04 iunie 2010

Puneti botu' la cerseala?

Sau cu alte cuvinte, va induiosati la culme cand vine cineva cu ochii-n pamant si cere 1 leu sa-si ia o paine sau va ofticati si-l luati la fuga 'ti-ar ma-ta cu cerseala, mars la munca ca nu esti handicapat!! (in cazul evident in care nu e handicapat). 

Eu unul m-am cam invatat sa merg prin oras un pic "orb si surd" la dorintele plebei cu loc de munca pe trotuar si neimpozitat de primarie si raaar de tot, dar raar va zic, mai dau un ban la vreo babuta. Io-nteleg ca astia vor sa traiasca din mila comunitatii, ca-n vremurile glorioase ale evului mediu, mai ales ca acum economia e un pic mai sanatoasa ca atunci si poti face bani din orice cacat daca-l pui pe interneti, anyway, dar tre sa ne gandim ca daca facem prea profitabila meseria asta o s-o gasim pe e-jobs. Oricum multi din ei declarau ca fac suficient cat sa rada de salariul mediu pe economie. Daca se-nmultesc cersetorii astia si-si trag un beggarville cum e in cartea aia faimoasa cu NotreDamme si cocosatul? Nu dom'le, pe mine nu ma mai prostiti.

Prin urmare criza asta mi-a adus si un beneficiu, m-a facut sa fiu mai ciufut, mai economicos cu punga mea si nu mai sunt convins atat de repede s-o deschid. Si totusi...

Cersetorii s-au specializat, fratilor. Fie si-au luat teve si se uita in canal la Filantropica lui Caranfil fie s-au ingrosat randurile cu studenti la IS, drept si litere, pentru ca toti au acelasi principiu de viata: mana-ntinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana. Si sa vezi povesti. Pe mine ma viziteaza aproape zilnic cate unu imbracat la costum. Noroc ca-l cauta pe sefu, ca sefu e mai cu dare de mana ca mine, da totusi ma bate gandul ca ar fi o meserie sa-mi dau jos ecuzonu si sa-mi pun cravata 5 minute pe zi vizitand sponsori de viata. Pai nu?

Intr-o zi m-a oprit un nene sa-mi povesteasca cum a venit el de nustiunde sa munceasca aici la Timisoara, munca onesta, truda de om cinstit, la patron, la negru si cum l-a pacalit si nu l-a platit iar acum ii mai trebe 12 lei ca sa-si ia bilet de tren sa se-ntoarca la el in sat, si daca pot sa-i dau cativa banuti sa-l ajut, uite buletinu ca nu mint etc... Ba, i-am dat :(

Intr-o seara a intrat pe usa o doamna destul de abatuta. Poveste: se intorcea de la spital unde avea fetita bolnava si tocmai platise 200 de euro pentru operatie si nu mai avea bani de ocazie ca sa se-ntoarca la satul ___ (insert village there) si daca nu pot s-o imprumut cu 10 lei ca mi-i aduce a doua zi cand se intoarce la spital. I-am dat.

Azi dimineata mi-a venit o copila binisor imbracata sa-ntrebe de un nene ca i-a promis niste bani. Suspect. Zic pentru ce-i trebe banii. Pai vrea sa plece in excursie cu scoala la Piatra Neamt. Ce scoala? Generala 25 (scoala mea). Ce clasa. A saptea. Cand pleci? Azi. Bine ma ia de-aici niste banuti si drum bun. La care ea: pot sa intreb si pe tanti daca imi da?

Concluzia mea ar fi sa nu te mai simti ca un idiot cand refuzi sa dai pomeni dinastea ca astia n-au pic de jena sa-ti ceara. Te-au impresionat? Ti-au luat banu'.

11 comentarii:

  1. Eu nu prea mă mai las impresionată de nici un fel de cerşetori. Cu foarte rare excepţii, când simt că mi se rupe sufletul. Şi chiar şi atunci îmi zic că poate n-ar fi trebuit.

    RăspundețiȘtergere
  2. dai un ban, dupa care te uiti la Filantropica si iti spui: "Ce bou am fost! M-a facut ala!" :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu dau niciodata pentru simplul motiv ca ei au transformat o nevoie intr-o afacere. De aceea maine o sa fie la loc in intersecte... doar banii vin nu ?

    In momentul cand nu o sa le mai dea nimeni, o sa caute altceva, sa mature strada de exemplu sau sa spele o masina la spalatorie....

    Pentru cine are bani de dat, ii sugerez sa caute cazuri de copii cu cancer si sa doneze acolo 3 lei. Acei copii sigur au nevoie REALA.

    RăspundețiȘtergere
  4. De cand am ajuns in Timisoara, nu am pus inca botu'. Pe aurolaci ii cunosc ( am facut practica la un centru de zi :D ) si nu indraznesc sa-mi ceara bani si sa injure daca nu primesc, dar am observat prin gara o tanti care vesnic cere bani sa plece acasa si se gasesc multi carora li se rupe sufletul de ea. Uneori ajung la concluzia ca un student e mult mai muritor de foame decat un cersetor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nicio grijă, am inima de cremene! "La tâlhărit, nu la-ntins mâna!" - le spun.

    RăspundețiȘtergere
  6. castile'n urechi, privirea inainte, si pe-aici mi-e drumul ... n-aud, nu vad, nu dau bani

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună ziua, sunt interesat de un link exchange cu acest blog
    Intră şi vezi dacă bloguleţu meu se încadrează ceriţelor tale, iar dacă trece testu, lasă mesaj cu titlu care vrei să te trec şi adresa, să nu uit pe cine să trec
    Titlu : Informatii
    Adresa : http://informatiinews.blogspot.com/
    Numa bine şi scuze dacă am deranjat cu acest mesaj :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Richie, sunt impresionat ca ai dat bani in toate situatiile acelea. La cateva am ras, dar nu te supara, mi s-a parut comic.
    In ultima vreme nu m-a mai abordat nimeni, si daca dau, eu dau un leu maxim 5 (ehei ce vremuri erau atunci), dar relativ recent mergeam cu un prieten pe strada (in centru) si la interval de 10 min ne-a oprit:
    - o femeie pe la 35-40 de ani care ne-a cerut 2 tigari pt ca nu mai are bani (eu i-am zis sa se lase de tigari ca o ajuta criza)
    - o pensionara care ne-a cerut 5 lei pt nu stiu ce.
    Ok, intrebarea e asta: dar de mine/noi cui ii pasa? Ma refer la astia care muncim si cu toate ca platim taxe, statul face un genocid "soft" prin tot ce are la indemana, politie, spitale, justitie, ajutor social, etc! Nu zic ca am ajuns fara de mila, dar am inceput sa evaluez si eu situatiile, iar daca povestea mainii intinse e a unui prost, atunci prostul ramane cu mana goala, asa ca si noi, fraierii care muncim, si ramanem cu mana goala.

    RăspundețiȘtergere
  9. Problema e tare delicata, cu atat mai mult cu cat eu personal vad majoritatea campaniilor de donatii pentru operatii, tratamente etc. la fel ca si cersetoria de pe strada, dar la un alt nivel. Partea comuna e ca eu, ca om de rand, cu ale mele pe cap, nu o sa ma duc sa-i bat la om la usa sa il vad daca e in chinuri sau sa aduc un jurist sa verifice actele care ii atesta boala postate pe net. Exact la fel cum nu o sa ma pun sa urmaresc babuta din gara sa vad daca intr-adevar isi ia bilet de tren din banii respectivi.
    Personal, cea mai mare satisfactie o am pe la diverse festivaluri cand dau un leu omului care imi cere ca sa isi mai ia o bere. Macar stiu clar in ce am investit.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ha, ha! Imi place tare felul in care insiri cuvintele... Cum mai pui si-un "frate", care chiar da bine... Fain! I'll be reading you!...

    RăspundețiȘtergere
  11. Enjoy the good old stuff ca noutati cam rar mai bag :(

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?