30 iunie 2010

Maseaua

O gură cu prea mulți dinți
nu-ți aduce-a casă bună.
Că parcă te scot din minți
de atâta tevatură.
Faci spume și-njuri de sfinți,
plângi, scrâșnești și gemi în noapte,
i-ai smulge cu mâna ta
și i-ai condamna la moarte.
 
Însă peste toți domnește
o crăiasă nesimțita.
Într-o parte stă, regește,
cu 3 rădăcini înfiptă
și zvâcnește arțăgoasă,
se umflă și strigă: Sânge!
că s-ar vrea emancipată -
Eu i-am spus: Du-te! Mi-ajunge!


Si-am dat-o afara. Dar ea, curva, m-a lasat cu febra si halucinatii. ‘Ti-ar maseaua dracu’..

2 comentarii:

Comentezi?