Brandurile clujene prin ochi straini (I)

Cluj brands tour, ziua 1, a inceput foaaarte devreme. La ora 7:00 eram la parterul hotelului Athos in fata usii restaurantului gata sa dam buzna la cafea. In jumatate de ora urma sa fim preluati de autobuzul alocat bloggerilor si sa-i facem o vizita, inainte de a porni in inspectia firmelor locale, primarului din Cluj, Emil Boc (fost brand guvernamental cu acoperire nationala, sustinatorul principal al acestei vizite prin institutia pe care o conduce). Ne-am executat constiincios, fara fitze de mic dejun a la carte, acceptand prin vot democratic aceeasi sfanta omleta si cafeaua care sa ne puna pe picioare, stiind ca primarul e om cam ocupat si nu da bine sa intarzii la o audienta.

foto credit: Andrei Crivat

La Primarie am fost primiti calduros si cu zambetul pe buze. Dl Boc a glumit cu noi pe seama intalnirii matinale, ne-a demonstrat cat e de bine consiliat in online - cont de twitter, pagina de facebook SI cont de foursquare de pe care si-a dat check in Primarie -, s-a plans de iphone dar s-a aratat incantat de reclama agresiva pe care i-o facem noi orasului si catorva din brandurile locale. Discutiile cu noi au ajuns repede la fotbal si apoi la demersurile facute de autoritati in vederea accederii la titlul de Capitala Culturala Europeana, fiind dezvaluite doua directii interesante: una axata pe TIFF si evenimente conexe iar alta pe turism regional ce-ar putea coopta doua zone foarte atractive din acest punct de vedere: Alba Iulia si Maramures. Ca timisorean, sunt putin ingrijorat, nu fiindca ne-ar lipsi potentialul ci pentru ca autoritatile noastre nu par a avea inca un plan bine definit. Ori daca-l au, nu-l comunica cum trebuie spre cetateni.

De la Primarie am plecat la fabrica de cosmetice Farmec, practic cel mai mare producator roman de cosmetice, cu 600 de angajati si afaceri de 26 de milioane de euro, firma care detine intre altele si brandul Gerovital, mult apreciat in intreaga lume. Nu-i cunosc efectele dar am auzit ca e o chestie foarte buna. La Farmec, am fost luati imediat la atelierul de productie sa vedem cum se fabrica cremele astea magice de le cumpara femeile ca sa-mpace viciile si deliciile cu frumusetea. Drept urmare, in conformitate cu standardele de igiena dintr-o industrie similara (medicamente sau electronice) am fost imbracati cu halate, bonete si ciupici asfel incat sa nu contaminam produsul finit. Sefa din productie si-a luat foarte in serios misiunea descriindu-ne procesul tehnologic, plimbandu-ne prin hala labirintica cu malaxoare, cutii, benzi rulante si oameni ce-si vad de treaba lor. Am retinut ca procesul e de mare finete, fiind controlate foarte strict cantitatile si temperaturile, si ca totul aduce cu o bucatarie foarte sofisticata: operatorul primeste reteta si ingredientele, isi prepara singur cap-coada produsul si apoi il stocheaza 6 zile la rece inainte sa-l dea la ambalat. La Cristina sunt informatii mult mai detaliate.

foto credit: Andrei Crivat

In partea a doua a vizitei am patruns in atelierul de creatie unde doamna Jofi cerceteaza arome si substante noi. Asa am resuit sa imbinam un episod din how it's made cu unul de do it yourself. Fiind, practic, un laborator de chimie, am ajuns sa-mi produc singur un aftershave din alcool etilic, apa, glicerina, niste extract de busuioc (pentru efectul antiseptic) si ceva esenta de parfum. Fetele au zis ca le place, deci undeva in viitor Farmec va lansa o linie cu numele meu care o sa le aduca si mai multi bani...

Dupa Farmec, raiul cosmetic al onlineritzelor, am mers sa vizitam alt brand clujean renumit, Jolidon, raiul lor vestimentar. Cea mai cunoscuta firma de lenjerie intima si costume de baie din tara, cu vechime de 20 de ani, care a supravietuit crizei si poseda, se pare, cea mai buna scoala de design vestimentar din tara. Chilotii, sutienele si celelalte produse ale lor se vand pana-n Dubai dar cel mai bine platesc rusoaicele (probabil au ceva mai multi miliardari decat noi), urmand ca firma sa intre pe piata Statelor Unite. Mai nou si-au deschis si-un magazin online cu care spera sa atinga si cumparatorii mai comozi. Bineinteles ca sunt foarte prezenti pe interneti (FB, twitter si pinterest) aratand ce bine se adapteaza la noile modele de comunicare in afaceri.

Noi am strabatut sectiile de croiala, depozitele si atelierul de creatie unde fetele au tras cu ochiul la noile tendinte. Cea mai dezbatuta intrebare a fost “ce inovatii putem aduce in privinta inchizatorii sutienului?” Barbatii au convenit ca slide to unlock n-ar fi o idee chiar rea. Btw, exista si o gama de boxeri pentru masculi, de conceperea careia se ocupa, evident, un mascul, probabil unul din cei 3-4 barbati intalniti in companie. Mai multe detalii despre brandul asta insa are Alexandra.

Ultima companie vizitata joi a fost Electrogrup, o firma cu experienta de 15 ani in oferit solutii si proiecte complexe de infrastructura energetica, telecomunicatii sau inginerie civila. Aici am fost literalmente dati pe spate de primire fiind tratati ca o delegatie de investitori japonezi. Dupa ce am vizitat un parc de panouri fotovoltaice la vreo 50 de km de Cluj, unde ploaia si vantul ne-a cam dat de furca, ne-am intors la sediul central pentru discutii serioase. Oamenii de la Electrogrup au o viziune clara: oferim solutii la cheie. Asta inseamna ca se ocupa de toate etapele unui proiect (design, implementare, mentenanta, dispecerat) cu rigoare si dotari tehnice de calitate. Au facut linii electrice, statii de transformare, situri de telecom si retele de fibra optica pentru toti jucatorii mari de pe cele doua piete. Au 300 de angajati si 6 centre operationale (unul si la Timisoara).

Parcul foto-voltaic de la Campia Turzii e in stadiul de amenajare, deocamdata fiind instalate panouri ce cumuleaza o putere de 1,2 Mw si pot alimenta 200 de case urmand ca puterea totala sa ajunga la vreo 5 Mw in momentul finalizarii. E unul din exemplele de solutii pentru energie regenerabila pe care le realizeaza compania. Directiile lor de dezvoltare mai tintesc microhidrocentrale, fabrici de biomasa si parcuri eoliene, si e un lucru bun ca avem in tara o companie priceputa in asemenea lucruri. Discutiile cu ei au fost foarte degajate, in masura in care 5 directori sau manageri de la o companie a carei cifra de afaceri pe 2011 depaseste 30 de milioane de euro s-au pus la dispozitia a 30 de bloggeri pentru intrebari.

Un lucru inedit pentru noi a fost sa descoperim ca o firma asociata cu Electrogrup, directOne, a lansat acum ceva timp un serviciu de liveTV si video-on-demand (VoD) pe internet numit seenow.ro. Site-ul ofera la un pret mai mult decat rezonabil filme noi sau romanesti, documentare si un pachet de 30 de programe TV (sunt principalele canale de stiri mai putin protv) concurand cu mai cunoscutele voyo.ro sau muvix.ro. Despre el insa o sa scriu ceva mai mult dupa ce il verific.

Asta a fost doar prima zi. In cea de-a doua am vazut un atelier de lumanari handmade (Lumanaresele), o sala de fitness foarte misto (Gimmy) si o firma de softisti extraordinari, Arobs.

Cluj Brands Tour este un eveniment TVdece realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsori principali: Farmec, Napolact, Ursus, Jolidon, Electrogrup, Arobs, Liliac, Gimmy, Lumea lumânărilor. Partener media: 24 FUN Cluj. Parteneri: Hotel Athos, Bistro Maitresse, Autonom Rent-A-Car, Webfactor.

partea a doua.

Clujeni, brandul la control!

Maine plec la Cluj sa vad ce se ascunde in spatele unor renumite branduri din inima Ardealului. M-au invitat TVdece-ii, adica Alina si Razvan, ca sa fiu oaspete de onoare in Cluj Brands Tour ed. 2, actiune care are drept scop identificarea brandurilor originare locului si aducerea lor la cunostinta ne-clujenilor. Am presimtit inca din start, vazand doua firme cu rezonanta puternica in urechile sexului opus, Farmec si Jolidon, ca voi fi cumva intr-o minoritate. S-a confirmat, caci plec la drum cu patru femei serioase ale online-ului timisorean: Titza, Andreea, Cristina si Alexandra, dar asta nu e deloc un indiciu ca atunci cand va fi sa ne distram o vom face “ca fetele”. De asta ma voi asigura personal.

Dar pana la distractie mai e pentru ca niciodata nu m-am dus la Cluj sa tai frunza la caini. Prima oara am fost pentru muzica, a doua oara pentru film, a treia in interes de servici (blogger la schimb) iar acum plec sa aflu tainele succesului unor companii importante de-acolo (Napolact are o traditie de 100 de ani iar Electrogrup desfasoara lucrari de infrastructura electrica si telecomunicatii pe tot curpinsul tarii). Iar daca nu le aflu macar sa ma aleg cu ceva povesti interesante de la oamenii care le reprezinta. Voi descoperi asta in zilele ce vin. 

Ar mai fi si situatia ca vin si bloggeri din alte colturi de tara deci va fi o ocazie bunicica sa mai strang cateva maini neobosite. Keep in touch.

Cluj Brands Tour este un eveniment TVdece realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsori principali: Farmec, Napolact, Ursus, Jolidon, Electrogrup, Arobs, Liliac, Gimmy, Lumea lumânărilor. Partener media: 24 FUN Cluj. Parteneri: Hotel Athos, Bistro Maitresse, Autonom Rent-A-Car, Webfactor

Dupa Plai: impresii si concluzii

Cu vreo doua zile inainte de Plai, eram ofticat pe canalul meteo al telefonului: 'iar ploua la Plai; tocma' acum cand facem si noi ceva activitati pe-acolo'. Intamplarea a facut insa ca ploaia a venit abia asnoapte spre dimineata, asa ca cele 3 zile de festival au fost mai mult sau mai putin uscate (bine, in prima din ele s-au varsat cateva beri pe mine, dar asa-mi trebe daca fac abstinenta in zi de odihna). Altfel, cu exceptia unei temperaturi scazute care ne-a racit bauturile sambata noaptea, factori perturbatori n-au prea fost.

Rolul asumat de proiectionist in Casa Filmelor m-a pus insa in situatia de a nu mai putea aprecia relaxat si fara griji restul festivalului ca in alti ani. In schimb am avut satisfactia de a sta intr-o masa fidela de cinefili cu care am urmarit scurt-metraje de la Timishort, Romania Film Promotion sau Atelier 1, plus filme de la Arhiva Nationala de Film sau Centrul Cultural German. In pauzele luate pentru concerte si alte activitati   (depinde din ce punct de vedere privesti) am reusit doar sa-i vad live pe headlineri, adica Patrice, Fatoumata Diawara si Aziza Moustafa Zadeh. 

Vineri seara a fost nebunie la Patrice. Pentru prima oara o zi de Plai a fost soldout, organizatorii terminand biletele pana la concert si vanzand si o parte din abonamentele pe tot festivalul. Numarul mare de oameni (vreo 5000) a facut ca locul sa para intr-adevar neincapator iar orice tentativa de hidratare sa fie insotita de proteste la adresa cozilor imense formate la cele 4 birturi ad-hoc. In alte conditii ele ar fi fost indeajuns... acum s-au dovedit nascatoare de frustrari.

Anyway, Patrice a fost tare. Omul e un showman, a stiut sa comunice cu publicul, sa-l perie si sa-l faca sa se simta bine. Am recunoscut alea cateva piese pe care le stiam si mi-a fost de ajuns. Singurul minus a fost intarzierea acumulata de la Oquestrada care a amanat concertul cu vreo ora si jumate. Oamenii insa au dat dovada de rabdare iar odata muzica inceputa nu le-a mai pasat. S-a dansat intr-o masa compacta cum n-am mai vazut niciodata la Plai, Patrice a coborat in public (pe umerii unor oameni de incredere din staff) si a parut ca se simte foarte bine. Dupa concert, pe la 1 jumate, m-am intors in Casa filmelor sa dau drumul la proiectia de scurt-metraje a Noptii Albe.. Si, surpriza, lumea era deja la poarta. Am terminat la 3 jumate, cu vreo 5-6 cinefili mai ambitiosi care au stat pana la sfarsit.

Sambata in Casa Filmelor a fost ziua Dan Pita, cu doua lung-metraje (Duhul aurului si Nunta de Piatra) intre care am inserat o pauza de discutii cu Marian Radulescu in calitate de cunoscator al filmului romanesc, in general, si al filmelor lui Pita, in special. S-au pus intrebari, s-au lamurit niste lucruri, s-au dezvaluit niste anecdote, per total a fost bine. Pentru cei ce nu stiu Casa Filmelor a fost asamblata in Muzeul Satului dintr-o sura taraneasca in prelungirea careia s-a intins un cort militar. De-afara ziceai ca esti in M.A.S.H iar din interior intr-un hambar. Rustic, cadrul era perfect pentru filmele romanesti filmate acu 40 de ani la Rosia Montana.

Concertele le-am cam lasat in plan secund fiind ocupati cu proba de sunet pentru show-ul nostru live de la ora 0. Am dat doar o tura scurta pe la scena principala unde Fatoumata Diawata isi facea recitalul de jazz si funk intr-o limba de o sonoritate foarte interesanta, artista fiind din Mali. Mai putina lume decat la Patrice, cam cat intr-o zi normala de Plai. La Casa Filmelor la miezul noptii am dat drumul proiectiei filmului animat Aventurile Printului Achmed pe muzica originala + remixata a trupei Makunouchi Bento in fata a vreo 70-80 de oameni ghemuiti si cam infrigurati. Din reactiile finale am inteles ca le-o placut mult ceea ce inseamna ca vom mai face, cred.

Duminica a fost ziua teatrului la CF, Boris Gaza (Atelier 1) initiind oamenii in tehnici de pregatire ale actorului si discutand apoi despre experienta sa pe la filmarile The Crossing si Comfort Zone, cele doua scurt-metraje pe care noi le-am proiectat pentru a treia oara in acest an. Mai tarziu am avut ragaz sa-i vad si ascult pe Subcarpati, trupa rezidenta la Plai care a deschis fiecare seara de festival punandu-ne in miscare cu piese de etno-rap ce imbina folclorul cu hip-hopul si cu alte influente din underground. Au facut treaba buna baietii, mi-au placut mai mult decat acum 3 ani cand au venit la TMBase. Am sa-i ascult cu atentie daca tot au albumul gratuit pe site. Ultimul concert, cel al artistei din Azerbaidjan, Aziza Zadeh, m-a gasit intr-o dispozitie foarte relaxata iar pianul si vocea femeii m-ar fi purtat negresit pe carari ale visului. Am rezistat insa fara sa inchid ochii gandindu-ma ca in mod sigur daca adorm ma trezesc abia dimineata.

Lucian, frontman la Casa Filmelor

Cristina si Mihai, voluntari Marele Ecran

-foto by 24FUN-

Ps. dupa ce-am vazut ce-a insemnat pentru noi sa tinem fraiele unei bucatele din Plai destinata filmului, nu pot sa nu-i admir pe voluntarii care se ocupa de tot festivalul asta... ei nu apar in poze dar au fost in spatele fiecarei decizii a noastre, ajuntandu-ne s-o materializam. le sunt foarte recunoscator atat lor cat si prietenilor care ne-au sustinut si ajutat acolo unde a fost nevoie. 

Plai-ul banatean la a 7-a editie

De cand e Plaiul pe la noi am ratat doar o singura editie. Prima, in 2006. Pe urmatoarele 5 le-am abordat in postura de spectator si m-am simtit excelent. Muzica nu buna sau noua, desi aceste caracteristici se aplicau fara vreun dubiu, ci 'diferita'. Artisti de o valoare incontestabila, din colturi indepartate ale lumii (gen Tibet) si care nu intrau in zona mainstream. Apoi ateliere si activitati conexe menite sa umple spatiul si timpul din afara scenei cu lucruri interesante. Rezulta o atmosfera placuta, degajata, un public de o anumita calitate, nu foarte numeros dar sincer si apropiat de scena. 

Acum, la a saptea editie a Festivalului Plai, ma duc la Muzeul Satului Banatean nu in calitate (doar) de spectator ci si intr-o postura noua, de partener sau participant sau chiar organizator intr-o mica masura: impreuna cu tovarasii din Asociatia Marele Ecran am pus la punct Casa Filmelor. Exista de anul trecut, ce-i drept, dar anul acesta prietenii de la Plai ne-au predat cheia si ne-au incurajat sa facem ce ne trece prin cap acolo. Si-am facut. Ultimele doua-trei saptamani au fost cam agitate pentru noi dar acum vom culege roadele discutiilor si a intregii alergaturi: prezenta si, speram noi, satisfactia celor care ne vor vizita pentru a descoperi un film - lung, scurt sau documentar - ori niste actori romani talentati. 

Altfel spus, in weekend ma gasiti in Casa Filmelor. 

Am facut programul astfel incat sa putem asista cu totii la concertele Plai, care sunt dealtfel marea atractie a festivalului. In seara asta Patrice, Oquestrada, Subcarpati (rezidenti in toate cele 3 zile), maine Fatoumata Diawara si Blue Nipple Boy, iar duminica The Ganga Jazz Ensemble si Aziza Mustafa Zadef. Ca in fiecare an, numele imi sunt complet straine (mai putin Patrice si echipa subcarpatica) ceea ce inseamna ca voi fi din nou surprins placut de o muzica, parca, din alta lume.

Ps. programul nostru la Plai.

Cine ne mai controleaza zilele astea?

Probabil ca era vremea sa se intample si asta. Un corp de control care sa verifice calitatea printurilor in firmele care opereaza in acest domeniu. Poate asa vom scapa de bannere si afise nu doar inestetice dar si cu greseli gramaticale de clasa a 5-a. Parca-i si vad pe baietii in negru de la Agentia de print inarmati cu echerul sau lupa masurand pixelul si pozitia cratimei. Daca credeti ca fabulez inseamna ca n-ati vazut afisul asta:

Dupa cum vedeti se intampla in realitate. Poate e o gluma (desi ma intreb cine s-ar zbate atat ca sa faca doar o gluma?) poate e un semnal de alarma la o anumita lipsa de profesionalism in mediul asta de afaceri, habar n-am. Ramane de vazut. Iar printerii ar face bine sa-si revizuiasca felul in care aplica Standardul de Calitate si Securitate a Tiparului (SCST) ca poate se lasa cu amenzi. Ca acum avem autoritate de control. Aud ca primele controale incep in Timisoara din 17 septembrie. Asa zic aradenii. Bine mai, tot noi primii...

In fine, pareri? Stiu ca ultima chestie de care aveam nevoie era inca o agentie dar cum nu-mi place sa ma murdarim pe maini mi-e ok sa stiu ca-s altii gata sa verifice cerneala.

We kill the things we love

Yet each man kills the thing he loves
By each let this be heard,
Some do it with a bitter look,
Some with a flattering word,
The coward does it with a kiss,
The brave man with a sword!

Some kill their love when they are young,
And some when they are old;
Some strangle with the hands of Lust,
Some with the hands of Gold:
The kindest use a knife, because
The dead so soon grow cold.

Some love too little, some too long,
Some sell, and others buy;
Some do the deed with many tears,
And some without a sigh:
For each man kills the thing he loves,
Yet each man does not die.

fragment din The Ballad of Reading Gaol by Oscar Wilde

Principiul tertului exclus

O, ce controversata figura a geometriei relationale e triunghiul. Nici intr-o viata ideala nu se intalnesc acele triunghiuri perfect echilaterale, formule socio-umane echilibrate cu aceleasi drepturi si obligatii pentru varfurile implicate, in care unghiurile de vedere sunt inevitabil egale, totul culminand astfel intr-o armonie a simturilor si emotiilor desperecheate. Pentru noi, cei din planul apropiat, lumea e mai degraba plina de feluritele triunghiuri neconventionale, de la isoscele la dreptunghice si de la optuze la scalene, care toate tind spre acea perfectiune formica echilaterala dar nu reusesc decat o congruenta defectuoasa.

Si, cu toate ca se straduiesc sa reziste o vreme, alternand intre o forma sau alta, triunghiurile astea imperfecte sunt supuse ciclic unei eroziuni naturale si, astfel, cel mai adesea sfarsesc fracturate. Principiul dupa care geometria relationala nesatisfacatoare isi schimba forma pentru binele tuturor e cel al tertului exclus, ca regula de bun simt atunci cand se urmareste cauzarea cator mai putine erori de calcul. Pentru armonia matematica a simturilor si linistea tuturor figurilor frangem triunghiul provocator retezand conexiunile necuvenite, pastrand dreapta bidimensionala si aruncand punctul intrus in infinit.

Fie ca esti varful unui triunghi isoscel, prietenul aflat la egala distanta de baza stabila pe care o formeaza un cuplu de amici, fie ca esti unghiul drept intotdeauna apreciat pentru pozitia imperturbabila pe care o adopti intr-un anturaj de pareri inegale, fie ca te comporti obtuz incercand sa-i indepartezi pe cei ce n-au nici o treaba in a sta alaturi sau ca te inalti pana la a iesi din propriul tau plan existential ca sa permiti scurtarea distantei dintre doi oameni, mai devreme sau mai tarziu, te vei materializa in tertul exclus din ecuatia unei noi geometrii.

Doar atunci cand te faci imaginea in oglinda a unei laturi de sens opus, pe care nevoia sau ambitia au incovoiat-o la un unghi acceptabil, sau cand esti varf de amplitudine egala cu alt varf, gata sa va masurati in grade si radiani relatia fata de centrul comun, cunosti pacostea dependentei de un lucru atat de marunt ca un simplu pi. Si atunci simti si tu nevoia respngerii oricarui tert inclus. 

O zi din viata tuturor

"What do you love? What do you fear? What's in your pocket?"

Cu o asemenea intrebare a inceput Kevin Macdonald proiectul Life in a Day, adresand-o lumii intregi si cerandu-le oamenilor sa raspunda intr-un videoclip si sa filmeze un scurt moment al zilei. 80.000 de indivizi s-au conformat cerintei trimitand mii de ore de filmare din ziua de 24 iulie 2010. Dupa o munca de compilare si editare a rezultat un documentar uimitor care ne arata cat de diversi si totusi cat de asemanatori suntem. Documentarul incepe la miezul noptii si se sfarseste la miezul noptii urmatoare. Face tranzitia intre intuneric si lumina si apoi iar intuneric, arata rutina matinala a milioane de oameni sau mici momente individuale sau intimitati care nu vor mai fi niciodata repetate. Trece prin momente de drama sau clipe de fericire, arata oameni simtindu-se bine sau experimentand cele mai acute depresii. Bifeaza momentele esentiale ca nasterea, nunta, sau moartea, si arata, pana la urma, cum era sa fii in viata in 24 iulie 2010. Iar efectul tine de contraste. Bogati vs saraci, tristi vs fericiti, frumos vs urat, incredere vs disperare etc.

Life in a Day e cea mai graitoare panorama a lumii in imensitatea ei, fiind facuta cu sensibilitate si simt estetic. E poate primul film cu adevarat modern - sau din secolul XXI - rod la muncii colectiva a mii de oameni conectati asa cum n-au mai fost niciodata. 

Asadar, ce iubiti? De ce va temeti? Ce-aveti in buzunar?
In cazul meu: frumusetea, diversitatea sau fragilitatea. Respingerea si esecul. Un portofel.

Documentarul se poate viziona integral pe youtube, ca prim monument al social-mediei.

Fail again. Fail better.

Cand un om cunoaste mai multe carari spre ratare decat spre succes ce-l impiedica sa apuce catre autodistrugerea sa constienta si personala, ca varianta a implinirii prin propriile esecuri?

Se vinde Odiseea Spatiala

Din motive de rafturi burdusite cu carti si ceva ratiuni financiare (adica sa-mi finantez alte achizitii) am decis sa ma despart de seria lui Arthur C. Clarke - Odiseea Spatiala. Sunt 4 volume, intre 200 si 300 de pagini fiecare, format hardcover, aproape noi (adica s-au uzat doar printr-o singura citire). Sunt strict pentru fanii genului SF, admiratorii lui Clarke sau colectionari. Eu m-am decis ca nu-s cartile pe care le-as lua pe-o insula pustie asa ca n-am nici o problema sa ma despart de ele. Le-am citit, le dau mai departe.

M-am gandit sa le vand la pachet, la un pret bun, asa incat sa iasa de-un chilipir pentru cine si le doreste. Adica 60 de lei. Pentru transport afara din Timisoara se mai pun si niste taxe de posta (vreo 8-9 lei). Oricum iese mai putin decat o achizitie de la Nemira care, la 45% discount cat e acum, vine aproximativ 90 de lei + transport. Cum ziceam, chilipir.

Deci, cine e interesat sa lase un comentariu sau sa-mi scrie un mail (richie.tm@gmail.com). Cine nu, poate are un prieten :)).