Operatie pe cord deschis

Doctorii stiu cel mai bine: nu te poti opera pe tine decat in cazuri exceptionale, cand lipsesc maini mai competente. Pentru celelalte cazuri neprevazute - fie ele obisnuite, banale, fie cu totul senzationale - e indicat sa lasi o mana profesionista. Prin urmare, in iubirile imaginare, interventiile asupra inimii se realizeaza in felul urmator: iei mana ei in mana ta, asezi bisturiul in mana ei si cu mana ta marchezi x-ul pe piept. Apoi lasi mana ei pe pieptul tau si urmaresti distrat cum taisul incepe timid - dar precis - sa intre-n pielea ta. Prinzand gustul sangelui va capata curaj patrunzand in carne din ce in ce mai adanc. Pana cand, cordul fiind atins, lama nu va rezista tentatiei de a-l strapunge ca un ac de gamalie, pironindu-l astfel fara scapare. Asta se traduce in literatura romantica prin “a sari o bataie de inima”. Restul operatiei presupune o convalescenta curioasa prin saloane culturale sau spatii recreationale lipsite de importanta in care tu o urmezi cu bisturiul in piept pe ea intr-un halat putin patat de sange. Pe maneci. Iar la fiecare contact, voit sau nevoit, accidental sau prestabilit, lama va incasa orice mica atingere iar inima va mai scapa, astfel, inca o bataie. Iesirea din acest cerc vicios se poate face insa in doua moduri: fie cordul elimina bisturiul ca pe un obiect din ce in ce mai strain lui, pregatindu-se pentru alte operatii similare, fie il absoarbe, dobandind astfel imunitate la viitoarele interventii asupra sa. Indiferent de metoda, o urma insa va ramane. Din pacate.