12 octombrie 2010

Când tu dormi


Când tu dormi eu sunt treaz şi mă gândesc la tine.
Când eu dorm tu eşti trează şi eu visez că te gândeşti la mine.
Când eu sunt treaz tu dormi şi visezi că altul se gândeşte la tine.
Când tu eşti trează eu dorm şi tu oftezi că nu poţi să vorbeşti cu mine.

Când tu te scoli eu merg să dorm,
Când eu mă scol tu nu ai somn,
Te ţin de vorbă pân-adormi
Ş-apoi rămân eu cu nesomn.

La naiba, în felul ăsta n-o să dormim în veci împreună.

11 octombrie 2010

Interzis Accesul Animalelor

In weekend in Sala 2 TNT a fost Interzis Accesul Animalelor. Si, totodata, a fost interzis si accesul tinerilor sub 18 ani, intrucat subiectul piesei lui Rodrigo Garcia este violenta, in toate formele sale, fizica sau verbala, activa sau pasiva, indreptata impotriva animalelor, copiilor ori, pur si simplu, impotriva semenilor. Ce s-a petrecut acolo a fost mai mult decat un spectacol. A fost o luare de pozitie, un manifest in forma artistica.
"Spectacol iconoclast, declarat militant, Interzis accesul animalelor pune in fata  spectatorului, fara menajamente, ba chiar ostentativ, o oglinda brutala: intr-o criza morala abrutizanta ce precede orice alt fel de criza a acestei societati – politica, economica etc. - violenta devine un fapt cotidian, gradul de perceptie al acesteia se estompeaza din ce in ce mai mult, in lipsa unui cod moral personal onest, iar abuzul devine acceptabil." Codruta Popov.
Stiam ca voi fi intrigat de ceea ce se va intampla din cauza titlului si a subiectului dar tot am fost surprins de felul in care s-a desfasurat. Mi s-a sugerat chiar in debutul piesei o chestie care sa ma puna pe ganduri referitor la conditia artistului pentru a deveni vizibil: excesul in orice forma, buna sau rea, e ceea ce-ti trebuie pentru a iesi din multime. Trebuie sa sochezi spiritele amortite. Specialistii spun ca Garcia ignora toate conventiile, sociale sau teatrale, incalca toate regulile. Exagereaza deci. Premiul Noi Realitati Teatrale, acordat de Uniunea Europeana, Parlamentul European si Consiliul Europei in 2009 o confirma.. 

Subiectul spectacolului este dens, poate prea dens pentru o vizionare si cu toate ca actorii au fost minunati in rostirea monologurilor eu tot am fost bulversat. Era mult prea multa substanta in mult prea putin timp si nu aveam vreme sa reflectez. Sper ca asta era si intentia. Lovind in societatea consumerista, in felul in care media ne spala creierele, Garcia ne lovea si pe noi cu aceeasi agresivitate, cu aceeasi violenta sugerata fizic sau verbal explicita, la care singurul mod de a replica era rasul, fortat, inhibat, reactie inconstienta de a scapa de stanjeneala sau de a ascunde nevoia de a rumega ceea ce am receptat.

Mi-au placut actorii pentru ca, desi sunt sigur ca textele apartin autorului (Garcia e dramaturg, regizor, scenograf), pe durata spectacolului cele 5 personaje fara nume care au monologat, au lasat impresia ca-si exprima propriile ganduri, propriile credinte, dar nu pot spune ca 'au intrat in personaj', caci n-am recunoscut decat personaje arhetip, fete ale singurului personaj posibil - autorul - cel care s-a saturat sa taca.

Textul nu contine insa o luare de pozitie clara, nu e vorba de o lamentatie gen "uite ce se-ntampla" ci tocmai invers. Se tinde spre absurd in ideea ca abia cand absurdul devine rizibil alarma se va declansa automat si-ti vei reface pasii inapoi, spre origine. Astfel ca Ion Rizea, pictat ca un spirit razbunator dintr-o piesa kabuki, a explicat in 3 capitole cum sa dai o bataie buna ca modalitate de dialog, iar la sfarsit chiar am crezut ca cel putin un iepure va fi agresat. Alina Reus a imbracat treningul Miresei din Kill Bill si dotata cu o katana si o casca de motociclista a taiat capete imaginare aratand cat de gresit e sa gandesti cu capul altuia. Claudia Ieremia a expus in fata publicului o femeie totally fucked-up de parinti in vreme ce Andrea Tokai a imbracat culorile unui ultras polist dezamagit de tradarile celor din jur, fie ei patroni de club, politicieni sau prieteni sinucigasi. Apogeul l-a reprezentat Romeo Ioan care, in chip de Diavol lansat in showbiz ne-a cantat despre "moartea poneiului", trimiterea copilului (David Popa) la munca inainte de 15 ani sau fotograful belgian. O nebunie de-a dreptul. Reactia unui prieten "cred ca jumate din banii de bilete merge pe recuzita" este un bun exemplu pentru nivelul de implicare, mai ales ca pretul biletelor (10 lei) e din cale-afara de interzis.

foto: caietul-program, Adrian Piclisan

10 octombrie 2010

N-am Timp

Mereu cerşim vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă sevă nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mînii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

V. Voiculescu - Sonet CLXXXIII

Vine Tm10Base!!

Nu trec doua zile fara sa apara in discutii subiectul TmBase, de parca ne-am reconfirma eventul unul celorlalti, ca sa fim siguri ca nu da amnezia-n noi si uitam de el.. Realmente imposibil. Ca-n fiecare an, jumatatea lunii octombrie inseamna o noua editie de rupt timpanele la cel mai frumos festival electronic de pe la noi...iar cand spun frumos evident ca ma refer la numele ce vor fi prezente. In 2010 mie imi fac cu ochiu Jay Cunning, Jenna G si Black Sun Empire dar asta nu inseamna decat ca am niste cunostinte modeste despre fenomen in general. Am insa incredere ca lineup-ul va fi exceptional. Oricum vor fi peste 20 de artisti asa ca intre 14-16 octombrie se va dansa pana la epuizare. Programul pe zile aici. Treburile serioase incep pe la 22:00. Locatii: Joi in Setup, Vineri si Sambata la Halele Fructus, ca de obicei.
Pret bilete pe zile:
Joi (Opening Night): 15 lei | Vineri: 40 lei | Sambata: 50 lei
Pret abonamente
Festival: 80 lei | Vineri & Sambata: 70 lei

08 octombrie 2010

The Ghost Who Walks

Nu cred ca e nevoie de cuvinte.. just enjoy. Karen Elson e superba, muzica e melancolic-halucinanta iar clipul regizat de Jack White (adica de solistul de la The White Stripes, Raconteurs si ce proiecte mai are el..) introduce o atmosfera de Lynch in vizita pe platourile de filmare la The Crow organziand un jam-session cu echipa. Am o noua obsesie prieteni.


07 octombrie 2010

PayPalu si bancherii ardeleni

*articol neplatit cu o introducere mai lunga decat articolul in sine, peste care evident se poate sari

Nu-i un secret pentru nimeni ca lucrurile cele mai faine le gasesti pe interneti fie ca-ti trebuie o tzoala misto, un gadget cool sau vreo carte rara pe care saracele edituri de la noi n-au apucat inca s-o traduca. Si, asa cum te indeamna vorba romanului, gugalesti, gasesti si apoi pui chestia in cos si... platesti, normal. Ca nu-ti trimite nimeni cadouri (cu exceptia cazului in care esti blogar vedeta si influencer) prin urmare tre' sa-ti platesti damblaua. In cazul meu, de cand ma stiu n-am luat decat bani fizici; putini, ce-i drept, dar indeajuns pentru un trai cu griji si hobby-uri rezonabile. N-am nimerit sa lucrez in locuri unde-ti baga-n cont, iti fac card de salarii, iti dau credite sau iau dobanzi pe bani virtuali, etc.. Eu luam pleasca-n mana, toata odata, s-o simt! Dar intr-o zi, invins de generatia "ba n-am la mine, tre sa scot de pe card, unde gasesc un bancomat, de unde dracu sa stiu eu care imi tin bancomatu in buzunar" ma hotarasc si-mi fac card! DeDebit! Ca sa-mi bag leii pe el si sa fac cumparaturi din fata monitorului platind cu-n click securizat. Nici n-am apucat bine sa mangai cardurile ca imediat o inceput alta nebunie: PayPalu' - pretenu care plateste pentru tine... cu banii tai, desigur. Acum, eu ma dau destept in treburi online, dar cand ii vorba de bani parca le chibzuiesc un pic cam mult, incercand sa ma conving daca are sens sa ma complic. Bun si acum ca am terminat cu introducerea sa vedeti ce simplu e sa-ti faci contul de PayPal. Tot ce-ti trebe e un card valid.

Initial eram nitel confuz, ca peste tot pe interneti sunt destepti care scriu ce fel de carduri suporta plati prin Paypal, dar pe masura ce articolele lor se invechesc uita sa le updateze sau stearga. Spre exemplu niciunul nu spunea de bine de cardurile BT, ca eu mi-s client la banca ardeleanca. Mi-am zis insa ca tre sa vad cu ochii mei si mi-am atasat cardul VISA Electron la contul de PayPal. Normal ca Fail. Nici ca se putea altfel. Pentru ca o chestie pe care nu ti-o spune nimeni cand iti faci cardul e urmatoarea: pentru platile care solicita codul ala de securitate CVV2 (ultimele 3 cifre de pe spatele cardului) limita by default e zero! Si ea trebuie mai intai ridicata ca sa-ti poti valida cardul la PayPal (faza cu 1,5 euro luati si dati). Iar ridicarea se face printr-o cerere depusa la banca.

Chestia misto la BT e ca au un call center asa cum si-ar dori orice client nepriceput. Eu am sunat seara si-am dat peste o dom'soara amabila, rabdatoare si mai ales priceputa in treaba cu PayPal. Mi-a explicat imediat faza cu limita ce bloca verificarea si in plus, chestie de bun simt care m-a uns la suflet, m-a scutit de asteptare si a ridicat cu de la sine putere limita pentru valoarea aia de 1,5 euro ghidandu-l apoi pe nepriceput prin pasii necesari pt activarea contului. Asta grija fata de client. Bine, a doua zi tot a trebuit sa merg la banca ca sa stabilesc plafonul maxim de tranzactii dar asta era doar o formalitate. Eram deja gata de shopuiala. A doua chestie pe care o voi lua va fi un leptop.. prima nu v-o pot zice ca veti rade de mine...

05 octombrie 2010

04 octombrie 2010

Microcarte

0.01% din biblioteca mea. Si totodata cea mai importanta carte din posesie prin simplul fapt ca dincolo de calitatea ei de lucru rar si special (cred ca are vreo 70 de ani vechime), mai are si una simbolica, aceea de amintire a unei legaturi afective care a fost "rupta" pentru ca obiectul sa ramana la mine. Unii oameni pur si simplu te lasa cu gura cascata...In fine, uite-asa imi dezghet eu cunostintele de franceza adanc ingropate in neuroni din vremea liceului..



Ps: sorry pentru lipsa de originalitate a pozelor dar eu mai mult admir decat pozez..

02 octombrie 2010

Simfonia Alpilor si simfonia basilor

Manat de-un impuls de moment, acela de a familiariza o musafira venita prin Timisoara cu fineturile culturale ale orasului, am ajuns tocmai la festivitatea de deschidere a stagiunii 2010/2011 a Filarmonicii Banatul. Ce regal ni s-a servit. Simfonia Alpilor de Strauss a sunat realmente divin si m-a patruns pana in maduva oaselor acolo in randul 2 la cativa pasi de intrumentisti. N-am mai fost asa incantat de muzica clasica niciodata pana acum si nu-s chiar intaia oara in Filarmonica. Concertul din seara asta a fost ceva fantastic iar orchestra dirijata de Radu Popa a interpretat un poem al naturii sustinut de imagini din Muntii Alpi. Imaginile erau insa pur simbolice caci atentia nu mi-a fost distrasa de la instrumentisti si miscarile lor. Nu pot decat sa ma bucur ca ne-a dat prin cap sa intram in sala Capitol pentru asa o reprezentatie. Senzatia care te cuprinde cand vezi de-aproape fiecare ciupitura si miscare de arcus pe coardele viorii, fiecare clinchet de clopotel sau mangaiere de harpa e greu de descris.. Una din cele trei simfonii ale lui Richard Strauss descrie o zi petrecuta in Alpi de la ultimele ore ale noptii cand intunericul se scurge in zumzetul slab al viorilor facand loc rasaritului soarelui si zgomotelor bucuroase ale timpanelor care saluta noua zi. Sugerand imagini plastice ce-ar zugravi maretia si frumusetea naturii orchestra si dirijorul ei te provoaca sa descoperi zvuietul vantului, talangile turmelor, cascada, furtuna sau caderea noptii din final. Considerat un poem monumental, Simfonia Alpilor a durat vreo 50 de minute iar daca Strauss a compus-o pentru un complet de 125 de instrumentisti pe scena cei care s-au aflat pe scena (ceva mai putini) au fost minunati. Ca fapt divers m-am trezit intrebandu-ma daca nu li s-au incins arcusurile alea de la atata zel. Oricum din punctul meu subiectiv de vedere, prestatia a fost sublima.. Iar dirijorul ne-a parut foarte apropiat si mandru de orchestra sa, iar la final, efortul sau era vizibil prin picaturile de sudoare ce-i luceau pe frunte. Stima. Parerea mea e ca n-o sa mai vad Simfonia asta prea curand.. nu-i o treaba usoara.

La o ora si ceva de la evenimentul clasic am asistat la inca unul la fel de misto. In Sinagoga din Cetate incepea in cadrul Simultan-ului o performanta audio-vizuala de exceptie, un recital electronic al lui Zan Lyons din Marea Britanie care a dezlantuit o veritabila simfonie a basilor de-am crezut ca pica zidurile vechiului lacas de cult peste noi. Sustinut de video-uri abstracte si riff-uri distorsionate de vioara, muzica asta suna ca din alta lume.. Aveti o mostra jos dintr-un performance londonez.. Imaginati-va cum suna intr-un cub de caramida la o putere de multe mii de wati. Da.. nu va puteti, asa-i? Trebuia sa fiti acolo ma oameni buni ;).


Zan Lyons - Live from Big Face Art on Vimeo.

01 octombrie 2010

Social Media Summit

Am fost si eu la o conferinta mai acatari pe teme de interneti, multi-media, social-media, comunicare si alte nebunii dinastea care nu fac obiectul muncii mele. M-am dus ca simplu blogger curios la Social Media Summit, intrucat se zvonea ca e cea mai mare intrunire de acest tip de prin vestul tarii. Adica prieteni, era promovata de Manafu, pe care Chinezul il numea un "buldozer" in promovare, deci cum putea fi altfel? Organizat de cei de la Revista Biz, Ze List si Kasperski Summitul avea in centrul sau lansarea unui studiu pe care Biz si Ze List il facusera asupra influentei din mediul online si a celor care o au. In jurul lui insa a fost ridicata o perdea festiva de prezentari ale unor oameni foarte activi si priceputi in online , pe idea de  social media, oameni care au vorbit despre cum arata, cu ce se mananca si cum se foloseste ea in business.

Ok, n-o sa ma intind sa reflectez asupra a tot ce s-a discutat in alea 6 ore de conferinta..au fost ele suficient de lungi si prea de timpconsumatoare ca sa le reiau. Plus ca n-am memorie flash. O sa ma rezum sa punctez niste chestii ce mi-au placut si niste chestii ce nu mi-au prea placut... Gen ups and downs. Sau Like and Unlike, in termenii cărții cu fețe.

Liked:
- cum s-au organizat lucrurile: locatia (Hotel Timisoara), amenajarea salii, badge-urile, pliantele in numar rezonabil, faptul ca nu se fuma decat pe-afara (da, eu, nefumatorul alergic am putut sa respir ok) moderarea conferintei de cei 3 oameni, refreshment-urile suficiente..(apa, cafea + ceaiurile preparate de fetele Kasperski in cani branduite numa' bune de "sterpelit").
- Manafu ca moderator. Comunicarea e si ea o arta si Manafu se descurca ca pestele in apa.. sau ca un ninja la adapostul noptii.
- treburile ce ni le-a spus Marta despre Biz, istoria primei reviste de business din tara, greutatile, succesurile si initiativa aia geniala de a face un numar de revista in 48 de ore - la vedere. pure awesomeness.. eu am o chestie cu publicatiile de business, chit ca ele vorbesc despre ceea ce nu prea am, in speta banii.. citeam intr-o vreme Business Week-ul, asa ocazional, si  imi parea foarte interesanta.. acum am un numar de Biz de rasfoit acasa, cel cu influencer-ii din online.
- prezentarea lui Catalin Tenita de la Ze List (Tree Works). Omul are şpil, e cauterizant, carismatic, spiritual, cum vreti sa-i spuneti.. Vorbeste repede, energic..n-ai cum sa adormi la asemenea prezentari. Plus ca spunea lucruri interesante, dezvaluia topul ala al influencer-ilor si cum s-a realizat el.
- Grant McKenzie de la Ursus si Daniel Pana de la BCR.. Primul cu o prezentare sofisticata si profesionista, cu imagini, date, clipuri etc.. Al doilea vorbind liber fara "carje" de sustinere. Amandoi  mi-au parut mai fresh, mai "interesanti" as putea zice, decat restul vorbitorilor, probabil se recunoaste scoala de marketing in ei.. Totusi, McKenzie, avantajat cred si de limba engleza, mi-a parut cel mai bun speaker.. unele chestii chiar suna mai bine in limba care le-a inventat. Atat Ursus cat si BCR au inteles insa ca brand-ul nu le mai apartine lor ca si companii si ca tot ce ramane e sa gestioneze imaginea sa in comunitatile care se folosesc de el.
- Teo de la Kasperski ca ne-a mustruluit un pic pentru exhibitionismul de pe facebook. si ne-a zis ceva de gaurile de securitate.. maine imi schimb parola.. ceeea ce inseamna ca o voi uita poimaine si deci adio facebook.
- Laurentiu Dumitrescu, Chinezu si Dan DeCe au vorbit despre "cum sa" pornesti campanii pe facebook, twitter respectiv blog si trecand peste concluzia ca nu faci campanii doar pe un singur canal de comunicare, ci pe toate care iti sunt la indemana, chinezu a pus cireasa de pe tortul conferintei cu prezentarea si discursul lui care au binedispus audienta.
- ideea fetelor de la Avon care cred ca are un potential imens.. o retea sociala de gospodine sau studente vanzatoare de produse Avon care acum isi pot impartasi experienta online. Numai in Romania, betatesting Avon Connects..

Unlike:
- cred ca am fost un pic dezamagit de prezentarea lui Victor Kapra si nu pentru ca n-ar fi fost interesanta, cred ca era chiar foarte, numai ca omu s-a cam grabit.. erau multe chestii de zis..loc de intrebari etc.. in fine.
- prezentarea de la Carnation era mai reusita daca speakerul ar fi avut un pic de spirt in el.. pe multi cred ca ne-a adormit cu monotonia lui. Oricum era vorba de un studiu de caz cu femei gravide pe facebook..
- Vali Petcu aka @zoso. As putea sa-i dedic cateva paragrafe da ce sens ar avea. N-am inteles motivul prezentei lui la vorbitor. Nici el nu l-a inteles. Cred ca are de-a face cu prezenta lui in prima pozitie a influentatorilor si prin urmare s-a lipit de-o plimbare pana la Timisoara unde sa fie si el 'dezvelit' odata cu Topul. Doar ca pentru asta nu era nevoie sa speech-uiasca. In fine, nu mai mult de un "mersi, sunteti draguti" de protocol asa... Dar o prezentare? Lasa-l frate ca el e pro-blogger', le zice din suflet, face dobitoci, exhiba arogante, nu-l pune sa se justifice de ce a devenit "influencer" ca e ca la actorii deveniti staruri peste noapte.. shit happens. In fine, sa spunem doar ca la fel cum influenta lui nu ma influenteaza nici punctul sau de vedere nu m-a convins [inserati ce față galbenă va convine].

Participarea la conferinta cred ca a fost peste asteptari, vreo doua sute de oameni au venit, abia de-au ajuns scaunele pentru toti. Din punctul meu de vedere Summit-ul a fost reusit, multa lume a avut de castigat.. inclusiv eu am plecat cu niste informatii utile acasa. De ex ca sunt intr-o comunitate foarte restransa de vreo 1500 de conturi f active pe twitter. Nu mai vb ca eram doar cativa pe foursquare in sala... Vorbitorii sau organizatorii presupun ca au gasit si ei ce-au cautat - o audienta curioasa -  si presimt ca vorba se va duce iar pe viitor vom mai avea si alte intruniri de pe teme asemanatoare.