01 octombrie 2009

Frunze moarte




Frunze moarte-n palme moarte,
Ochi închişi ce văd departe,
Braţe veştede şi strâmbe se întind ca într-o carte
cu poveştile lui Poe.
Ale toamnei triste gene s-au uscat.
Galbene sau ruginite,
Zeci de frunze ostenite cad
Oarecum invidioase pe suratele lor moarte
care zac în cimitir:
Drumul lor a fost scurtat.
Căci,
Pe cadavre înhumate
Dorm frunzele toamnei moarte
Şi visează mâini uscate cum le strâng pe fiecare
Sărutându-le mortal.
Dar se sting oftând crăpat.
Alea mai năpăstuite,
pierdute sau risipite
de un vânt călduţ tomnatic ce le plimbă pe sub porţi
poposesc într-o grădină,
Şi ajung îngrăşământ.

Nici în moarte nu-i odihnă
Când în viaţă eşti fentat.
Ciclul frunzei în natură
Se roteşte neîncetat.

photo source

2 comentarii:

  1. Ce frumos...
    La următorul blogmeet, tu faci poezia! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca e buna ideea. O sa dureze meetingul doua zile asa :)). Tu esti mai spontana, io le cam rumeg..

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?