fata de care se simte indatorata. Salvarea apare cand isi ia viata sub control, isi face un tatuaj imens pe trup si se dedica activitatii de curtezana moderna, o profesie destul de nobila si in aceste timpuri in tara soarelui rasare. Cartea ei, scrisa la 32 de ani, dupa ce s-a retras din acea lume, e povestea foarte intima a unei femei nascute intr-o familie stigmatizata de societate, care toata viata ei a dus o lupta continua de supravietuire intr-un mediu ostil si extrem de violent. Stilul direct, clar si descriptiv, fara inflorituri sau autocenzura, face din Yakuza Moon o lectura usoara care pare ca se inbunatateste cu fiecare pagina. Critica il numeste "fenomen cultural" intrucat romanul face lumina intr-un colt destul de intunecat si foarte putin inteles al Japoniei. Eu zic ca are nevoie de un film bun. Ceva marca Takeshi Kitano.

Alternosfera ne cheama

Deseara, in Daos. Nu uitam, da? Rock alternativ de la Chisinau, bai! Cu intrare de la 20:00. Sa aveti vreo 15 lei in portofel.

Povesti pentru copii 2.0

Nu mai citesc eu povesti pentru copii cum faceam odata dar sper ca undeva, candva, o voi face copiilor mei. Pentru ei si pentru cei care aveti copii, ca si pentru cativa nostalgici dupa micile povestiri cu talc, exista un loc unde acestea stau bine indexate. Povesti pentru copii e un site pe care stau la un loc Fratii Grimm, Hans Christian Andersen, Ion Creanga, Petre Ispirescu si Emilia Plugaru. Povestile lor sunt astfel la indemana unui tatic cu telefon superdestept si superocupat care n-a avut poate vreme sa cumpere o carte colorata cu povesti pentru fiica-sa. Ori poate a cumparat-o dar s-a ales cam prafu din ea.. Daca aveti copii de crescut nu-i lasati sa creasca fara povestile copilariei. In plus acolo gasiti si poezii, scenete, ghicitori, desene animate si chiar un alfabet pentru copii pe care-l puteti folosi in orice imprejurare ca sa va testati odrasla: "Pe un lac se legana, ca in scranciob L....a." Cu atatia copii nou-nascuti cred ca articolul va nimeri unde trebuie.

Tot rasfoind situ mi-a trecut un gand prin cap: nu poti fi un bunic cool daca nu stii povesti. Am zis.

Am mers la Cluj doar pentru filme

In caz ca se intreaba cineva de ce-am fost la Cluj.. da, pentru filme.. Si-am vazut destul de multe, cam 3-4 pe zi, o sa povestesc de ele pe Marele Ecran cand voi avea ragaz. Despre Cluj pot sa spun ca incep sa-l cunosc din ce in ce mai bine. Adica am asa in cap un plan general asupra zonei centrale si asupra modului in care poate fi ea "atacata" si cam stiu in ce directie e una sau alta. M-au ajutat destul de multa alergarile intre cele 3 cinema-uri (Victoria, Arta si fostul Republica, actualul Florin Piersic) plus cautarile regulate ale unor buticuri care sa vanda servetele (am avut un weekend din cale-afara de alergic.. dar a trecut).

In Cluj am gasit un loc f. misto de dormit la buget redus, caci City Center Hostel e chiar la juma de minut de P-ta Unirii, pe o straduta pietruita cu nume de memorandist (Ion Ratiu). Hostel-ul e nou (de anul trecut), curat, cu personal amabil si cu un restaurant la care se poate manca f. bine si la preturi de criza (Bistro La Criza e numele localului). Am mancat la mic dejun niste omlete si ochiuri cu sunca fantastic de bune si ieftine (in jur de 5 lei). Cum ziceam, avantajul locului e zona centrala si pretul convenabil pentru un somn fara pretentii.. Poate am avut si eu noroc dormind singur intr-o camera cu 6 paturi.. De fapt sigur am avut. Ce dracu faceam daca dadeam peste 5 nemtoaice venite pentru sait visiting??

Unul din lucrurile pe care le-am sesizat cu o umbra de regret a fost faptul ca multe cafenele clujene in care am intrat pareau mai mari, mai spatioase decat astea de pe-aici.. Si nu vorbesc de terase. L' Atelier si Uptown/Downtown au fost cele care m-au surprins cu spatiul generos si caracterul lor de loc preponderent dedicat activitatii de timelapsing. Normal ca am intrat in muult mai multe locuri, consecvent principiului turistic-calator de "nici o cafea in aceeasi cafenea". De retinut insa ca in L'Atelier ar fi bine sa nu fumezi si nici sa versi bauturi ca-i toata cafeneaua din carton. Apoi am dat o raita si prin Atmosphera, un loc ascuns aproape de Cinema Florin Piersic, bun de incarcat telefonul cat timp bei o bere si in Klausenburg Cafe, cea mai chic cafenea vazuta pe-acolo, fix langa Arta. Beraria Ludwig e un loc misto cu nefiltrate si carnati, Casa Tauffer face ambianta placuta in centrul vechi pe ritmuri de jazz, iar Flowers Cafe e o ceainarie usor de ratat daca nu stii exact unde s-o dibuiesti. Un fun fact mentionabil mi-a oferit Bistro Viena care dupa ce m-a hranit in ultima dimineata mi-a intins o capcana cu nota de plata: locul nu e chiar mokangeala dar zgarcenia tipic studenteasca s-a rispit in fata unei asemena mostre de umor dezinvolt.

Despre cinema-uri tre sa declar ca m-a dezamagit un pic noul Cinematograf FP, o fi el modernizat insa scaunele tot incomode sunt, stai inghesuit in ele iar sonorizarea a fost varza la 2 filme din 3 (doar proiectia 3D la Cave of Forgotten Dreams a fost ok). M-am simtit infinit mai bine in micutele Arta si Victoria care, desi au ecrane cat o zecime din cel de la FP, s-au comportat exemplar. Si pentru ca tot m-am dus la TIFF ar fi de bun simt sa spun cate ceva despre eveniment. Din cate am putut aprecia eu organizarea a fost una lucida si in intampinarea tiff-arului. Puteai sa-ti cumperi bilete din oricare din cele 3 + 1(cu tot cu Odeon) cinema-uri pentru orice film din orice zi si de la orice ora, sistemul fiind centralizat si informatizat. Am vazut mici armate de voluntari marsaluind prin tot centrul Clujului si cam toate locurile de sezut aveau programul festivalului sau fituica AperiTIFF din ziua respectiva cu informatii proaspete. Proiectii s-au tinut in tot felul de locuri inedite si au existat la fel de multe evenimente conexe. Situl lor oficial arata si el de nota zece. Bine, sunt zece ani de viata, ce-i drept. O buba a fost cu subtitrarile, traducerile aparand realizate destul de superficial, insa nu cred ca e rost de scandal intrucat cele mai multe filme erau subtitrate si in engleza. In plus, hobby-ul meu mi-a cizelat o reactie ceva mai putin toleranta la balbele traducatorilor. Asa ca astea sunt detalii si nu voi insista.

Care-i rostul sa vizitezi un astfel de festival? In priml rand tre sa iubesti filmele, in totalitatea lor si nu doar pe cele comerciale sau cu "substanta". Apoi nu trebuie nici sa-ti faci iluziii ca te vei servi doar cu niste capodopere ale geniului celei de-a 7-a arte si o sa-ti stea inima-n loc de uimire iar sufletelul tau sensibilos va face tumbe prin vazduh. Festivalurile exista tocmai pentru a gazdui acele filme care n-au incaput in mapa vreunui distribuitor local sau regional reprezentand astfel singura lor sansa de a fi receptate dincolo de granita nationala. E ca si cum ai merge la un targ de carnati si-ai gusta niste sortimente noi. Unii or sa-ti placa, altii mai putin iar unii n-or sa-ti para deloc carnati. Normal ca alaturi de astfel de ozeneuri apar si cateva productii cu rol de felinar, care aduna in jurul lor cele mai felurite si pestrite gâze cinefile, plus toate celelalte placeri nevinovate din sectiunile "soc si groaza". Doar diversitatea e cuvantul de ordine. Insa dincolo de partea practica festivalul e o sarbatoare si o stare. Te inconjori de oameni cu aceleasi pasiuni si imparti o experienta de viata.. Nimic mai mult. Si chiar daca Clujul ar avea si altceva de oferit, pentru mine, in acest moment, TIFF e suficient.

Acces Art 2011

Weekendul asta Fundatia Rubin si partenerii locali (CSJ si Primaria) cheama omul obisnuit le ora de atelier plastic. Se vor tine niste workshop-uri foarte misto care vor avea drept scop sa scoata din voi orice farama de creativitate in toate modurile posibile. Si, totodata, sa va dezvolte aptitudini pe care n-ati avut ocazia sa le exersati. Astfel sambata si duminica va puteti inscrie la ateliere de facut bijuterii ceramice, pictura pe sticla sau sevalet, monotipie, portrete si caricaturi, modelaj, lampioane etc. Inteleg ca Acces Art e un festival bazat pe voluntariat, care sustine munca in echipa si care se va desfasura in P-ta Unirii si pe strada cu Papillon, prin urmare mergeti sau nu cu prieteni, n-o sa fiti singuri.

Personal voi lipsi de la manifestarea asta intrucat mi-am facut planuri cu TIFF si deci voi fi peste weekend la Cluj. Sayonara.