23 februarie 2008

My Blueberry Nights


Mi-am rezervat azi cateva ore linistite pentru a viziona ultimul film a lui Wong Kar Wai, regizorul meu cult despre ale carui filme am mai vorbit. My Blueberry Nights este primul sau film vorbit in limba engleza si care beneficiaza de imaginea si talentul unor staruri ca Jude Law, Rachel Weisz si Natalie Portman. Din pacate acest lucru nu-l ridica peste productiile deja consacrate, Hong Kong Express sau In The Mood For Love, din care imprumuta cateva clisee: politistul, ospatarita, femeia fatala sau piesa favorita a lui Wai - Yumeji's Theme - drept coloana sonora. Neavand un plot prea complicat, filmul e de fapt calatoria unei tipe, Lizzie(Norah Jones la debut), care alege drumul cel lung pentru a intalni persoana iubita. Povestea ei incepe in NY in momentul in care paseste in restaurantul lui Jeremy (Jude Law) si afla ca iubitul o insela. Dezamagita, ii lasa acestuia cheia de la apartamentul ex-ului in caz ca vrea sa si-o recupereze. Despartirea insa nu se face cat ai bate din palme asa ca se va intoarce de cateva ori pentru a intreba de cheie. Constata insa cu amaraciune ca e doar inca o poveste trista in borcanul de chei al lui Jeremy pe care acesta le pastreaza cu anii: "Daca arunc aceste chei atunci acele usi vor ramane inchise pt totdeauna, iar asta nu pot decide eu." Pentru a scapa Lizzie decide sa paraseasca NY traversand toata tara, lucrand ca barmanita, ospatarita si in final ajungand intr-un cazino, intalnind alte personaje, fiecare cu povestea lui: Arnie, politist care se imbata seara de seara si ofteaza dupa sotie, Sue Lynne, nevasta politistului sau Leslie, jucatoare inraita de poker careia ii imprumuta economiile. Filmul e mai mult o cautare interioara, Lizzie analizandu-se de fapt pe sine in relatie cu ceilalti oameni. "Cateodata ne bazam pe oameni ca si pe-o oglinda care ne arata si ne spune cine suntem."
My Blueberry Nights are o cinematografie superba, imaginile sunt pline de culoare, cadrele delicioase ca si placinta cu afine pe care o serveste Jude la restaurantul sau. Insa Norah Jones canta mai bine decat joaca. Un premiu la Cannes pentru regie il recomanda pentru cel putin o vizionare. Eu insa raman la parerea ca se putea si mai mult.

Ce n-am inteles eu pe tot parcursul filmului e "cum poate fi Jude Law burlac?" Tipul are un farmec deosebit :)).


7 comentarii:

  1. :) Mai mai... uite la filmul acesta o sa ma uit (in curand, sper) iar daca-mi va placea te voi cauta, musiu, pana-mi vei da si celelalte pe care le lauzi :D

    Stii ca aveam eu planuri mari cand s-au anuntat oscarurile? Cand mi-ai si recomandat cu CE sa incap. :P Ei bine - abia acum am 'inceput', si asta cu primul pas - procurarea catorva filme.

    :( Nu cred ca ajung nici maine. Abia pe la 3 plec de acasa spre tm, ca am gasit o masina. X( This sucks - trebuia sa ma bag eu drept organizator si alta era situatia. De fapt cred ca aia o sa si fac - incep o intalnire secundara a bloggerilor! Asa nu se mai poate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Astept sa-mi spui parerea despre filmele recomandate. In ce priveste bloggreala, noi o sa fim acolo pana tarziu, deci oricand ajungi e bine, ultimata data am stat pana pe la 9.

    RăspundețiȘtergere
  3. am asteptat atat de mult acest film si cand am putut sa il vad nu aveam nicio dispozitie pentru filme de dragoste ; l-am vazut in sfarsit acum cateva zile si mi-a placut...nu atat de mult cat m-as fi asteptat, dar oricum
    Mie Norah Jones nu mi s-a parut deloc enervanta si cum nu e actrita nu ar trebui judecata asa dur :)
    si Jude e burlac acum :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Richie, am vazut ultimul film al lui Wong Kar Wai. Daca ceea ce ai descris tu este ceea ce ai vazut este asa cum zici. Un film care merita doar o vizionare. Eu azi am fost la cinema si cand am iesit, primul gand a fost sa astept urmatoarea reprezentatie sa-l mai vad o data. E Superb. Wai face arta. Voi posta pe blogul meu povestea traita de mine cand am vazut acest film. Dar, cum spunea ALS, filmul are atatea povesti cati spectatori. Uneroi visul e colectiv. Doar uneori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate cand spui ca Wai face arta. Dar ca m-am uitat la film cu multe sperante si nu prea mile-a implinit. Asa ca am fost dezamagit. Cel mai mult de Noraj Jones. E si chestia ca sunt f obisnuit cu filmele sale cu actori asiatici. Si nu pot sa nu ma gandesc ca varianta estica a lui Blueberry Nights ar fi fost mult mai buna. Oricum nu as rata vreun film al maestrului dar pentru revizionari as alege In the mood for love sau Hong Kong Express :).

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?