12 februarie 2008

Lost and confuse, dar ma tratez

Citeam deunazi la Psiheea niste lucruri care m-au facut sa rad si sa reflectez. Parca toti vazusera documentarul "The Secret" si devenisera adepti ai doctrinei "cere si Universul iti va da!". Atata lume optimista si fericita dupa ce li s-a confirmat ca toate visele se indeplinesc. Probabil tot ce au cerut Universului li s-a si oferit imediat. Era incredibil! Eu nu am cerut nimic Universului dar mi-a dat cat sa nu pot duce: intelepciune, bani, goodlooks ,sarm ...aaa, stai, astea mi le-a refuzat. Timiditate, naivitate, politete excesiva si o doza buna de subestimare - astea mi le-a pus in brate. Mi-a luat mult pana am scapat de ele. Apoi mi-a cerut el. Cica oricand iti cere cineva ceva faci cumva si-i dai. Un deget, o mana, pielea de pe tine sau o bucata din inima ta. Ca asa e frumos si in final totul ti se va intoarce inzecit. Iar daca nu-ti cere, iesi tu in intampinarea lui si ofera. Asa procedeaza un spirit nobil :)). Cine sunt eu sa ma contrazic cu Universul? Asa ca am tinut minte sfaturile Lui si m-am straduit sa le respect, cu mai mult sau mai putin zel, dar cu acelasi efect pe termen lung. Anume ca in curand ma voi "termina". Nu v-a mai ramane nimic de dat. Ce vorbesc... nu va ramane nici macar de pastrat ceva. Ma voi evapora frumos in aer ca un parfum contrafacut. Cate degete, maini, piei sau inimi poate avea cineva? Si cate poate da pana sa le termine? Cand se poate opri si cere la randul lui? Si ce face daca nu e nimeni dispus sa dea? Nimeni care sa-i peticesca pielea zgariata, sa-i dea o mana de sprijin sau o bucata de inima. Ori sa-i aseze un deget pe buze cand aiureaza. Probabil ca dispare. Se retrage incet in sine, devine o umbra a celui care a fost, sau, daca mai are vointa se reinventeaza si devine alt om:
"Si liber, usor, al neantului fiu,
Ma nasc un nou om, deschid alta poarta."
Ce naiba se intampla cu mine? Eram atat de optimist inainte. Niciodata nu-mi pierdeam increderea ca maine va fi mai bine! Si asta s-a evaporat? Ce moment nepotrivit pentru ea sa plece...cu cateva zile inainte de a intra in cel de-al treizecelea an din viata. Privind in perspectiva viitorul nu mai imi pare asa de atragator. Intotdeauna am fost mai atras de tonurile de gri decat rozul orbitor. Parca imi surade ideea de a disparea la un loc cu toata lumea zdrobiti de un bolovan aruncat de Univers fara sa-l fi cerut nimeni. Ma transform intr-un pesimist? Un negativist? Sau poate un miserupist... Chiar nu imi pasa atata timp cat e diferit.

2 comentarii:

  1. Sunt momente în viaţă când este nevoie de o REanaliză, de o reinventare, de un update. Poate că acesta este unul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Richie, e un semn bun asta ca te intrebi, ca te gandesti si cauti ;)

    Cat despre The Secret, cred ca s-a inteles cam superficial.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?