Mă holbez năuc la omul de sticlă expus în vitrina magazinului universal-un zâmbet larg, binevoitor-trup bineclădit, frumos-un adevărat standard al zilelor noastre. Pe un umăr stă agăţată o etichetă-la naiba, mi-am uitat ochelarii acasă.
- Nu vă supăraţi, aţi putea să-mi spuneţi ce scrie pe eticheta aceea...un preţ, ceva... da, cea de pe umărul omului de sticlă.
- Fireşte, fireşte...o, dar ce exemplar rafinat...imediat, imediat... Bărbatul cu baston îşi apleacă privirea asupra etichetei, citeşte şi pleacă îngrozit.
- Nu am timp, nu mai am timp, zbiară în timp ce dă grăbit colţul.
Curiozitatea mă face să mai recrutez un cititor.
- Domnişoară, aţi putea...
- Sigur, sigur, pot orice...la un preţ rezonabil - e de la sine înţeles.
- Foarte bine. Sunt dispus să plătesc. Citiţi vă rog eticheta atârnată de umărul omului de sticlă.
Domnişoara citeşte doar ca să se holbeze la mine, îndepărtându-se mută.
Semnele de întrebare devin adevărate ciocane izbindu-se de creierul meu. Ce se întâmplă? Exasperat, culeg un pietroi şi sparg vitrina, într-un acces de vandalism. Iată şi eticheta asta afurisită, tremurând în mâna mea roasă de nervi-în vreme ce aştept să mă culeagă poliţia, citesc: "Omul zilelor care urmează" - într-un colţ, o ştampilă adaugă: "Made everywhere/Feelings free".
Mă întorc transparent, privind strada plină de oameni de sticlă ambulanţi, noi-nouţi cumpăraţi la preţ redus.............
@
Nu vreau sa ajung "omul de maine", transparent si gol de sentimente, insa perfect adaptat la cerintele societatii in care traim si implinind standardele ei de calitate. Nu, multumesc!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?