14 august 2011

Summerwell: Ziua Unu

Iata-ma din nou in Bucuresti, dupa 2 ani, tot pentru un festival care are toate sansele sa devina epic. Desi pare mai degraba un microfest indie pentru cativa oameni cu obsesii muzicale alternative sau fani Interpol, Summerwell a suprins prin faptul ca livreaza mult peste ce te asteptai sa primesti pentru banii platiti. Pentru 99 de lei  (chiar jumatate pentru cei care au prins ofertele online) primesti 2 zile departe de oras, pe un domeniu verde si linistit in jurul Palatului Stirbey, unde 10 trupe alese pe spranceana abia asteapta sa-ti gadile timpanele cu muzica lor. Locul de desfasurare are marimea Muzeului Satului Banatean (pentru timisoreni) si se prezinta ca un parc, cu alei si cateva zone de chillaxing, un lac cu lebede peste care s-a 'aruncat' un podet cochet pe care sa-si faca oamenii poze cu telefonul, plus un foisor si o zona de clubbing pe care n-am avut vreme sa le inspectez cum trebuie.

Zona scenei permite la vreo 2000 de oameni sa stea lejer iar pe jos s-a asternut o panza binevenita care protejeaza iarba iar in caz de ploaie va impiedica innoroirea si va strica planurile de mudwresteling. In ce priveste organizarea n-am reprosuri, chiar si ingrijorarea mea ca cele cateva toalete vizibile vor fi insuficiente si aglomerate, vazandu-ma deja incatusat de oamenii de la securitate pentru urinat pe domeniul regal, s-a risipit cand, asezat civilizat la una din cozi, lumea s-a miscat incredibil de repede desi era alcatuita majoritar din fete. Altfel, berea festivalului este Becks, moneda festivalului este jetonul (5 lei=1 jeton=1bere=1suc=1popcorn) iar sponsorul este Orange (lucru vizibil pe pielea catorva prin tatuajele portocalii cu fluturi). Dupa prima zi senzatia este de loc relaxat, lume decenta (majoritar tineri studenti) si muzica foarte, foarte buna (sonorizarea a fost la inaltime.)

Transportul pana la Buftea a fost asigurat de organizatori cu autobuze curse speciale pentru Summerwell care plecau de la Muzeul Taranului Roman si-n juma' de ora te lasau la destinatie. 7 lei biletul dus-intors. Singurul inconvenient a fost aglomeratia, dar climatizarea a fost o binecuvantare.

Concertele din prima zi au fost in numar de 5 si-au debutat pe la 16 si ceva. Primul dintre ele, londonezii Chew Lips, l-am prins doar pe jumatate fiind prea ocupat cu treburi administrative (gen, orientare). Au cantat ceva dance-pop care suna binisor dar nu prea s-a ridicat publicul in picioare. Prea devreme pentru ei. I-am gasit suprinzatori pe cei de la Graffiti6, niste pop-rockeri tot din Londra cu un lead-vocal foarte capabil. Highlight-ul a fost cover-ul No Diggity in care a invitat o d-ra pe scena sa-i tina partitura (chipurile).

 Graffiti6


Mystery Jets au prestat ca la mama lor acasa, indie-rock britanic foarte antrenant care nu te lasa sa stai jos lucru destul de bizar cand il vezi pe solist (sufera de o afectiune care nu-i permite deplasarea decat in carje). Piese foarte catchy, dar oarecum prea scurt concertul pentru o trupa cu 4 albume iar lipsa bis-ului ma determina sa-l calific de-un 8 asa.. De revazut.

Noisettes

PlanB

Numele mari ale serii au fost Noisettes si Plan B. Prima, Noisettes sau femeia care te face sa ai ganduri gresite cu "crema de alune" a starnit publicul la dans plutind pe scena cu rochia aia vaporoasa si pozand in tot felul de ipostaze studiate ca o mare diva. Muzica insa chiar a sunat divain. Un concert de 9.

Soarele a apus, jocurile de lumini pe scena au inceput sa-si faca efectul si toata lumea era gata pentru main event. Plan B si-a facut intrarea prin vocea colaboratorului Faith SFX, mester al beatbox-ului care iti da senzatia ca toata tehnologia implicata azi in muzica e cam inutila.

Opt minute de dubstep, dnb, clubbin, efecte a la Transformers plus tema din Godfather si alte nebunii scoase pe gura au dus lumea in crazymode pana la intrarea lui Ben Drew (PlanB). Ben si-a facut circuitul obisnuit prin rap, soul, r&b dovedind niste calitati vocale deosebite si lipici la public. A incheiat seara dupa ce publicul a cerut bis oferind inca 15 minute de medley (amestecatura de piese) acompaniat de acelasi Faith SFX: covers dupa Kiss from a rose, Forgot about Dre, ceva piesa de la Chase & Status (cu care a mai colaborat).

Eu unul nu ma asteptam ca Plan B sa fie atat de reusit. Dupa ce ca albumul lui Ben Drew nu mi-a starnit nici o emotie cand l-am ascultat habar n-aveam ca tipul se insoteste cu asemenea masinarie umana cum e Faith SFX.. Showul lor a cazut ca un fulger si numai sentimentul de responsabilitate blogareasca m-a oprit sa ma imprastii pe domeniul Stirbey intr-un dans frenetic cand tipul striga la noi make the mosh pit. Eram prea ocupat sa filmez in vreme ce multimea era gata sa faca dragoste cu boxele de mii de wati.

Cam asta a fost ziua unu. Numai ziua doi ar putea fi mai reusita pentru ca astept Alex Claire, Chapel Rock, The Wombats, The Raveonettes si Interpol. E atat de bine ca nu trebuie sa te stresezi ce s-alegi :) Vin unul dupa altul cu pauze lejere de bere si pipi. Un festival ca o vacanta, bine spus. I'm gonna sit there and wait.

Un comentariu:

Comentezi?