Acum vreo 2-3 zile ascultam la radio ceva emisiune matinala (cred ca la ProFM) in care gazdele se distrau pe seama raspunsurilor date de ascultatori la o intrebare foarte simpla: “cum am castigat primii mei bani?” Nu conta suma ci metoda folosita si, cu cat mai ingenioasa sau mai traznita parea, cu atat era mai demna de lauda. Ceea ce mi s-a parut insa foarte interesant in minutele alea a fost faptul ca din toate povestile lansate in aer nici macar un sfert nu divulgau metode oneste de castigare a painii.
Practic, fiecare pusti mai dezghetat a facut o combinatie, o smecherie din care sa-i iasa si lui de-o ciorba - sau mai bine. Unu i-a sterpelit tuica lu taica-su si-a vandut-o vecinilor, altu s-a bagat in vinul bunicului, unul a cules ciuperci si le-a bagat cuie in tulpina ca sa traga la cantar, ce mai, toti pareau sa fi studiat la scoala strazii copiind si aplicand metode de pacalit aproapele tau. Singura sclipire mai antreprenoriala a fost a unui tip care cumparase prezervative de la oras si le vinduse prin sat. Ala a intuit cererea si a furnizat oferta. Restul erau toti diferite versiuni de proto-bisnitari, comercianti cu marfa altora. Unul n-ar fi mutat o mobila sau ar fi dat cu sapa in gradina, facut babysiting sau plimbat cainele vecinilor...
Nu incerc sa fac pe moralistu ci doar sa propun o explicatie pentru stereotipul cultural al “romanului descurcaret”. Probabil ca la originea lui sta o carenta in cei sapte ani de-acasa imputabila parintilor si anume obsesia ca ‘copilul trebuie sa-nvete.. si atat.’ Cred ca cel putin de la 14 ani, copilului ar trebui sa i se insufle si ideea ca e ok sa muncesti, ca munca “innobileaza” caracterul, ca e ceva cu care sa te mandresti daca il practici cu onestitate. Chiar sa fie initiat in mijloacele de castigat existenta specifice varstei (sau in afacerea familiei), in loc sa fie expediat - in cel mai fericit caz - intre carti si lasat sa creada ca, atunci cand va veni vremea, se va descurca el cumva. Smecheria are ea farmecul ei dar cand caracterizeaza o intreaga societate devine un cusur strident.
Ps. Primii mei bani munciti au venit sub forma unei lectii usturatoare (de la basicile din palme) dupa ce am spart piatra cu 2 amici o dupa-amiaza intreaga pentru fundatia casei si am castigat de la taica-miu cat sa ne ajunga de-un hamburger si-un cola. Nu exagerez cand spun ca fost cea mai gustoasa portie de junk-food ever!!
Primii bani pe care i-am castigat au fost din gume Turbo. Cumparam gumele la cutie si le vindeam la bucata. E drept ca pe unele din ele le mai si mancam eu, dar asta e o alta poveste :)
RăspundețiȘtergere