Renasterea

Regret batranetea parintilor mei
Ce trista se abate in toamna vietii.
Regret departarea amicilor mei
Alaturi de care zambeam tineretii.
Regret misterul privirilor ei
In care sorbit ma pierdeam ore-ntregi.
Regret si dulceata otravii ce-o bei
Cand ursita ti-o toarna-n pahare de regi.

Tinjesc dupa vinul amar al iubirii,
Ce inima-mbata si-o face sa arda.
Tinjesc dupa vechea libertate a firii
Temeinic inchisa in sala de garda.
Tinjesc dupa lungile zile de vineri
Cu nopti aromate si viu colorate.
Tinjesc dupa aprigul prunc al gandirii
Prolificul faur de vise-nramate.

Si toate aceste regrete tarzii
Ce macina carne si oase-n tacere,
Cu truda adunate noapte si zi,
Le arunc intr-o groapa de sange si fiere.
Iar poftelor lacomi ce-n suflet inviu
Le frang intr-o clipa zbaterea oarba,
Si liber, usor, al neantului fiu,
Ma nasc un nou om, deschid alta poarta.