17 octombrie 2008

Sportul meu de performanta [Leapsa]

Vreti nu vreti iar va bombardez cu un post despre biciclete. Si mai zic ca nu e un blog de nisa... De vina e oaanaa care m-a lepsuit in scopul de a vorbi de sporturi si de performante. Ei bine eu din fire sunt competitiv si orice sport as practica devine o performanta... Ok, asta suna a lauda de sine, de fapt vreau sa spun, orice activitate cu caracter sportiv naste in mine dorinta de a concura, de a fi mai bun, deci nu fac sport doar in dorul lelii.

Primul sport mai de doamne ajuta (adica in afara de a bate mingea in spatele blocului) a fost inotul, pe la 14 ani cred. A fost si cel mai drag sport, l-am practicat vreo 3 ani. Am inceput la initiativa tatalui meu care nu-si dorea o lampa care sa nu stie sa inoate sau se teme de apa. M-a dat pe mana unui nene de la ILSA (baza aia peste care a trantit Tender Noua Timisoara) ca sa ma invete sportul acvatic. Cu pluta si fara pluta, intr-un bazin jumatate apa jumatate clor, zilnic timp de 2 ore imi faceam norma de lungimi de bazin la un loc cu cei mari - performerii - pana ce pielea de pe maini si picioare era servetel. Au fost insa clipe frumoase si mi-au ramas de atunci doar glumele de vestiar si o sensibilitate acuta la conjunctivita.

Tot pe atunci, sfarsit de generala inceput de liceu, mai "performam" in cel mai chinezesc dintre sporturi: ping-pongul. Jocul asta cu paleta de lemn imi era atat de drag incat imi petreceam o dupa-masa intreaga jucandu-l. E drept ca ma si pricepeam astfel incat sa raman la masa de joc ca si castigator lipsind doar cateva minute cat sa-mi schimb hainele transpirate. Nu ma umflu in pene insa printre cei de teapa mea bateam tot ce prindeam, colegi de clasa, scoala, sau smecherasii de cartier care veneau sa "imprumute" paletele ca sa vada ce stim sa facem pt a le recupera. Pe astia ii uram cel mai mult si aveam o satisfactie deosebita cand stergeam pe jos cu ei. Era riscant totusi, te trezeai ca-ti rupeau paleta ... sau mai rau, capu'. In fine, tzompingul (cum il alintam noi) e un sport pe care il practic si acum, cu gasca de amici, pe la diverse sali de sport sau la un prieten acasa dotat cu masa :D.

Pe la sfarsit de liceu, am mai incercat un sport, mai de contact cum se zice, karate-ul. Evident tot la indemnul la tata-miu, care, nedorindu-si un papa-lapte probabil, m-a dat pe mana scolii lui Dan Deac, mestrul ZEN (aia cu security). A fost o aventura, de gen "3 luni intr-o vara" intrerupta subit pe caz de picior defect. Chestie urata la genunchi, se bloca in cele mai neasteptate momente, ca o articulatie de tinichea neunsa. Oricum situatia incepea sa fie penibila intrucat eram singurul care nu avea kimono si faceam antrenament in trening (Sergio Tachini '97 ma-ntelegi?). Totusi n-am fost complet inutil, am invatat sa numar pana la zece japonezi si am memorat o demonstratie de centura. In plus am amintiri placute cu o instructoare foarte prietenoasa :D care-mi corecta pozitiile.

Vreo 2 ani de zile, in liceu am practicat baschetul cu obsesie as putea zice. Erau cativa amici de cartier cu care bateam mingea aia cu orele pe terenul de la 25 sau la Universitate, cand prindeam loc in echipa cu aia mari. Inaltimea nu ma avantaja ce-i drept insa aveam o strategie de joc :p.

Era sa uit, si darts-ul e sport, asa ca il practic cu o ravna deosebita cand ajung in compania unor jucatori de calibru (se aude Luci?) si nu sunt distras de fete (sau de tequilla). Nu am multe de zis, n-am bratari de campion, dar 20-ul e prietenul meu cel mai bun. Cine ma cunoaste stie :O. OvidiU, noi avem niste socoteli de incheiat ;). Ascute-ti sagetile ca ma insanatosesc imediat.

In prezent, promovat cu succes la statutul de biropat care iese din casa la concerte si baute cu trupa, ocazional un film cu vreo domnita, sportul meu preferat e pedalatul. Ati priceput asta din ultimele posturi. Da, am bitza si ma folosesc de ea cat de des pot. De ce? Simplu. Pentru ca daca plecam dintr-un punct A intr-un punct B, eu cu ea si tu cu masina, am f. mari sanse sa ajung primul acolo. Consum 0, poluare 0. In plus face bine la hertz ;) asa ca o recomand tuturor. Mai multi biciclisti, mai putine masini (teoretic), ceea ce nu-i din calea fara de rau, nu credeti?

Leapsa cu caracter sportiv merge mai departe la Radu si OvidiU, ale caror performante sunt curios sa le aflu :).

2 comentarii:

  1. Nu m-am gandit ca e ceva ce te-ar interesa. Te invit sa ma contrazici :p. Scrie!

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?