Obama a castigat asnoapte cu 68% din voturile colegiilor de electori. Destul de mult as zice. Al 44-lea presedinte american face istorie deja.
05 noiembrie 2008
04 noiembrie 2008
DocumFest 2008
A inceput DocumFest-ul 2008 la Timisoara. Chiar daca oficial data startului e de 6 noiembrie, amatorii de documentare pot viziona incepand de azi o selectie speciala de 3 documentare premiate la FESTIVAL DES FESTIVALS 2007 / MÂNĂ LIBERĂ FID MARSEILLE in Aula Magna de la Universitatea de Vest Timisoara de la ora 17:
Cène (Cina cea de taină), de Andy GUERIF
2006, 30 min
Subtitrat în engleză
Les Hommes (Oamenii), de Ariane MICHEL
2006, 95 min
Subtitrat în franceză
Nos lieux interdits (Locuri interzise), de Leila KILANI
2005, 102 min
Subtitrat în engleză
Competitia propriu-zisa incepe joi, 6 noiembrie si dureaza 3 zile. Locatia este Centrul Regional de Afaceri Timisoara (CRAFT) iar intrarea dupa cate stiu e libera. Programul festivalului e aici.
Fata de la pagina 5
Urmeaza un post la adresa lui Mircea Badea acel mare formator de opinie la miez de noapte. Tot spunea el ca blogerii il injura, ei bine o sa-i dau apa la moara. Desi reactia mea nu e una de bloger frustrat ci una de barbat jenat de prezenta in tagma lui a unui alt barbat un pic "deranjat" nu am unde sa mi-o exprim decat pe blogul meu personal, pe care sincer cand l-am facut nu ma gandeam ca o sa-l folosesc in felul asta.
Deci Mirciulica tata, eu te inteleg, si simpatizez sincer cu tine cand tuni si fulgeri impotriva politicienilor de rahat, mincinosi si ipocriti, impotriva divelor de 2 lei din showbizz-ul autohton, impotriva cocalarilor si manelistilor si toturor celor care iti strica tie ziua. Dar nu inteleg cum poti tu, deontologu lu peste sa iei in mana ziarul ala Libertatea si sa incepi s-o balacaresti pe o fata anonima de la pagina 5. Ce fel de barbat esti tu Mircea? Fata aia chiar nu-ti facuse nimic. Trimisese si ea niste poze la un ziar in cautare de afirmare sau cine stie ce, poate o vedea cineva si-i schimba norocul. Era o tipa normala, obisnuita, fara pretentii de nush ce diva. E drept ca toti avem gusturile noastre in materie de femei, dar ni le rezervam pentru o discutie la un pahar cu amicii, nu in fata natiunii bai frate. E de porc sa zbieri in gura mare ca e naspa una si arata de 40 desi are 22 sau ca raspunde sec la intrebarile alea stupide din categoria "Ce hobbiuri ai?" si sa-i dai numele pe post. Nu era o persoana publica omule, nu ne interesa parerea ta personala de reprezentant al sexului tare si nesimtit. Ai fost josnic bre Mirceo, sa fiu al naibii, una e sa comentezi in culise, dar altceva e sa arunci cu rahat intr-o necunoscuta doar pentru satisfacia retarzilor aia care se excita la orice divagatie a ta. Sunt si oameni cu scaun la cap si coloana vertebrala care te urmaresc atent cand le zici de problemele reale si ma indoiesc ca sunt curiosi de cat de bine te pricepi sa stergi pe jos cu o femeie.
Ps. cei care nu pierd nicio emisiune a lui Badea sunt invitati sa-si exprime opinia.
Comentarii naspa
Aveam ceva probleme cu casuta de comentat integrata in post asa ca am revenit la pop-up pentru o vreme. Sper ca echipa blogspot sa-si rezolve problemele.
03 noiembrie 2008
Sa cresti mare!
De la munca ma opresc si-mi iau un ragaz sa-i spun La multi ani Alexandrei/Bloo si sa-i dedic o melodie asa cum i-am promis :). Deci Ale, asta e pentru tine. Sa fii iubita...
The Raveonettes - Aly (Ale), Walk With Me
Sper sa-ti placa. Si daca nu, tot o s-o asculti ca asa e politicos :))
Ochii tai
Dacă ochii sunt oglinda sufletului iar sufletul se spune că este nemuritor se poate ca privind în ochii tăi să descopăr calea către veşnicie? Pentru că te-aş privi la nesfârşit...
Iar când mă uit în ochii tăi ireali îmi regăsesc propria reflexie privind în acei ochi ai tăi de un infinit de ori. E delirant... Sunt absorbit în vidul din spatele retinei tale la fel ca raza de lumina a unui astru muribund care se prăbuşeşte în singularitatea unei găuri negre. În moarte şi în veşnicie. Totul va fi dat uitării, inclusiv uitarea.
Privirea ta stelară îşi schimbă des nuanţele, ca zilele de toamnă, ca frunzele copacilor din luna lui noiembrie, numai că ea nu se stinge pentru a renaşte din nou la anu, ci doar se îmblânzeşte. Atunci când focul ei s-a domolit îţi pot şi eu răspunde la simpla întrebare al cărei dureros răspuns parcă-l aştepţi de-un veac.
E greu să îţi explic de câtă stăpânire şi concentrare e nevoie ca să-i rezist şi să nu-mi pierd în ochii tăi şi ultima fărâmă de umanitate. Iar tu mai vrei să-ţi şi răspund pe loc la întrebarea pe care atât de inocent ai aruncat-o: Mă iubeşti?
Până la capăt.
Căci ochii tăi sunt ca fereastra prin care-mi povesteai că zbori când dormi. E permanent deschisă şi te îmbie să visezi, să uiţi de orice fel de grijă legată de persoana ta şi să păstrezi doar gândul amăgirii că eşti în siguranţă. Abandonul propriei fiinţe în lumea visului perpetuu. Tentaţia irealului de a mă controla prin intermediul unei singure perechi de ochi divini.
Înfricoşător, dar totuşi fascinant, un fel de sâmbure al Adevărului ascuns într-un Chivot de carne. Îi întrezăresc sclipirea dar nu pot să-l ating fără ca puritatea să mă-mbete şi-ntr-o secundă orgiastica să-ţi sfâşii învelişul delicat. Cunoaşterea mea e sacrificiul tău iar privirea ta e moartea ta nefastă şi condamnarea mea deopotrivă. Aşa că ... mai vrei să îţi răspund la întrebare?
Iar când mă uit în ochii tăi ireali îmi regăsesc propria reflexie privind în acei ochi ai tăi de un infinit de ori. E delirant... Sunt absorbit în vidul din spatele retinei tale la fel ca raza de lumina a unui astru muribund care se prăbuşeşte în singularitatea unei găuri negre. În moarte şi în veşnicie. Totul va fi dat uitării, inclusiv uitarea.
Privirea ta stelară îşi schimbă des nuanţele, ca zilele de toamnă, ca frunzele copacilor din luna lui noiembrie, numai că ea nu se stinge pentru a renaşte din nou la anu, ci doar se îmblânzeşte. Atunci când focul ei s-a domolit îţi pot şi eu răspunde la simpla întrebare al cărei dureros răspuns parcă-l aştepţi de-un veac.
E greu să îţi explic de câtă stăpânire şi concentrare e nevoie ca să-i rezist şi să nu-mi pierd în ochii tăi şi ultima fărâmă de umanitate. Iar tu mai vrei să-ţi şi răspund pe loc la întrebarea pe care atât de inocent ai aruncat-o: Mă iubeşti?
Până la capăt.
Căci ochii tăi sunt ca fereastra prin care-mi povesteai că zbori când dormi. E permanent deschisă şi te îmbie să visezi, să uiţi de orice fel de grijă legată de persoana ta şi să păstrezi doar gândul amăgirii că eşti în siguranţă. Abandonul propriei fiinţe în lumea visului perpetuu. Tentaţia irealului de a mă controla prin intermediul unei singure perechi de ochi divini.
Înfricoşător, dar totuşi fascinant, un fel de sâmbure al Adevărului ascuns într-un Chivot de carne. Îi întrezăresc sclipirea dar nu pot să-l ating fără ca puritatea să mă-mbete şi-ntr-o secundă orgiastica să-ţi sfâşii învelişul delicat. Cunoaşterea mea e sacrificiul tău iar privirea ta e moartea ta nefastă şi condamnarea mea deopotrivă. Aşa că ... mai vrei să îţi răspund la întrebare?
foto by Aurelia.
02 noiembrie 2008
Schimb de Carti TM13
Ca in fiecare luna prima duminica are caracter livresc, asa ca azi am dat inca o raita prin Erick's Coffee House pentru intalnirea Schimbului de Carti. M-am prezentat insa foarte slab, nu citisem nici o carte, asa ca am adus inapoi ce luasem luna trecuta si mi-am tinut gura. Adica n-am avut nimic de spus referitor la carti, evident. Am ascultat insa mai atent decat de obicei. S-a discutat mult despre Dostoievski, ceea ce ma bucura, pentru ca ma fascineaza de fiecare data. Tot ma intreb cand se va intampla sa citesc si eu prima oara un rus. Probabil fac parte dintre cei care nu suporta sa citeasca de 3 ori in 3 feluri diferite despre aceesi chestie, dupa descrierea Tomatei. Numai asa imi explic de ce ezit sa pun mana pe un exemplar din Crima si pedeapsa ori Idiotul sau ce-o mai fi.
La intalnirea de azi au fost din nou multi oameni noi, ceea ce e surprinzator. Oare cati timisoreni au venit pana acum la SdC. Sa fie vreo 200? Ama probabil are o lista cu ei. Si vorbind de Ama, am fost nitel dezamagit de cat de putin a citit. Se vede ca e la scoala din nou. Ce ti-e si cu studiile astea... Nici Rebe nu a avut cu ce sa se laude, doar 2 carti, dar o intelegem ca nu mai are atata timp de cand cu nebuneala asta cu profesorii. E pe baricada, cu mana pe sabie nu pe carte. Din nou s-a vorbit de Conjuratia Imbecililor, sau mai nou botezata de Oaanaa, Timpitii. Cred ca va trebui sa o rasfoiesc si eu putin. Au lipsit niste oameni de baza, Radu si OvidiU, ocupati cu probleme de serviciu, Cami a fost un pic apatica, nu prea s-a implicat decat la Conjuratia Imbecililor. A revenit in schimb Tania, care lipsea de ceva vreme, si le-am revazut pe Gemenele Vitrege, Flavia si Andreea.
Cu cartile am terminat destul de repede, s-a vazut ca octombrie nu a fost deloc propice pentru lectura. Ne-am intins dupa la barfe si mondenitati, unde Rebe s-a aprins repede si si-a varsat naduful pe Andreea Raicu. Am ajuns cu totii la concluzia ca nu ne mai uitam nicicare la televizor, iar asta spune ceva despre mass-media vizuala: ne e sila de ea. Am analizat cu Danut adevarul din spatele documentarelor Zeitgeist dar nu ne-am lamurit prea tare. Au fost si cativa blogeri noi, astept inca link-urile ca le-am uitat. Probabil curand o sa vina si lista de prezenta. M-am intors doar cu doua carti acasa, aceeasi Dune: Casa Atreides si aceeasi Umbra a lui Ender. Sper ca le-oi citi luna asta.
Ps: cine nu si-a achitat ciocolata si ceaiul ne face cinste mie si lu' Danut data viitoare :p.
Later Edit: aveti aici pozele lui Razvan. Multumim pentru promptitudine.
La intalnirea de azi au fost din nou multi oameni noi, ceea ce e surprinzator. Oare cati timisoreni au venit pana acum la SdC. Sa fie vreo 200? Ama probabil are o lista cu ei. Si vorbind de Ama, am fost nitel dezamagit de cat de putin a citit. Se vede ca e la scoala din nou. Ce ti-e si cu studiile astea... Nici Rebe nu a avut cu ce sa se laude, doar 2 carti, dar o intelegem ca nu mai are atata timp de cand cu nebuneala asta cu profesorii. E pe baricada, cu mana pe sabie nu pe carte. Din nou s-a vorbit de Conjuratia Imbecililor, sau mai nou botezata de Oaanaa, Timpitii. Cred ca va trebui sa o rasfoiesc si eu putin. Au lipsit niste oameni de baza, Radu si OvidiU, ocupati cu probleme de serviciu, Cami a fost un pic apatica, nu prea s-a implicat decat la Conjuratia Imbecililor. A revenit in schimb Tania, care lipsea de ceva vreme, si le-am revazut pe Gemenele Vitrege, Flavia si Andreea.
Cu cartile am terminat destul de repede, s-a vazut ca octombrie nu a fost deloc propice pentru lectura. Ne-am intins dupa la barfe si mondenitati, unde Rebe s-a aprins repede si si-a varsat naduful pe Andreea Raicu. Am ajuns cu totii la concluzia ca nu ne mai uitam nicicare la televizor, iar asta spune ceva despre mass-media vizuala: ne e sila de ea. Am analizat cu Danut adevarul din spatele documentarelor Zeitgeist dar nu ne-am lamurit prea tare. Au fost si cativa blogeri noi, astept inca link-urile ca le-am uitat. Probabil curand o sa vina si lista de prezenta. M-am intors doar cu doua carti acasa, aceeasi Dune: Casa Atreides si aceeasi Umbra a lui Ender. Sper ca le-oi citi luna asta.
Ps: cine nu si-a achitat ciocolata si ceaiul ne face cinste mie si lu' Danut data viitoare :p.
Later Edit: aveti aici pozele lui Razvan. Multumim pentru promptitudine.
The Midnight Meat Train: Filmul horror a anului
In contextul unor filme ca One Missed Call, Shutter, Mirrors, The Eye, The Ruins, Prom Night si alte cateva balarii cu pretentii de scary movie, din care cele mai multe erau remake-uri ale unor obscure (pentru americani) filme asiatice, The Midnight Meat Train vine ca o gura de aer (sau sange :v) proaspat. Ecranizare a unei scurte povestiri de Clive Barker, un maestru al horror-ului, filmul asta merita puncte multe pentru originalitate, realizare artistica, interpretarea excelenta a "raufacatorului" si finalul apoteotic marcat de o lovitura curajoasa in vintrele tale de iubitor de happy-end. Nu vreau sa va dezvalui prea multe, chiar daca ma mananca limba, dar e un horror si trebuie servit ca atare. Pe scurt e vorba de un fotograf (Bradley Cooper) dornic sa-si faca un nume in bransa care alege ca subiect pentru obiectivul camerei sale, viata New York-ului. In cautarea imaginii perfecte cerceteaza viata nocturna a orasului si da peste o serie de disparitii ciudate in randul calatorilor cu metroul din timpul noptii. Crezand ca a dat peste o poveste incepe sa-l suspecteze pe un tip ciudat (Vinnie Jones intr-un rol terifiant) ca fiind serial-killer si-l urmareste obsesiv nopti la rand. Ceea ce descopera va este rezervat sa aflati singuri.
Filmul are ceva gore (adica sange si maruntaie digitale) in momentele cheie insa in rest e destul de aseptic. Regia ii apartine lui Ryuhei Kitamura mai cunoscut pentru filmele sale japoneze cu samurai Azumi si Aragami. TMMT e debutul sau pe taram american si cred ca a inceput cu dreptul.
Ce zici ma?
Dau si eu clik pe Google Chrome sa vad ce mai e nou in Google Reader si primu zice ca n-o auzit de celalalt. Dar de Mozilla Firefox ai auzit? Sends your chrome ass right to recycle bin...
01 noiembrie 2008
Blogereala (de nota) 10
"Last night my little bloggers, came dancin' on the floor, and in the midnight hour they screamed ... MORE MORE MORE." Daaaa...cat mai multe intalniri de-astea, inca zece sa fie, cu party pana dimineata, lume multa si muzica buna. Noaptea trecuta a fost paranghelie, ce mai. De fapt va dati seama ca a fost greu pt ca au trecut 24 de ore si tot nu am scris nimic. M-a cam durut capul azi dupa a zecea intalnire a bloggerilor timisoreni. O "petrecanie" cum se mai spune in lumea underground, adica in beciurile alea slab luminate din Unirii (Bunker fiind unul din ele). Deci, ce-a fost asnoapte, in afara de Halloween, care a impus tema chefuielii:
Totul a inceput in acest cartier,...nu, de fapt in alt cartier, numit Cetate, intr-un birtut foarte nou care se cheama Funky. Faina locatia, amenajat misto, foarte luminos si colorat, cu niste canapele superconfortabile, preturi medii si servire ireprosabila. Multumim pentru alunele din partea casei :). Promitem sa bem mai multa tequilla data viitoare. Eu m-am oprit la un shot, nush ce s-a intamplat, am fost distras probabil de atatea freehug-uri si de oamenii noi si vechi cu care aveam de vorbit. De facut nu am facut prea multe acolo, in mai toate pozele vorbesc la telefon, dar nu am avut ce face, asa se intampla cand lumea te stie drept "informat" si-ti solicita ajutoru pentru a-i directiona spre locatia petreceii :). Am avut insa o discutie ca-ntre barbati cu Ovi si una de fosti colegi cu Neox, am aflat unde lucreaza Adeline si am "socializat" cu Andreea, prietena Roxanei. La 22 am parasit incinta si am continuat in Bunker.
Acolo, la 2 metri sub pamant, aveam un separeu langa DJ unde ne-am dat in petec. Am dansat, am baut si pozat in diverse ipostaze mai ceva ca la o parada gay. Peruca blonda de la Bloodie, masca a la Zorro si tridentul de dracusor de la Bloo s-au plimbat pe la fiecare din noi in cautarea celei mai creative posturi. Campion a fost Nuzzu, inobilat parca de Adeline cavaler al "ordinului impielitatilor" si impuns cu tridentul. Inedit a mai fost si zborul lu' Super Andrea (pronumele posesiv e fortat de necesitatea eliminarii oricarui dubiu creat prin formula de genitiv Super Andrei - nu e vb de nici un sfant acolo). La fel de inedita a fost dragostea nefiresc de protectiva pe care i-o purta colega Dana. Nefireasca a fost si fredonarea de canzonete italienesti peste "alternativele" de prin boxe. Doresc explicatii. Fierbinte a fost momentul artistic cu "limba pe gat" oferit de nelipsitele Cami si Anca, mare amatoare de tequilla. Multumim. Cei mai veterani au ramas acolo pana dimineata si ultimii carora le-am incredintat baricada au fost Radu, Oaana, Dece si sora lui. Am ajuns pe la 5 cred acasa dupa o plimbare matinala in compania unei tipe foarte treze (Andrea) si unui tip foarte alcolizat pe bicicleta (Radu) :)).
Lista de prezenta copiata de pe o foaie de hartie mazgalita cu masinute si tractorase: EU, Bloodie, Tudor, Ovi, Nuzzu, Dan si sora lui, Radu, Oaanaa, Adi, Cami, Petre, Silviu, Alex (blogless), Flavia, Dora, Ramona, Crinuţa, Alina, Vali, Răzvan, Tomata, Super Andrea, Rob tot fara blog, Adeline, Roxi, Ale, Andreea, Marius, Cristi
Pozele la Ovi, Tomata si Neox.
Totul a inceput in acest cartier,...nu, de fapt in alt cartier, numit Cetate, intr-un birtut foarte nou care se cheama Funky. Faina locatia, amenajat misto, foarte luminos si colorat, cu niste canapele superconfortabile, preturi medii si servire ireprosabila. Multumim pentru alunele din partea casei :). Promitem sa bem mai multa tequilla data viitoare. Eu m-am oprit la un shot, nush ce s-a intamplat, am fost distras probabil de atatea freehug-uri si de oamenii noi si vechi cu care aveam de vorbit. De facut nu am facut prea multe acolo, in mai toate pozele vorbesc la telefon, dar nu am avut ce face, asa se intampla cand lumea te stie drept "informat" si-ti solicita ajutoru pentru a-i directiona spre locatia petreceii :). Am avut insa o discutie ca-ntre barbati cu Ovi si una de fosti colegi cu Neox, am aflat unde lucreaza Adeline si am "socializat" cu Andreea, prietena Roxanei. La 22 am parasit incinta si am continuat in Bunker.
Acolo, la 2 metri sub pamant, aveam un separeu langa DJ unde ne-am dat in petec. Am dansat, am baut si pozat in diverse ipostaze mai ceva ca la o parada gay. Peruca blonda de la Bloodie, masca a la Zorro si tridentul de dracusor de la Bloo s-au plimbat pe la fiecare din noi in cautarea celei mai creative posturi. Campion a fost Nuzzu, inobilat parca de Adeline cavaler al "ordinului impielitatilor" si impuns cu tridentul. Inedit a mai fost si zborul lu' Super Andrea (pronumele posesiv e fortat de necesitatea eliminarii oricarui dubiu creat prin formula de genitiv Super Andrei - nu e vb de nici un sfant acolo). La fel de inedita a fost dragostea nefiresc de protectiva pe care i-o purta colega Dana. Nefireasca a fost si fredonarea de canzonete italienesti peste "alternativele" de prin boxe. Doresc explicatii. Fierbinte a fost momentul artistic cu "limba pe gat" oferit de nelipsitele Cami si Anca, mare amatoare de tequilla. Multumim. Cei mai veterani au ramas acolo pana dimineata si ultimii carora le-am incredintat baricada au fost Radu, Oaana, Dece si sora lui. Am ajuns pe la 5 cred acasa dupa o plimbare matinala in compania unei tipe foarte treze (Andrea) si unui tip foarte alcolizat pe bicicleta (Radu) :)).
Lista de prezenta copiata de pe o foaie de hartie mazgalita cu masinute si tractorase: EU, Bloodie, Tudor, Ovi, Nuzzu, Dan si sora lui, Radu, Oaanaa, Adi, Cami, Petre, Silviu, Alex (blogless), Flavia, Dora, Ramona, Crinuţa, Alina, Vali, Răzvan, Tomata, Super Andrea, Rob tot fara blog, Adeline, Roxi, Ale, Andreea, Marius, Cristi
Pozele la Ovi, Tomata si Neox.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
