19 mai 2013

Postasul suna intotdeauna de doua ori

Date fiind recentele proteste ale postasilor romani ca si scenele de cascadorii rasului in care au fost implicate masinile Postei am zis ca ar fi un moment potrivit pentru a lua cunostinta cu romanul clasic al lui James M. Cain, The postman always rings twice. Asa cum banuiam carticica de 100 de pagini nu dezvaluie nimic legat de psihologia postasului si nici nu se prezinta drept un manual de baza pentru accederea in meseria, dealtfel, onorabila a celor care livreaza deopotriva scrisori si pensii. Practic nu exista nici macar o sinura referinta la vreun postas in clasicul roman al lui Cain, titlul fiind mai degraba o metafora voalata pentru maniera in care destinul te gaseste pana la urma acasa si-ti livreaza ce ti-e scris.

Intrand in categoria romanelor negre, pulp noir hard-boiled, ale anilor ‘30 - ‘40 (multe din ele fiind ecranizate ulterior) Postasul... consta intr-o povestire despre pasiune, crima si duplicitate, cu rol de fabula moralizatoare redata intr-un stil compact, alert si fara derapaje sau inflorituri. Frank Chambers e un vagabond mereu pe drumuri care nimereste intr-o zi la restaurantul condus de Nick Papadakis si nevasta lui Cora. Neavand altceva mai bun de facut si simtindu-se totodata atras de Cora, Frank accepta oferta lui Nick de a lucra la restaurant. Decizia ii deschide imediat portita catre o legatura amoroasa cu nevasta nefericita a sefului si nascocirea unui plan care sa-l scoata pe naivul grec din ecuatie lasandu-i pe cei doi stapani peste restaurant.

Actiunea e redata exclusiv din perspectiva lui Frank iar detasarea acestuia, atmosfera pesimista si artificialitatea declaratiilor de amor care par replici siropoase servite cliseic in toate filmele vremii lasa impresia unei developari posterioare a evenimentelor. Banuiala se concretizeaza in final cand maniera confesorie in care sunt redate intamplarile primeste o explicatie. Povestirea insa capata inertie din momentul in care prima tentativa de omor da gres lasandu-l pe grec cu o amnezie convenabila dar plasand o umbra de suspiciune care-i va teroriza pe cei doi amorezi. A doua tentativa nu va mai esua insa “crima perfecta” pusa la cale de Chambers va fi mirosita de un procuror local siret care profita de asigurarea de viata a lui Nick pentru a-i intoarce pe cei doi amanti unul impotriva celuilalt.

In ce priveste tematica abordata, dincolo de mixul obisnuit de violenta si sexualitate (mai mult sugerata) prezent in romanele de gen, Postasul... urmareste doua idei: prima e cea a inevitabilitatii destinului, atat Nick cat si Frank si Cora neputand evita ceea ce soarta le pregatea iar a doua vorbind despre pervertirea iubirii prin frica, caci teama de fi prinsi de bratul lung al legii e dublata de anxietatea provocata de lipsa de incredere in cel de langa tine. “Love, when you get fear in it, it's not love any more. It's hate.” Obsesia e inca o idee pregnanta in carte manifestata insa diferit in cazul celor doi amorezi: Frank e un dezradacinat obsedat de a o poseda pe Cora insa Cora e mai pragmatica, cautand obsesiv stabilitate materiala pe termen lung.

Notorietatea de care se bucura romanul lui James M. Cain e cel mai bine exemplificata de cele nu mai putin de 7 ecranizari (intre care se remarca filmul noir din 1946 cu Lana Turner, remake-ul cu Jack Nicholson si Jessica Lange din '81 si Ossessione al italianului Luchino Visconti).

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?