Pazea, bizon in trafic

Sau taur. Poate chiar un bou. Si cu vitelu dupa el. Campania de depistare a lor functioneaza. Uite unul dintre ei. Hoooo cu tata!!!

Orar de weekend

S-a cam aglomerat weekend-ul asta asa ca simt nevoia sa fac un orar ca sa nu uit la cat si unde.

Vineri
ora 19 - Blogereala 10 - in birtul nou Funky din Unirii, inainte de Carturesti si alte birturi cunoscute.
ora 22 - Blogereala Aftershock - in Bunker cu dantuiala si sperieturi de Halloween.

Sambata
dimineata - de cercetat piata auto sa vedem preturile
dupa-masa - odihna si lectura si ce-o mai fi.

Duminica
ora 15 - Schimb de carti 17. Nu am citit nimic. Ce sa mai zic.

Free Hugs Day a fost distractiva

Azi la 12 s-au impartit imbratisari cu nemiluita prin campus, pe strada si in UVT. Organizatorii s-au pus pe treaba de dimineata, au facut pancarde, au imbracat tricouri si s-au afisat cu ele in Complex. Televiziunea si ziarele au fost cu ochii pe ei. S-au pozat, s-au dat si luat interviuri, dar cel mai mult s-au imbratisat. Intre ei, dar mai ales cu necunoscuti. Am fost si eu "capturat" in aceasta actiune si, in calitate de voluntar, am transmis mai departe imbratisarile lor. Ceea ce ma interesa in special era sa vad cum reactioneaza lumea. Sa aflu cati oameni ar accepta sa se imbratiseze, deci un contact fizic, cu un necunoscut pe strada. Pai cam jumate din cei interpelati. Au fost persoane care zambeau si receptionau ideea, au fost persoane care ne ignorau complet, au fost si oameni care ne priveau suspicios (ca pe niste sectanti sau cersetori). A fost chiar cineva care ne-a si injurat: 'tu-va-n gura cu engleza voastra cu tot! In mare insa lumea a fost surprinsa placut si s-a conformat indemnului de pe pancarde. Unii auzisera dinainte de aiua asta, altii au reactinat instant. Pentru a va face o idee cum se desfasoara "momentul imbratisarii" urmariti fotografiile facute de Tion ;)).

1. Fata isi ocheste "victima" doritoare de o imbratisare:

2. Se indreapta vijelios spre dansa.

3. Baiatul nu ma are scapare si se conformeaza:

4. Imbratisarea propriu-zisa.

5. Baiatul ramane cu pancarda :( si purcede la randul sau mai departe.

Am glumit, nu s-a petrecut chiar asa, i-am promis Oanei ca o sa trec si eu pe-acolo. Dar scena e prea tare ca sa n-o "joc".
In continuare, o dovada clara de afectiune. Mersi Roxi pentru foto.

Cum te-ai costuma de Halloween [Leapsa]

Dupa o idee marca DebateHouse punem mintea la contributie si gandim ce costumatie am arunca pe noi de Halloween. Regulile sunt similare cu cele de facut pizza: ce gasesti prin frigider arunci in tava. In consecinta: ce gasesti in dulap si prin casa, arunci pe tine. That's creative dressing!

So, fara alte comentarii:

• iau doua tricouri vechi, unul alb si unul negru, le tai in jumate, le cos alb-negru si scriu pe ele Mr and Mrs Brightside.
• imi iau halatul alb din liceu si-mi atarn la gat o pipernita legata cu ata: Dr. Pepper.
• imprumut niste haine de la sora-mea, o geanta si o palarie si-mi puteti zice: Nicole Richie.

Si as mai avea idei traznite, pe care nu le-as pune in practica probabil, numai ca tre sa fug sa imbratisez niste persoane. Continua Ovi si Tudor? Si Bloodie.

Single-uri: OCS si Killers

Omul cu Sobolani au un single nou: Un numar necunoscut. Se poate asculta si urmari clipul pe situ lor sau se poate descarca piesa. Pretul e cunoscut: 3 Euro :D. Da e contra cost, ceva ce implica un cod sms si un nr de telefon. Hai las ca nu-i mult pentru un fan adevarat. Si sunt baieti de treaba, au concerte faine, nu-i asa?

Ps. : Imi place clipul.

Si tot la capitolul noutati (sort of) am vazut noul clip de la The Killers (al caror album il astept cum asteapta un junker doza de weekend) deci noul clip, cum ziceam, Human. Straight from MTV MUSIC pe care il lauda Ovi mai devreme. Sansa mea sa verific embeduirea :D.

The Killers |MTV Music

Intrebare retorica: baietii astia de la Mtv au toate drepturile sa ofere clipul spre vizionare si embeduire, asa ca legea asta retarda cu plata de 1000 ron/ luna catre ORDA nu e cumva o ciordeala cu acte?

Boala Familiei M

N-am mai fost la teatru de foarte multi ani, din scoala generala cred, cand ne duceau cu clasa la Opera sa vedem piese obligatorii. Ieri am facut pasul si m-am dus pentru prima data din proprie initiativa. Am si fost de dimineata la Agentia Teatrala ca sa-mi iau bilet din teama de a nu pica in letargie dupa-masa si a nu mai iesi deloc din casa. Asa ca ieri am fost la Sala 2 si vreme de 2 ore am privit fascinat desfasurarea de pe scena. Care scena era altfel decat mi-as fi imaginat. O padure de copaci, rumegus, o cada in mijlocul ei, un pat, o bucatarie toate facand parte din decor in acelasi timp. Mi-a placut ca in timp ce urmaream o actiune in prim plan, celelalte personaje erau in plan secund desfasurand niste activitati monotone si asteptand sa intre in rol. Uneori dispareau in "padure" si ma trezeam cautandu-i din priviri si gasindu-i fie catarati la o fereastra, fie trantiti pe jos intr-un somn simulat.
Familia M era alcatuita din 4 persoane: Luigi, un tata bolnav la cap si 3 copii care cica aveau grija de el. In fapt, numai fiica cea mare, Marta, isi asuma responsabilitatea de infirmiera si mama in casa Familiei M. Fiica cea mica, Maria, nu stie decat sa iubeasca si sa se ofere, aducand 2 logodnici in casa, Fulvio si Fabrizio, doi prieteni pusi in situatia sa-si dispute o singura femeie. Mezinul familiei, Giany, e un exemplu de iresponsabilitate si imaturitate care nutreste o iubire cel putin ciudata fata de surorile mai mari. Totusi el are si momentele cele mai "serioase" din piesa, intrucat firea lui impulsiva scoate la iveala lucrurile nespuse din sanul familiei. Mi-a placut enorm piesa asta, dar parerea mea nu e avizata deloc, intrucat nu am cu ce sa-mi compar experienta. E prima oara cand merg la teatru in ultimii 15 ani insa nu va fi ultima oara in mod sigur. Pentru recenzii sau cronici serioase puteti intra aici si aici. Se spun lucruri interesante. Eu va pun niste poze de pe situl TNT.

Multam Bloodie si Tudor pentru ca mi-au tinut de urat.
Later Edit: aici puteti urmari ceva ce seamana cu un trailer.

Alice si Iepurele pisalog

Intr-o dupa-amiaza frumoasa de vara iepurele se plimba cu bicicleta sa cea noua prin padure. Tocmai si-o cumparase de la un lup intors din Germania si era tare mandru de ea. Ii facea o proba ca sa se obisnuiasca si sa nu se faca de ras la urmatoarea Masa Critica. Vreme superba era in ziua aceea. Soarele crapa usor frunzisul des al boltilor inverzite si-l impungea cu raze subtiri si aurite direct in blana sa dichisita de iepure holtei. Nu se aranjase el chiar asa degeaba. Avea de gand sa-i faca o vizita prietenei sale Alice, singura de altfel din intreaga padure, ca sa-i arate noua bicicleta. Putin ii pasa Alicei de biciclete dar el avea nevoie de o scuza ca sa stea de vorba cu fata. Asa ca se opri la poarta casutei de la marginea padurii, o casa alba de piatra exact ca cele din povesti cu gradina de flori in fata si gardut de lemn, si dupa aceasta lunga introducere, in care avu vreme sa-si puna gandurile in ordine, iepurele isi dadu drumu la gura:

- Hei Alice, esti acasa?
- ....
- Alice, sunt eu iepurele!!
- Ti-am zis sa nu mai imi spui Alice, raspunse fata de pe geam. Am si eu un nume. Diana.
- Pai stiu asta, dar pe mess eu sunt Iepurele si tu Alice.
- Aici nu suntem pe mess asa ca revino-ti pana nu-ti dau un emoticon peste urechi!
- Bine, iarta-ma... da ce esti asa artagoasa azi? Nu vezi ce zi minunata e?
- Mi-a picat netu!
- Uff...asta chiar ca e nasol. Dar las ca e bine, mai iesi si tu din casa.
- N-am chef de iesiri, aveam de scris la blog.
- La ce?
- La blog.
- Ce mai e si blogul ala?
- E un fel de jurnal, dar pe net. Scrii in el ce vrei tu.
- Si tu ce scrii?
- De parca ti-as spune tie...
- Pai ce, e secret de stat?
- Nu urechiatule, sunt lucruri personale. Nu-s de nasul tau.
- Bine, am priceput. Deci nu-ti merge blogul. Asta insemna ca poti iesi la o plimbare cu mine. Uite ce...
- Ce plimbare? Nu pricepi ca n-am chef? Tre' sa vina netu in curand.
- Dar uite ...
- Ce sa vad?
- Uite ce bicicleta mi-am luat? E nou-nouta, marfa de la Lup.
- Mda. Si?
- Cum si? E perfecta pentru plimbare. Hai suie ca te duc pe ruda!
- Mai iepurasule, tie ti se plimba neuronul? Cum sa merg eu pe ruda? Vrei sa ma invinetesc?
- Atunci poti sta pe sezut si eu te imping. E mai simplu.
- Stii ce? Hai alta data...bine? Acum sunt cam obosita...
- Biiine...ofta iepurele pleostindu-si urechile trist.
- Na ce-ai acum? Te-ai suparat?
- Nuu .. nu-s suparat. Dar era fain sa mergem sa vedem lacul.
- L-am vazut o data. S-a schimbat ceva?
- Pai...nu cred, dar e un loc frumos de vizitat.
- Mai iepuras, de ce nu vrei sa intelegi! Azi nu vreau sa ies din casa.
- Dar e atat de frumos afara. O zi ca asta nu o sa mai vezi.
- Pe naiba, Accuweather zice ca vor fi 2 saptamani de soare. Macar 10 zile ca asta tot o sa mai fie.
- Bine ca vorbim de vreme ... mustaci iepurele agasat.
- Ai zis ceva? incrunta fata o spranceana.
- Aaa...nu. Pai atunci daca nu poti acum, deseara ce faci? Nu ai chef sa-mi vezi gaura?
- Ce sa-ti vad?
- Gaura. Unde stau eu.
- Tu stai intr-o gaura? Esti tacanit...
- Nu e chiar o gaura, dar nici casa de vacanta nu-i. E o vizuina mai mare mostenita de la o vulpe pe care am botezat-o Gaura.
- Nasol nume pentru o vulpe!
- Nu vulpea, Alice, vizuina!
- Diana! Esti ciudat iepure, sa stii...
- Sunt ... deosebit. Deci vii?
- Nu stiu...,daca termin. Vorbim pe mess!
- Bine. Stai...si daca nu-ti vine netul? Cum stiu daca vii?
- Pai m-astepti. Ai ceva mai bun de facut?
- Nu, dar... zicea ursul ceva de o partida de table cand vine de la munca... dar cred ca pot amana.
- Foarte bine. Dar vezi ca nu promit nimic...
- Nu e nevoie. Te astept...
- Bine. Ma duc sa fac un dus ca vin baietii de la RDS. Doamne, sunt atat de draguti...
- !$#@%^$% ................. Cred ca imi fac blog! bodogani iepurele in timp ce pedala vijelios printre copacii drepti ca niste lumanari de nunta.

Free Hug Me

Am cateva persoane in lista de "vorbitor" care sunt mai reticente la semnele de afectiune (in speta emotihug-uri). Pe acestea indeosebi as vrea sa le avertizez ca joi, 30 octombrie, voi fi pe strada cu o pancarda si voi imparti imbratisari. Gratis, fara numere de telefon sau mail-uri la schimb. Cei care vor sa faca la fel sunt asteptati intre 12-13 si 18-19 in Complex (as fi preferat alta locatie). Cred ca va fi amuzant, ca sa nu zic mai mult. Stiu ca Oana va fi pe-acolo deci nu ne vom plictisi :p. Cine mai vine?

Free Hugs e un "tratament social" inventat importat de cei de la Lumebuna si Aiesec si oferit in 13 orase din tara. Se elibereaza fara prescriptie si nu are efecte adverse. Indicat indeosebi celor depresivi care cred ca maine va fi mai rau.

V-am batut clujenilor!!

Cu greu, dar v-am batut. Nu v-a batut Chelsea, nu v-a batut AS Roma, dar v-a batut FC Timisoara. Sa ne tineti minte la anu cand mai veniti la noi. Da, am fost aseara la meci si a fost bine. Chiar foarte bine. N-am mai mers la un meci de la finala cupei jucata contra Rapidului, asa ca a fost deosebit. Multa lume la meci, frig, dar atmosfera de sarbatoare. Galeria a cantat non-stop iar suporterii au mancat seminte non-stop. Poli a jucat perfect prima repriza, a marcat de 2 ori prin Cisovsky, si a luat un gol inainte de pauza. Repriza a doua a fost pe dos, n-au mai legat doua pase, CFR-ul a fost peste ei tot timpul, au iesit scantei, arbitrul Tudor a fost degeaba desi a impartit un teanc de cartonase. A fluierat totul si a fragmentat mult meciul. Insa Poli s-a aparat bine si a pastrat victoria. Finalul le-a apartinut. Bravo lor. Daca nu erau penalizati aiurea de UEFA cu 6 puncte erau acum pe primul loc in campionat. Life's fucked up:(

A fost Verde

pentru bicicletele din Timisoara indiferent ce culoare arata semaforul. Azi doar biciclistii au avut prioritate. Numaratoarea bicicletelor timisorene a paralizat orasul timp de o ora pe un traseu de la Stadion - Punctele Cardinale - Iulius Mall - Gara - Iosefin - Centru. Soferii au trebuit sa astepte cuminti cateva minute bune in intersectii pana trecea coloana "oficiala" Verde pentru Biciclete. Nu le-a picat prea bine insa nu au avut ce sa faca. Anuntat de mai bine de 2 saptamani, "protestul" ciclistilor timisoreni s-a derulat asa cum trebuia, ordonat si fara incidente, dovedind ca cel mai fun mod de a-ti impune puntul de vedere e modul pasnic. Organizatorii evenimentului, Fundatia Bega si partenerii lor, au mizat pe un nr de 250 de biciclisti, insa au primit de 3 ori pe atat. Banatenii i-au surprins cu spiritul lor de mobilizare si de promovare a event-ului care spera sa le aduca decizii ferme si favorabile din partea autoritatilor privind pistele de biciclete. Numaratoarea finala a contabilizat aproape 650 de biciclisti intre care m-am aflat si eu, cu bicicleta 218 (unul din norocosii care au mai prins numere de inmatriculare). Alaturi am avut prieteni si bloggeri: Emi, Cristi, Tomata, Andreea, Adeline, Radu, si cei din Masa Critica, Nico si Ioana. La final ne-am semnat pe bannerul eventului si pe listele de prezenta, apoi am facut popas in Van Graph la un ceai si-un sandvish ca sa mai scoatem frigul din oase si sa ne potolim foamea.

Max Payne [2008]

De ce naiba nu a baut fiola albastra de la inceputul filmului? Asta e intrebarea mea pentru Max. As fi avut parte de 100 de minute de actiune superba in loc de doar zece minute pe final. Of of... Nu a fost un film rau, dar ma asteptam la ceva mai multa cafteala si mai putina investigheala. Uff.. si prea multe clipe de flashback cu nevasta mult-preaiubita. N-am prea avut suspans, la naiba, si sa-l vad pe Sucre din PB in rol de bad guy nu prea mi s-a parut convingator. La fel, Mila Kunis (Jackie din That 70' Show) in rol de tough bitch e chiar amuzant. Olga Kurylenko in schimb a fost f. convingatoare in rol de prostituata insa a avut un rol prea scurt. Incredibil de scurt. Iar povestea promitea de la inceput, chestia cu ingerii mortii, cu Valkyriile, era uber-cool, nush ce s-a intamplat, parca si-au furat-o pe parcurs si au schimbat-o cu inca o conspiratie guvern + corporatii din categoria "war against terror". Parerea mea e ca filmul asta merita un regizor mai vizionar. Si cat de reusit a fost trailerul!! Oricum mergeti sa vedeti Max Payne macar pentru final. Merita!

Trailer

Blogging-ul poate fi letal

Aveti grija voi oropsiti ai blogului. New York Times se intreaba daca nu cumva putem vorbi de un diagnostic nou: "death by blogging". Asta in urma deceselor unor bloggeri cunoscuti in domeniul informational. Bine, aveau si varste venerabile tipii, insa munca la pc blogand toata ziua despre orice nu cred ca e cea mai sanatoasa ocupatie, asa ca au si ei un punct de vedere justificat. Totusi, nu pot sa nu ma gandesc ca e vorba de un articol scris de niste ziaristi despre pericolele blogingului. Pe cand un articol pe blog despre pericolele vietii de jurnalist :)?

Filmele de la ZFH 2008

Ok, au trecut si Zilele Filmului Hispanic 2008, organizate destul de ad-hoc in mansarda Facultatii de Arte, si imi iau ragaz sa fac un mic inventar. Au fost 4 filme din care eu am vazut 3. Din alea trei, doar doua au fost noi pentru mine, iar din astea 2 unu mi-a placut foarte tare (Tapas/Gustari).Am vizitat si eu Spania in 2007 (m-am dus la o nunta) si am aflat cum sta treaba cu tapas. Sunt niste portii mici de mancare din categoria aperitivelor, calde sau reci, foarte variate (cartofi, chiftelute, calamari si fructe de mare, tortilla etc), pe care le poti servi in toate barurile si restaurantele de pe acolo. Avantaj: iesi la o bere cu amicii si pana ajungi sa manci cina, servesti niste antre-uri. Portiile duble de tapas se numesc raciones si erau preferate de noi pentru ca, nefiind la fel de mari ca un meniu full, puteai comanda in grup mai multe feluri de mancare bucurandu-te de gustul intregii bucatarii spaniole.

Filmul Tapas ofera aceeasi savoare: poti gusta mai multe povesti diferite, dar care se intrepatrund, pe durata a doar o ora si jumatate de vizionare. Este o drama cu accente comice, sau o comedie cu cateva momente dramatice, ce-ti ofera un meniu bogat de personaje interesante. Avem un patron de restaurant parasit de nevasta si consolat de o prostituata, o vanzatoare de varsta a doua, parasita de sot, care intretine o relatie online (adica pe mess) cu un tip din Argentina, doi tineri prieteni, angajati la supermarket din care unu se viseaza BruceLee iar celalalt ofteaza dupa vanzatoarea internauta si un cuplu de batrani, el bolnav de cancer si suicidal iar ea, traficanta de droguri usoare(!). Ultimul personaj, amuzant prin simpla prezenta intr-un film spaniol, este chinezul Mao, bucatar intr-un restaurant de lux din Hong Kong ajuns sa gateasca intr-un birtut din Barcelona si redus de seful sau la apelativul de "Rosalia" (numele nevestei, fosta bucatareasa). Filmul lui Jose Corbacho (debut regizoral in lung metraj premiat cu Goya) nu e o capodopera dar placut sa-l privesti, mai ales ca ofera mancare si dragoste si la final te trezesti cu tot felul de pofte.

Un alt film din mansarda artelor(incepe sa-mi placa ideea, cred ca o sa-mi amenajez in acest scop propria mea mansarda/pod) este Ficcio/Fictiune, regia lui Cesc Gay. Asta e un film foarte linistit. Unii l-au numit un exercitiu narcisistic. Un regizor se retrage la munte, la cabana unui prieten, in cautare de solitudine si inspiratie pt scrierea scenariului viitorului sau film. Nu prea reuseste asta, in schimb socializeaza cu lumea de pe-acolo, face un pic de hiking, calarie, in general orice numai sa scrie nu. Peisajele insa sunt superbe (Pirineii Catalani) si mi-au facut un dor de munte aproape dureros. In plus conversatiile dintre prieteni si problemele reale cu care se confrunta au izul ala de veridicitate pe care il cauti intr-un film despre oameni. Nu mi s-a parut deloc ciudat ca un barbat sa apeleze la cea mai buna prietena ca sa-i faca un copil, ori altcineva incapabil sa procreeze sa adopte unul tocmai din Africa (nu, nu era Anjelina) ori ca doi oameni cu relatii acasa sa se apropie si sa descopere afectiune acolo unde nu era decat oboseala si blazare. "Cred ca ne-am indragostit putin" e o replica perfecta pentru a rezuma macar o portiune din (in)actiunea acestui film, care, la drept vorbind, ar putea fi mai mult decat o fictiune: de cateva ori regizorului i se sugereaza ca ar putea face un film despre acele zile la munte. Deci...

Celelalte doua filme au fost El Metodo, despre care am vorbit deja, si Tu vida in 65 de minutos, pe care nu l-am vazut dar am auzit ca e foarte emotionant.

O ploaie de lepse: Doi - Ce-as fi dac-as fi

Asta vine de la mycoffeecups, deci e nitel de rumegat la ea. Pare usoara dar credeti-ma, are veleitati ascunse. Sa vedem ce zice ea.
Ce-ai fi daca ai fi (nu ce ai vrea sa fii, ci ce ai fi):

o piesa de imbracaminte: camasa - eleganta cand e incheiata, rebela cand e legata la brau. Ma ofer cu darnicie sa ocrotesc trupuri in nevoie dar nu-mi place sa se traga de mine. Pericol de ruptura!

o pereche de incaltari: sandale - potrivite atat pentru calatorii la munte cat si pentru plimbari pe plaja. protejez de asperitati, dar iti permit sa respiri.

o bijuterie: pandativ de argint - ma simt cel mai bine cand lenevesc la pieptul unei femei. In plus nemiscarea ma oxideaza si am nevoie din cand in cand de un periat.

o carte: ceva SF gen Fundatia lui Asimov, as trancani la nesfarsit despre stiinta si tehnologie, lumi ale viitorului si tot felul de nebunii fascinate dar as fi inteles numai de cine e pe acceasi unda.

un artist: un DJ care jongleaza cu platanele, schimba track-urile si inventeaza tot felul de loop-uri. M-as simti bine in cluburile de prin Ibiza, mixand niste dnb cu ceva garaje rock.

o melodie/piesa/cantec: Killers - Mr Brightside. "It started out with a kiss How did it end up like this" intrebarea vietii mele. Iar optimismul moare de fiecare data dar nu se preda. Need to say more?

un film: Fight Club - doua aspecte ale aceleiasi persoane. pentru moment mi-o cizelez pe prima, cealata e in stadiul de concept.

o tara: Olanda - civilizatie si respect, relaxare si libertate totala. Fara prejudecati. Plus multe biciclete.

un oras: Timisoara - pentru ca e linistita, calda si cu inclinatii spre cultura si te cucereste din prima clipa. Dupa o vreme incepi sa o cunosti mai bine si afli ca are cateva cartiere mai neplacute de care vrea sa te tina departe. Ca toti oamenii dealtfel.

un obiect: un copac - tihnit, falnic, mandru de coroana lui, consemnand evenimentele la care e martor, adapostind pe toti fara discriminare.

Leapsa asta o dau Alicei ca s-o vad cum atinge perfectiunea si Cameliei ca tot are vise intersante in care imbraca diverse chipuri.

O ploaie de lepse: Unu - 20 Questions

Ok azi se pare ca e zi de leapsa! Ca sa clarifice pentru toata lumea, Adeline a explicat la radio ca leapsa e o joaca caracterizata prin aceea ca un blogger scrie ceva pe o tema si apoi ii provoaca pe alti cativa, nominalizandu-i, ca sa-si exprime parerea cu privire la acelasi subiect. Gen, ti-am dat-o e randul tau!! Mie mi se pare mai degraba o pedeapsa, intrucat unele sunt chiar chinuitoare, si nu pot sa nu-mi imaginez satisfactia celui care o da: "Ha, ce leapsa babana i-am dat. Sa vad cum o scoate la capat!" Probabil asta simte si Alice de m-a pedepsit cu un set de "20 questions" in engleza (ma mir ca nu le-a pus in franceza) pe care eu insa le voi scrie in dulcele grai romanesc! Si, jur ca raspunsurile vor fi mai scurte decat intrebarile in sine.

Reguli: raspundeti la intrebari si inlocuiti orice intrebare nu va place cu una originala de-a voastra.

1. Daca partenera te-ar insela cum ai reactiona?
Sun la 07HITMAN si le ofer un job.

2. Daca ai un vis ce ai dori sa se implineasca, care e?
Sa navighez prin Triunghiul Bermudelor.

3. Al cui fund ai vrea sa-l lovesti cu sete?
Al taximetristului de azi dimineata.

4. Ce-ai face daca ai avea un miliard de dolari?
M-as gandi "de unde draq a aparut miliardu asta?"

5. Prietenul cel mai bun va fi intotdeauna cel mai bun?
Depinde doar de el.

6. Ai fost vreodata indragostit de 2 persoane in acelasi timp?
Nu cred. De obicei le iau pe rand.

7. Cat timp ai astepta dupa persoana pe care ai iubit-o?
Pana gasesc alta noua. Nu prea mult. Dar ce s-a intamplat cu ea? Sper ca n-a murit sau ceva.

8. Daca ai castiga la loterie ti-ai abandona slujba?
Daca as castiga 100 de euro mi-as abandona 10 minute slujba. Ca sa ma bucur, nu de alta.

9. [New]Numeste cinci celebritati cu care... NU ...te-ai prosti prin camere de hotel.
Lindsay Lohan, Amy Winehouse, Tara Reid, Britney Spears, Paris Hilton. Da, stiu, sunt nebun.

10. Ce anume te stoarce de viata?
O tura de 24 cu 24, iar intre ele o iesire la bere.

11. Cum te vezi peste 10 ani?
Familist in rate sau parasutist de teste.

12. Care e cea mai mare frica/fobie?
Fobia care sasaie si musca.

13. Ce fel de persoana crezi ca e cea care ti-a dat leapsa?
Un ameste de ciocolata si martipan cu miez de inghetata si o felie de lamaie deasupra. Senzatii contradictorii de la prima muscatura. Garantat!

14. Ai prefera sa fii singur si bogat ori casatorit dar sarac?
Pai in doi esti tot bogat, doar va aveti unul pe celalalt. ;) cata profunzime!

15. Care e primul lucru pe care il faci cand te trezesti?
Ma uit in jur dupa blonda care trebuia sa-mi aduca micul dejun.

16. Ai dat totul intr-o relatie?
Mi-as da si camasa de pe mine. Si daca si-o da si ea pe-a ei o s-o ducem numa bine :D.

17. Cariera e importanta pentru tine?
E important sa ai o cariera?

18. Ai ierta si uita un lucru pe care ti l-a facut cineva, oricat de teribil ar fi?
Sigur ca nu. E o lume nebuna doar...

19. Preferi burlacia sau confortul unei relatii?
Pai in lipsa ultimei o prefer pe prima. Ne adaptam din mers ce sa facem.

20. Da leapsa la 6 oameni!
Pai sa fie asa: Bloo, Roxi, movieaddict, Liz, dAImon si Krossfire. Scuzi scuzi :D

Criminalii de pe sosele

Poate daca nu se intampla la cateva sute de metri de casa mea, in statia de troleu in care eram si eu cateva ore mai devreme, taceam din gura si-mi vedeam de treaba mea. Dar asa:

CRIMINALILOR, NU VA MAI SATURA VITEZA!!

Vezi articolul cu pricina ca sa te enervezi. O fi vreun Cocoana mai mic.

Greturi matinale

Cine iti poate f**e ziua mai teribil decat firmele de taxi. Cand mai ai 10 minute sa ajungi la munca si toate liniile de taxi suna ocupat ce faci? Injuri, trantesti telefonul si o iei la pas grabit cu capu gol in frigul matinal pana in prima statie de taxi. Care, evident, mustea de masini. Opt, una in spatele celeilalte, ca margelele pe ata. Il iei pe primul, ca esti Fan, dai destinatia si incerci sa-ti reprimi furia fata de trantorii in galben. Incerci sa ignori fumul de tigara care te ineaca, tipul nici macar obosindu-se sa te intrebe daca te deranjeaza. E de necrezut nivelul tau de politete la ora sapte fara o cafea. Treci pe langa taxiurile de la Giroc, 15 la numar, si vena de la tampla sta sa-ti explodeze. Faci respiratii yoga si ingani mantre in soapta. Mai un minut si ajungi. Nu stii insa ca esti in masina celui mai corect sofer din oras. Cu 100 de metri inainte de destinatie, taxiul coteste brusc la stanga, pe o "ulita" laturalnica careia nu-i cunosti numele, si te mai plimba 5 minute. Iar cand izbucnesti in final primesti o explicatie care te lasa perplex: "Trebuia sa iei un baietas dinala care calca linia continua, nu pe mine". Doamne iarta-ma, am dat peste singurul om din oras care la intersectia de la strada Cluj, in dreptul Omv-ului nu face stanga pe Cozia pentru ca (va) calca linia continua!!! Iar solutia lui e sa intoarca pana aproape in piata Crucii si sa vina de acolo! Omul putea intra in benzinarie, iesea frumos pe sensul celalalt si facea linistit dreapta, ca orice sofer antrenat in infernul traficului timisorean. Dar nu, astazi a trebuit sa se deruleze inca un capitol din drama taximetriei, acea profesie atat de necesara unui oras dar atat de prost exersata in al nostru. Si ca sa va conving ca azi e o zi de 13 deghizata, la munca mi se comunica ca nu merge POS-ul pt carduri. So, it's a cash day. ...Yey, custumers will be thrilled! :(

Ps: am gasit un articol misto la cabral care mi-a sters deja jumate din amaraciune. E chiar funny. Femeile si cosurile partenerului!!

Adevarul De Seara

Te intorci seara de la film (zilele filmului spaniol) si stai in statie ca sa astepti un troleu si sa ajungi acasa. Si ce vezi acolo? Un stand de ziare pe care scrie "Gratuit". Numa bine. Un ziar ca sa citesc pe drum, intr-un moment in care toate chioscurile sunt inchise. Asta da initiativa. Un mod civilizat de a pune la dispozitia cetatenilor o sursa de informare. Stiu ca sunt si altele de acelasi fel, am un nene care-mi aduce Timis Expres la lucru, altele ti le gasesti in posta, dar acasa sau la lucru ai si alte surse de informare. In statie seara e al dracu de plictisitor. Si stai cate jumate de ora dupa troleibuze, criminal nu altceva. Cu un ziar mai uiti de asta.

Interviul

- Buna ziua.
- Buna ziua, poftiti. Cum va numiti?
- Prietenii-mi zic Richie..
- Aha... Deci vom fi prieteni de-acum incolo...
- Daca nu va deranjeaza.
- Deloc. Deci pentru ce post ati aplicat?
- Bloger.
- Aha. Bloger. Da, avem un post din-asta.
- Excelent.
- Profesionist?
- Nuuu...amator. Am un job deja.
- Ma bucur. Deci bloger. Ce v-a determinat sa aplicati pentru pozitia asta?
- Deci cum sa va spun. Eu de mic povesteam tot felul de chestii. Si chiar si acum am atatea in cap incat imi sufoc neuronii, intelegeti?
- Hmm...
- Da, si am nevoie de un loc unde sa pun toate gandurile alea, frustrari, pasiuni, vise, neimpliniri...
- Aha. Si un blog v-ar ajuta?
- Da, e perfect! Adica acolo ar fi locul meu, nu? As putea sa scriu orice..
- In principiu, da. Mai sunt niste reguli de bun simt...
- Da, da, nu-i problema...am bun simt destul. Mama va poate confirma.
- Nu ... cred ... ca va fi necesar. Cuvantul d-voastra e suficient.
- Perfect.
- Asa. Si ce pregatire aveti d-le Richie?
- Pai cand eram mic imi scriam singur compunerile...si pe ale colegilor de banca...
- Deci vreti sa faceti un blog de clasa a 2-a.
- ...nu chiar, am vrut sa atrag atentia ca eram precoce. Acum sunt mai serios. Am 16 ani de scoala.
- Pentru un bloger amator sunteti supracalificat.
- Ok...o sa incerc sa nu las sa se vada.
- Mai departe. Despre ce veti scrie?
- Despre ce am chef in ziua aia. Ce-mi rezoneaza, ce mi se intampla, cam ce ar avea sens sa fie exprimat in cuvinte.
- Ok, deci un blog personal. Ce directie veti aborda?
- Directie? Nu stiu. Voi incerca sa merg drept, dintr-o pasiune intr-alta. Imi voi inventaria hobby-urile! Habar n-am.
- Cam multa ceata in jurul d-voastra.
- Ok. Film, muzica si carti. Fara politica, doar frustrari. Asa e bine?
- Vom vedea cat de bine a fost mai incolo. Pentru moment e acceptabil.
- Perfect. Insa daca mi se nazare sa scriu despre altceva nu voi ezita. Doar sunt interesat de ce e in jurul meu si nu pot ramane indiferent.
- In regula. E libertatea d-voastra, numai sa fie lucruri interesante.
- Ma voi stradui sa le fac.
- Bun. Si v-ati gandit si la un nume? Pentru blog.
- Pai...ce mi s-ar potrivi? Ce se obisnuieste acum?
- Orice, numai sa fie cu "blog" in titlu.
- De ce?
- Ca sa iesiti in cautari pe Google. Chestii de SEO...nu stiti?
- Aaa...nu.
- Ce parere aveti de "Blogul lui Richie"? Are si "blog" si numele d-voastra!
- Da, ce sa zic...
- Atunci?
- Pai ma gandeam ca daca tot voi scrie lucruri zilnice, chestii ce mi se intampla zi de zi ... poate sa fie "Ziua lu Richie"!
- Asta suna ca onomastica. O sa primiti numai felicitari!
- Nu conteaza.
- Foarte bine. Atunci sa-l facem international! "Richie's Day" cum vi se pare?
- Cam pretentios. Imi impleticesc limba.
- In CV scrie ca stiti engleza!
- E cam ruginita. Mi-a stricat-o italiana de la munca! O sa exersez: Let's - have - a - Riii-chie's- Day...
- Ok ok... deci am rezolvat si cu numele. O ultima problema.
- Da, va rog.
- Cat de des veti scrie?
- Pai o sa incerc zilnic dar nu promit.
- Ok, suficient. D-le Richie, sunteti mandrul posesor al blogului "Richie's Day". Bafta!
- Multumesc. Nu veti regreta, il voi creste ca pe fiul meu.
- Sunteti cumva casatorit?
- Aaa..nu, era doar o vorba...
- Aha...pentru ca stiti numai burlacilor le permitem sa scrie pe blog. E trecut in job description!
- Da? Ciudat...cum asa?
- Am avut probleme mai demult, ... familii neglijate ... Tinde sa devina o obsesie si nu riscam procese inutile.
- Am inteles. Doar burlaci. .. Si ceva burlacite?
- Desigur. Asta incurajam. Am avut si cateva succese notabile. Casatorii consumate in videoblog.
- Interesant.
- Foarte. Deci d-le Richie, inca o data bine ati venit in blogosfera!
- Multumesc din nou. Cand pot sa incep?
- Cand doriti?
- Chiar si acum?
- Daca aveti ceva de spus...
- Dap. Despre conversatia noastra!
- Nu pricep...
- Inceputul!
- Aha. Cum vreti. Numai va rog sa nu publicati chestia cu burlacia ... bad PR..
- Nu stiu ce sa zic.... Primesc si domeniu pentru blog?
- Nu e politica firmei.
- Atunci nu ma compromit. O zi buna.


foto by spliffy

Zilele Filmului Hispanic 2008

Mi-a fost adus la cunostinta (thanx Julie) un lucru important pentru cinefilii mai non-conformisti, un pic satui de sezut in fotoliu si descarcat ultimele productii hollywoodiene de pe DC. Intre 20-23 octombrie la Facultatea de Arte, Str. Oituz nr. 4, Timisoara sus la Mansarda se desfasoara Zilele Filmului Hispanic. Nu e prima oara, au mai fost si merita sa mergeti la macar un film. INTRAREA LIBERA.
Vor fi 4 filme in 4 zile iar la prima vedere va recomand El Metodo de care am mai scris.

20 octombrie (LUNI)-ora 18.00: El metodo/Metoda Gronholm (regia: Marcel Pineyro, Argentina-Spania-Italia, 2005), - premiul Goya pentru scenariu.

21 octombrie (MARTI), ora 18.00: Ficcio/Fictiune( regia: Cesc Gay, Spania, 2006),

22 octombrie (MIERCURI), ora 18.00: Tu vida en 65 minutos/ Viata in 65 de minute (regia: Maria Ripoll, Spania, 2006),

23 octombrie (JOI), ora 18.00: Tapas/Gustari(regia Jose Carbacho si Juan Cruz, Spania, 2005). - premiul Goya in 2006 pentru regizor si actrita in rol secundar (Elvira Minguez).

Eu probabil ca voi merge la cel de marti, pentru ca am ajuns sa-l apreciez pe Cesc Gay dupa ce am vazut En la ciudad anul trecut la Zilele Filmului Spaniol si la cel de joi pentru ca la prima vedere pare cel mai interesant, si oricum programul nu-mi permite mai multe iesiri. Deci sper sa ne vedem pe acolo.

Sportul meu de performanta [Leapsa]

Vreti nu vreti iar va bombardez cu un post despre biciclete. Si mai zic ca nu e un blog de nisa... De vina e oaanaa care m-a lepsuit in scopul de a vorbi de sporturi si de performante. Ei bine eu din fire sunt competitiv si orice sport as practica devine o performanta... Ok, asta suna a lauda de sine, de fapt vreau sa spun, orice activitate cu caracter sportiv naste in mine dorinta de a concura, de a fi mai bun, deci nu fac sport doar in dorul lelii.

Primul sport mai de doamne ajuta (adica in afara de a bate mingea in spatele blocului) a fost inotul, pe la 14 ani cred. A fost si cel mai drag sport, l-am practicat vreo 3 ani. Am inceput la initiativa tatalui meu care nu-si dorea o lampa care sa nu stie sa inoate sau se teme de apa. M-a dat pe mana unui nene de la ILSA (baza aia peste care a trantit Tender Noua Timisoara) ca sa ma invete sportul acvatic. Cu pluta si fara pluta, intr-un bazin jumatate apa jumatate clor, zilnic timp de 2 ore imi faceam norma de lungimi de bazin la un loc cu cei mari - performerii - pana ce pielea de pe maini si picioare era servetel. Au fost insa clipe frumoase si mi-au ramas de atunci doar glumele de vestiar si o sensibilitate acuta la conjunctivita.

Tot pe atunci, sfarsit de generala inceput de liceu, mai "performam" in cel mai chinezesc dintre sporturi: ping-pongul. Jocul asta cu paleta de lemn imi era atat de drag incat imi petreceam o dupa-masa intreaga jucandu-l. E drept ca ma si pricepeam astfel incat sa raman la masa de joc ca si castigator lipsind doar cateva minute cat sa-mi schimb hainele transpirate. Nu ma umflu in pene insa printre cei de teapa mea bateam tot ce prindeam, colegi de clasa, scoala, sau smecherasii de cartier care veneau sa "imprumute" paletele ca sa vada ce stim sa facem pt a le recupera. Pe astia ii uram cel mai mult si aveam o satisfactie deosebita cand stergeam pe jos cu ei. Era riscant totusi, te trezeai ca-ti rupeau paleta ... sau mai rau, capu'. In fine, tzompingul (cum il alintam noi) e un sport pe care il practic si acum, cu gasca de amici, pe la diverse sali de sport sau la un prieten acasa dotat cu masa :D.

Pe la sfarsit de liceu, am mai incercat un sport, mai de contact cum se zice, karate-ul. Evident tot la indemnul la tata-miu, care, nedorindu-si un papa-lapte probabil, m-a dat pe mana scolii lui Dan Deac, mestrul ZEN (aia cu security). A fost o aventura, de gen "3 luni intr-o vara" intrerupta subit pe caz de picior defect. Chestie urata la genunchi, se bloca in cele mai neasteptate momente, ca o articulatie de tinichea neunsa. Oricum situatia incepea sa fie penibila intrucat eram singurul care nu avea kimono si faceam antrenament in trening (Sergio Tachini '97 ma-ntelegi?). Totusi n-am fost complet inutil, am invatat sa numar pana la zece japonezi si am memorat o demonstratie de centura. In plus am amintiri placute cu o instructoare foarte prietenoasa :D care-mi corecta pozitiile.

Vreo 2 ani de zile, in liceu am practicat baschetul cu obsesie as putea zice. Erau cativa amici de cartier cu care bateam mingea aia cu orele pe terenul de la 25 sau la Universitate, cand prindeam loc in echipa cu aia mari. Inaltimea nu ma avantaja ce-i drept insa aveam o strategie de joc :p.

Era sa uit, si darts-ul e sport, asa ca il practic cu o ravna deosebita cand ajung in compania unor jucatori de calibru (se aude Luci?) si nu sunt distras de fete (sau de tequilla). Nu am multe de zis, n-am bratari de campion, dar 20-ul e prietenul meu cel mai bun. Cine ma cunoaste stie :O. OvidiU, noi avem niste socoteli de incheiat ;). Ascute-ti sagetile ca ma insanatosesc imediat.

In prezent, promovat cu succes la statutul de biropat care iese din casa la concerte si baute cu trupa, ocazional un film cu vreo domnita, sportul meu preferat e pedalatul. Ati priceput asta din ultimele posturi. Da, am bitza si ma folosesc de ea cat de des pot. De ce? Simplu. Pentru ca daca plecam dintr-un punct A intr-un punct B, eu cu ea si tu cu masina, am f. mari sanse sa ajung primul acolo. Consum 0, poluare 0. In plus face bine la hertz ;) asa ca o recomand tuturor. Mai multi biciclisti, mai putine masini (teoretic), ceea ce nu-i din calea fara de rau, nu credeti?

Leapsa cu caracter sportiv merge mai departe la Radu si OvidiU, ale caror performante sunt curios sa le aflu :).

Verde pentru biciclete - Start

De azi incepe campania Verde Pentru Biciclete in scopul promovarii "Numaratorii" ce va avea loc peste 8 zile, pe 25 octombrie, ora 11, Stadionul D. Paltinisan, si care speram ca va aduna toti biciclistii (si rollerii) timisoreni intr-un mars/plimbare de o ora pe strazile Timisoarei. Va fi un fel de "recensamant" al tuturor celor care se deplaseasa pe 2, 3 sau mai multe roti prin forte proprii. Pentru a mari gradul de constientizare intre utilizatorii de net si cititorii de bloguri, Luci - unul dintre cei aflati in spatele acestei miscari - mi-a pus la dispozitie materialele de campanie.

Afisul:

Flyere manifest:
Spot radio pe KissFm:

Cititi, ascultati si pedalati! Forta noastra sta in numar, cum zice manifestul. Daca nici acum nu se da drumul la pistele de biciclete, nu stiu ce altceva mai putem face.

Transportul bicicletelor pe caile ferate

Intrand pe site-ul CFR-ului am dat din nou cu ochii de sondajul ala cu oportunitatea introducerii vagoanelor speciale pentru biciclisti. Peste 33 000 de voturi erau in favoare. Pana ce conducerea CFR va tine cont de acest sondaj poate va intereseaza si conditiile actuale in care puteti sa va luati bitza cu voi.

Conform prevederilor Reglementarilor Proprii ale CFR Calatori de aplicare a Regulamentului privind transportul pe caile ferate din Romania, se precizeaza ca un călător poate lua gratuit în vagoanele clasă o bicicletă pliabilă sau demontabilă, cu condiţia să nu incomodeze pe ceilalţi călători.

În cazul trenurilor de persoane şi accelerate formate din vagoane cu spaţii interioare mari (exemplu: vagoanele etajate – seria 2626), respectiv automotoare (exemplu: Sageata Albastra) se admit la transport biciclete nedemontabile, pentru care se va încasa un tarif / kg prezentat in tabelul de mai jos (o bicicleta obisnuita se considera ca avand 10 kg) :

Zona I - intre 1 -100 km tarif 0,50 lei/kg
Zona II - intre 101-200 km tarif 1,00 leu/kg
Zona III - intre 201-300 km tarif 1,10 lei/kg
Zona IV - intre 301-400 km tarif 1,40 lei/kg
Zona V - peste 400 km tarif 1,50 lei/kg

Deci o suma cuprinsa intre 5 - 15 Ron. O nimica toata.

Călătorul va însoţi şi supraveghea bicicleta pe durata transportului, astfel încât să nu fie incomodaţi ceilalţi călători.

In cazul nerespectarii celor de mai sus, se recupereaza tariful de transport prezentat in tabelul anterior si se aplica amenda contravantionala de la 250 – 400 lei, conform HG 203/1994 cu modificarile ulterioare, pentru fapta incadrata la art. 2.10.

Ok, acum credeti ca nasii cunosc aceste prevederi regulamentare? Oare cata cheltuiala am avea de suportat incercand sa le explicam ca ne stim drepturile si le vrem respectate. Oare cata spaga am fi nevoiti sa dam ca sa nu ne mai bata la cap? Cine a dat si cat a dat ca sa stim cum stau lucrurile?

Baciule, e naspa ORDA!!!

Ba chiar pute rau. Adica eu artist indiependent din specia underground ignorat cu desavarsire de casele de discuri, imi pun muzica mea pe un site, in mod gratuit, fara a cauta vreun castig, in scopul de a fi ascultata si promovata mai departe de pasionati pe situri si bloguri de profil. Iar tu, mare Oficiu Roman pentru Drepturi de Autor, tii cu tot inadinsul sa ma protejezi, punandu-mi bete in roate, si nascocesti o lege fara istoric in alte parti (poate pe Marte) ca sa-ti tragi tu niste taxe/amenzi din utilizarea unor drepturi pe care eu le-am dat gratuit.
In plus, daca razboiul cu youtube (si alte site-uri de gen) a fost "pierdut" de asociatia producatorilor de material protejat (sau cum s-o fi numind) in sensul ca nu au izbutit sa-i impiedice sa uploadeze continutul respectiv ci doar sa le ceara "respectuos si cu dovezi" ca sa-l stearga, intrucat le incalca drepturile, cum e posibil ca un Oficiu de doi lei dintr-o tara de mana a doua sa ceara bani unor utilizatori de net pentru afisarea unor linkuri catre respectivul continut "quasi-protejat"! E ridicol. Cum sa-ti dau eu tie 1000 de RON pe luna ca sa pun un link sau un clip sau un banner. Pai mai bine nu le pun, ca doar nu eu am de pierdut, ci gazda acelui clip sau spre care ducea acel link ori banner. Dar daca le pune un anonim intr-un comentariu, ce ma fac atunci? Tot eu - stapan de site si sef pe tarlaua mea - raspund? Inutil sa mai dezbat... toata sandramaua asta e un exercitiu de vorbe goale fara gandire acolo sus in varf de Oficiu. Baietii aia "isteti" de acolo ar trebui luati asa frumos, embeduiti cu grija si, cu un sut in za tube, trimisi la trilulilu!

Doug Jones

Atunci cand urmaresti un film fantastic esti fascinat de unele creaturi, personaje supranaturale prezente pe ecran insa acolo se opreste totul. Nu stai sa te gandesti de 2 ori oare cine se ascunde in spatele mastilor, machiajelor sau protezelor folosite de echipa de efecte vizuale. Doug Jones este unul dintre acei actori a carui prezenta intr-un film o afli dupa ce citesti creditele de final sau faci munca de cercetare pe imdb, intrucat rolurile sale implica crearea unor personaje uimitoare cu ajutorul echipei FX. Filmografia sa cuprinde aparitii in Hellboy 1 si 2, Fantastic 4: Rise of the Silver Surfer, El Laberinto del Fauno, ca sa numesc doar cele mai cunoscute filme.

Doug Jones e un altfel de actor decat starurile hollywoodiene. A invatat inca din scoala mima, a facut parte dintr-o trupa numita "Mime Over Matter", apoi a lucrat ca si contorsionist (tipu e foarte flexibil) aparand in diverse reclame publicitare sau videoclipuri muzicale. Consacrarea, daca o pot numi asa, i-a venit in urma colaborarilor cu Gillermo del Torro, maestrul dark fantasy, care l-a distribuit in cateva roluri de personaje uimitoare in 3 din filmele sale:

1. Abe Sapiens, un umanoid amfibian, partenerul lui Hellboy in filmele omonime.


2. The Angel of Death, in ultimul Hellboy, The Golden Army.


3. The Chamberlain, tot in Hellboy 2.


4. The Faun, creatura mitica ce apare in Pan's Labyrinth.


5. The Pale Man, alta creatura ciudata din acelasi film.


6. The Silver Surfer, un personaj misterios ce apare in al doilea film cu cei patru fantastici, Rise of the Silver Surfer.


Sunt doar cateva din fiintele carora Doug Jones le-a dat viata pe marele ecran. Ele se vor inmulti insa intrucat tipul are multe proiecte in lucru iar Guillermo del Torro l-a contractat deja pentru cateva roluri in viitorul Hobbit :D.

Muzica de convalescenta (2)

Al doilea post de om bolnav in acest an. Incerc sa-mi dreg raceala cu fervex, paracetamol, ceva de tuse, niste ceaiuri cu rom si prajituri primite de la nunta de ieri, asa ca nu cred ca neuronii mei au ceva conditii ideale pentru a face brainstorming ca sa scoata un text mai destept. Pana imi revin, niste muzica de fundal, ceva trupe nou intrate in "ziua mea".

1. The Raveonettes - Hallucinations. Un duo danez de chitari electrice cuplate cu niste drums au creat piesa asta halucinanta. Indie rock at its best!!



2. Keane - Better Than This. De pe albumul nou al englezilor astia alternativi ascult o piesa super optimista care sper sa ma faca mai bine.






3. Snow Patrol - Days Without Paracetamol. Yeah, those days are gone... dar pana la noul album al scotienilor (24 oct - A Hundred Millions Suns) ascult de pe primul album ceva tematic ;))

Numaratoarea Bicicletelor - Teaser Radio

Sper ca in 25 octombrie sa fie aceeasi vreme faina ca si pana acum, sa ne scoatem bitzele (sau rolele, trotinetele sau orice mijloc de propulsie prin forta proprie) si sa impanzim orasul cu ele. Sa aratam ca le avem si ca le tinem in casa pentru ca nu avem unde sa mergem cu ele. Pana la lansarea campaniei "Verde pentru Biciclete", aveti un teaser radio pe sub mana :D.

Announcer Numaratoarea bicicletelor

Hop si io in EVZ

Nu credeam c-o sa vad vreodata asa ceva, dar uite ca o portiune din articolul meu cu emokidz a prins hartia. Taman in Evenimentul Zilei de azi unde pe prima pagina troneaza un articol al Georgetei Petrovici despre copiii emo urmariti de politie si SRI in Timisoara. Stirea a facut senzatie in mai cand s-a anuntat infiintarea departamentului AntiEmo (veste care m-a lasat perplex), dupa cazul ala din Bucuresti cu sinuciderea unei fetite, deci nu era chiar noua. Totusi e apreciativ gestul autoarei acestui articol de a ma contacta si a-mi cere acordul pentru publicarea randurilor mele, stiut fiind faptul ca jurnalistii se uita la blogeri cam chioras. Probabil suferim toti de mania generalizarii, so let's sit back and chill for a while. Altele sunt problemele care ar trebui sa roada.

Asadar, parerea mea de om simplu ajuns la ziar:

„Rolul poliţiei este de a depista eventualele fapte antisociale ale membrilor curentului. Cu alte cuvinte, dacă nu cumva e bretonul prea lung şi le intră în ochi, ori dacă şi-au asortat machiajul cu bascheţii? E o glumă, cumva?".......

continuarea, in editia electronica a EVZ.

O saracie de leapsa

Anca intreaba "Richie, cum era viata ta la placere, fara bani si fara avere?" Am editat-o un pic, pentru ca chiar daca nu am nici o avere, am banuti indeajuns cat sa-mi fie existenta placuta. In plus, nu as vrea sa fiu ipocrit ca sa spun ca e naspa sa n-ai bani de suc, cand destui stiu cati metri de tequilla am baut... Totusi au fost vremuri, mai indepartate ce-i drept, cand plecam la scoala cu banii de-un covrig. Aia era placerea din pauza. Ca si lupta cu smecherii care cautau sa te faca la iesire de alocatie. Pusculita nu am avut, insa imi tineam maruntii in tuburi de mentosane. Se umplea tubu, aveam bani de un citro. :O Alta placere imposibil de uitat.
Atunci cand esti usor in buzunare, e tristete mare, clar, insa e mult mai usor daca si cei din jur is la fel de usori. Pentru ca cel mai fain lucru intr-o gasca e ca se ajuta intre ei. Pun mana de la mana, fac mai multe maini, si impreuna cumpara o sticla de Cola cu un pumn de maruntis. Si-o beau pe bordura zicand bancuri, sau in dacia 1310 ascultand freestyle la miezul noptii. In garaj, cu rezervorul pe rosu. Clipe deosebite, va spun drept.
Sau la munte, cand la plecare, cu ultimii bani facuti cheta, incerci sa imparti o paine si o ruda de salam la sase oameni. Si cand gasesti ultimii 20 de mii intr-un buzunar pierdut, faci pe bunul samaritean si cumperi un kil de rosii la oropsitii ceilalti. Ahh...those were the days!!

Cami presimt ca tu ai ceva mai multe de spus despre toate astea. Si tu Roxi daca vrei, ca tot sunteti studente, ce naiba... ;)

Despre Boogie

Intr-un interviu de pe hotnews, intrebat fiind "de ce merita sa mergem la cinema sa-ti vedem filmul?" regizorul Radu Muntean raspunde simplu: "Pentru ca e si de ras, si de plans, pentru ca e cu femei goale pe ecran mare de cinema si, poate, in primul rand, pentru ca te face sa te gandesti la viata ta." Nu citisem interviul inainte asa ca nu aveam de unde sa stiu la ce sa ma astept, ca urmare sunt placut surprins sa vad cat de simplu l-a caracterizat autorul. Nu am de gand sa caut simboluri si semnificatii pentru ca nu-si au rostul. E un film romanesc, expresie a noului val si a stilului minimalist. Si nu e despre comunism, ci despre capitalism. Despre generatia tinerilor de 30 si ceva de ani ce-si cauta rostul in tara sau peste hotare, incearca sa faca o diferenta, si despre melancolia care-i cuprinde atunci cand isi amintesc de adolescenta. Bogdan "Boogie" Ciocazanu (Dragos Bucur), un antreprenor de succes, isi ia nevasta, Smaranda (Anamaria Marinca) si pustiul de 3 ani si evadeaza de 1 Mai la mare. La Neptun. Plaja pustie, doar cativa nebuni fac baie in apa rece. Fosta perla a litoralului arata dezolant. Buticuri, restaurante pustii, chelneri sictiriti, ce mai, ca la mare... Linistea familiala e tulburata de intalnirea cu vechii colegi de liceu, Penescu (Mimi Branescu) si Iordache (Adrian Vancica), prilej de rememorare a tampeniilor facute in "tinerete" si enumerare a sperantelor de viitor. Actiunea e concentrata pe o noapte de veghe cu cei 3 "barbati" intrerupta de clasicele scene "daca tu mai stai eu ma culc!" din partea sotiei imbufnate si redusa la stadiul de "bona pentru cel mic".
Mi-au placut dialogurile extrem de firesti dintre cei 3, gurile lor "slobode" sunand ca ale vechilor amici la betie. Mi-a placut de Anamaria Marinca in rol de sotie nesuferita si pisaloaga care arunca pana si propria slabiciune in carca barbatului. Nu am inteles rostul scenei explicit frontale in care Dragos Bucur isi spala "cocoselul" in ghiuveta, si nu planuiesc o revizionare pentru a ma lamuri. Radu zice bine ca filmul te face sa te gandesti la viata ta. Foarte adevarat. Am si eu un amic care ma pupa si-mi zice ca ma iubeste cand ne imbatam. Am intrat si eu prin cluburi de fitze ca sa ies dupa 10 minute intrebandu-ma pentru cati euroi ar fi dansat o tzoapa langa masa mea. Am baut sprituri, am mancat shaorme pe strada, am fost la bowling si m-am dat la hostesse. Daca ar fi sa ma regasesc intr-un personaj, cred ca ar fi Penescu. Lucreaza in turism da' s-a plictisit, e varza la bowling, se indragosteste de tipele cu promotii da nu le impresioneaza :)). Ceilalti sunt la fel de pitoresti si chiar merita sa stati cu ei la o bere. Voi in sala ei pe ecran. Boogie e un film la care te uiti degajat, ceea ce mi se pare un lucru nou, o schimbare de registru dupa "Hartia va fi albastra" si "Furia", asa ca nu-l pierdeti. Face toti banii.

Trailer:

Invitatie la radio

Ideea expusa de Simona la ultima nebuneala ... pardon, blogereala, s-a materializat intr-o invitatie scrisa si lansata in eter: bloggerii timisoreni sa pofteasca in Colivie.

"Dragii mei, duminica 12 octombrie ne intalnim din nou pe 88.8 FM la West City Radio, la emisiunea Colivia cu canari. Incepem, ca de obicei la ora 12.00 si terminam pe la 14.00. Ne puteti asculta si pe net la www.westcityradio.ro

Voi avea multi invitati, vreo 7 in studio si inca multi pe forum sau in direct. Vom vorbi despre blogging, despre ce inseamna un blog, cum se scrie, de ce se scrie, cati bloggeri mai sunt prin Timisoara, daca aceasta ocupatie benefica sau nu si … cate si mai cate!

Sper ca-i voi avea in studio pe Nuzzu, Richie, Andreea, Adeline, Ovi, Dan si Adi, iar pe voi ceilalti va astept pe forumul emisiunii http://www.westcityradio.ro/forum_posts/list/14 cu mesaje in direct."

Multumesc frumos, voi incerca sa ajung la emisiune, dar daca nu reusesc inseamna ca sunt la o nunta :). Sa ciripiti voi astialalti ca eu voi asculta in casti.

Earth from above

Avem pe lumea asta un locsor minunat intr-un colt de univers dar rareori ne dam seama de asta. Ne ducem existenta atat de aproape de pamant, inglodati in mizeria pe care tot noi o cream, incat ne lipseste perspectiva. Strambam din nas, strangem din buze, ne incruntam, scuipam vorbe sictirite si gesticulam nervos, apoi ne scuzam ca viata e de rahat si lumea e o hazna. Totusi unii sunt altfel. Se ridica dintre noi dar sunt cu mult deasupra noastra si reusesc sa vada lucruri care te fac sa mergi mai departe, sa ierti si sa uiti ca ai avut o cadere, sa te bucuri ca esti viu... Unul din ei este Yann Arthus Bertrand, fotograf profesionist, autor al proiectului "Earth from the Air", un periplu fotografic prin 76 de tari ce cuprinde 100 000 de imagini superbe cu locuri vazute de sus. Aruncandu-ti ochii asupra catorva din ele parca simti cum fruntea ti se descreteste si pamantul nu mai e chiar asa de infect. E chiar placut.

Chestii matinale

De cateva zile sunt asaltat din toate vitrinele chioscurilor de ziare de ultimul numar al FHM, ala cu sapca pe care cica "nu trebuie s-o ratezi!", na si in fiecare zi, in statia de fir,ma uit la ea si-mi spun "fuck iar am ratat-o".......... nu, glumesc, de fapt imi spun: "nu voi cumpara niciodata asa o stupiditate", adica cat de tembel tre sa fii ca sa lucri la fhm si sa faci o sapca cu fhm cu gandul ca cineva o sa-ti cumpere revista pt. afurisita aia de sapca neagra cu fhm. Ce mama naibii sa faca cu ea? S-o poarte din fidelitate? Nu exista fidelitate la un cumparator nou iar pt unul fidel deja e o insulta, cel putin asa o vad eu. Chiar si cel mai slab departament de creatie putea scoate ceva funny/subtil/smart ca sa scrie pe cozoroc, un indemn, un mesaj, fara a face vreo trimitere la fhm, un ceva gen "free hungry mosquitos" sau "fast hugging monkey" care sa ma faca sa uit ca am o sapca cu numele revistei pe care nu o voi purta niciodata. Si pentru ca sapca nu era suficienta, acum a aparut si revista cu fular galben de "suporter adevarat". Dumnezeule mare! Astia scot o garderoba intreaga la oferta? Atunci astept o pereche de bocanci sa va calc in picioare revista pe care a fost o vreme cand o cumparam. Nu-mi vine sa cred cat de putin respect pentru consumator au. Wtf, un suporter adevarat isi cumpara un fular, nu asteapta de la fhm unul ca sa se mandreasca cu el. Inteleg ca e o campanie, sponsori, chestii complicate(!) dar, use your head ppl...! Nu mai puneti inutilitati la pachet cu o revista doar ca sa va cheltuiti bugetul de marketing ca e deprimant futui....mai bine puneti banii in biserica, sau faceti ceva destept cu ei....