Prizonierul

Sunt rodul viselor neîmplinite,
Sunt rostul întrebărilor fără răspuns,
Sunt vocea ce-ți provoacă des frisoane,
Sunt gândul care ți l-ai alungat demult.
Dorința în forma ei cea mai obscenă,
Sunt ura acului ce-ți intră-n venă.
Inconștienţa plantelor dintr-un acvariu
sau visul unui biet delfin captiv.
 
Sunt leagănul lăsat să ruginească
Sau yala în care cineva a rupt o cheie.
Sunt toate cuiele pe care le-ai bătut în viață
într-un butuc pe care cineva l-a pus în vatră.
O bere desfăcută pe-o terasă - și uitată -
sau o țigară arsă-n scrumiera unui birt străin.
Trei cuburi albe aruncate în cafea
ori ultimul leuț rămas bacșiș pe o tejghea.

Sunt foamea unei note muzicale
ce s-a lipit de-o coardă de chitară.
Sunt frunza ultimă dintr-un copac uscat
ce s-a încăpățânat să-și fluture singurătatea.
Depresia zilelor de toamnă-iarnă eu sunt,
uneori, la fel cum sunt și primul fulg de nea.

Dar tu, tu nu ești decât un singur lucru:
Tu ești parfumul unui așternut mototolit.

Iar eu,
Sunt prizonierul propriilor amintiri.