Grimus de Salman Rushdie

M-am pus sa citesc Grimus, primul roman al lui Rushdie, din pura curiozitate. Eram intrigat de titlu si de alegerea baietilor alternativi din Cluj de a-si numi trupa tot Grimus. Raspunsul l-am gasit evident in paginile cartii alaturi de un bagaj impresionant de referinte culturale, religioase, filozofico-fantastico-stiintifice. Ca sa fiu sincer, eu n-am mai gustat un asa 'ghiveci' delicios. Exponent al realismului magic sau un roman fantasy pentru oameni mari, Grimus incepe ambiguu cu esuarea unui personaj bizar, Vultur-In-Zbor, pe tarmul unei insule la fel de ciudate numita Calf, unde este scos din valuri de un cuplu caraghios: Virgil Jones si Dolores O' Toole. El e batran si gras, ea urata si cocosata. Si mai incolo fac dragoste sub luna plina... ca tot vorbeam de realism. Dar pana la povestea lor interesanta e cea a Vulturului. Indian axona nascut dintr-o mama moarta la nastere si avand inclinatii transsexuale, pe la 21 ani Joe-Sue alege definitiv sa fie barbat si-si ia un nume pe masura, Vultur-In-Zbor. Sora lui, Prepelicarul, dupa ce-l initiaza in tainele incestuoase ale iubirii, ii prezinta un personaj misterios pe nume Sipsi care aduce cu el daruri minunate: viata vesnica si moartea vesnica, la fiola. Parasit de sora-sa si izolat de trib datorita felului sau "diferit", Vultur-In-Zbor alege si el imortalitatea si pleaca sa cutreiere lumea esuand dupa 7 secole, 7 luni, 77 zile şi 7 ore pe insula Calf, ultimul refugiu al nemuritorilor.

Mi-a placut Grimus pentru ca are structura unei carti de aventuri. E construita cu migala si plina de elemente fantastice care par inexplicabile si promit a se revela pe deplin la sfarsit. Fiind vorba de un drum, de o cautare initiatica, personajul trebuie sa treaca prin diferite probe care constau in cunoasterea unor personaje care sa-i lumineze drumul. Cautarea lui e motivata in principal de nefericirea pe care i-a adus-o nemurirea, deci cu alte cuvinte isi cauta moartea. In al doilea rand isi cauta sora si pe netrebnicul de Sipsi, vinovat de a-i fi rapit gustul pentru viata. Insula Calf pare a fi destinatia lui finala intrucat este resedinta lui Grimus, fiinta cu aer supranatural ce promite a oferi raspunsurile cautate. Doar ca pana la ea Vultur-In Zbor mai are de depasit niste obstacole. Si aici fantasicul devine un pic mai stiintific, Rushdie recurgand la teoria universului multidimensional si introducand "gorf"-ii, creaturi de o inteligenta infinit superioara care traiesc in universuri paralele, ordonand materia dupa reguli stricte. Pe principiul gandesc deci exist, orice poate fi constientizat rational devine realitate. Astfel ca exista o infinitate de dimensiuni, exterioare si interioare, ce nu trebuie lasate sa se intrepatrunda. Gorfii astia sunt si niste observatori/filozofi ocupati sa inventeze anagrame complicate. Insusi Grimus ni se releva astfel ca fiind tot o anagrama a mitului creatiei lui Simurg, Pasarea Paradisului, Pasarea cea Mare, Adevarul, Absolutul etc. ceea ce sugereaza o relatie de cauzalitate intre gorfii atotstiutori si misteriosul 'zeu' de pe insula Calf. Asta cauta deci Vultur-In-Zbor.

Numai ca eroul asta pare destinat altor lucruri. In afara de a fi "insemnat" - un albinos intr-un trib de piei-rosii - el s-a nascut si dintr-o mama moarta, cu alte cuvinte din Moarte, si cam toti cei din jur au avut ceva de suferit de pe urma spectrului sau. De asta a si fost izolat/alungat de trib. Chiar din momentul in care soseste pe insula incepe sa-i afecteze pe cei din jur.. Povestea Ingerului Mortii pe care o rosteste un personaj mai incolo are o semnificatie adanca atunci cand finalul ei descrie un dumnezeu care hotaraste sa moara inghitit de propriul sau inger. Adaugand la asta si subitele aparitii ale Prepelicarului, vise ori halucinatii, te gandesti ca poate cineva chiar il ghideaza pe Vultur spre cuib, stiut fiind ca prepelicarul e un servant de incredere al vanatorului. Asadar o carte cu extrem de multe ramificatii, foarte bogata stilistic si usor de lecturat, care include mitologii crestine, hinduse, sufi si nordice, cu referinte la Divina Comedie (personajul Virgil care-l calauzeste prin dimensiunile interioare catre propriul infern al sufletului) sau la Utopia lui Morrus (organizarea comunitatii de imortali de pe varful muntelui Calf). Nu cred ca ma insel daca o compar cu Zeii Americani a lui Neil Gaiman. Oricum merita (re)citita.