Hei. Esti ok?

-Hei. Esti ok?
-....
-Alo, unde esti?
-Aici.
-De ce nu vorbesti?
-N-am nimic de zis...
-... Esti ok?
-Ai mai intrebat asta..
-Si nu ai raspuns.
-Stiu.
-De ce?
-Nu stiu.

-Vrei sa vorbim?
-Asta facem.
-Stii ce vreau sa zic...
-Ok.
-Uite-te la mine.
-M-am uitat toata seara. Mi-a ajuns.
-... Cum?
-Cum ai auzit.
-Si de ce te-ai uitat la mine toata seara?
-Iti contemplam nepasarea..
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Hai, te subestimezi.
-Ce-mi reprosezi?
-Nimic. Iti explic doar.
-Esti prea subtil(a).
-Atunci fii tu mai atent(a)!
-Nu inteleg...
-Exact... Nu intelegi... Stii de ce?
-De ce?
-Pentru ca nu vrei... Pentru ca nu-ti pasa... Simplu.
-Nu-i adevarat. Am venit sa vad ce faci.
-Serios? Din grija sau din curiozitate?
-Conteaza?
-Normal. Grijile se mai linistesc si singure, curiozitatile se satisfac numai reciproc.

-Inteleg. Esti suparat(a).
-De fapt... sunt iritat(a).
-Ce te-a iritat?
-Atitudinea ta si depresia mea.
-Si prima o influenteaza pe a doua, asta spui?
-Nu stiu, nu cred... poate doar o potenteaza.
-Nu poti fi mai clar? Parca vorbim codat...
-...Ma simt ignorat(a) si descopar ca nu-mi cade bine.
-Dar tu ai cerut mai multa distanta...
-Stiu. De aia sunt frustrat(a).
-Pai ti-ai facut-o singur(a). Eu n-am nici o vina.
-Ai acceptat prea repede.
-Ce era sa fac? Am crezut ca asta vrei.
-Nu stiu ce vreau.
-Nici eu nu stiu ce vrei.
-Nimeni nu stie ce vrea.
-Dar numai tu te plangi.
-Nu ma plang. Explic starea actuala.
-Aha... deci ti-e totuna. Cine-i acum indiferent(a)?
-Imi intorci vorbele...
-Da...
-...imi place...
-Ma bucur.

-Si... ai avut succes asta seara?
-Poftim?
-Ai agatat ceva?
-Nu fi naspa...
-Ok...
-Vii acasa?
-Hai sa mergem.
-Hei...
-Ce-i?
-Tine un bulgar!
-....!!
-.... sorry!! Esti ok?