Din nou Nick Cave! Placut impresionat de al doilea roman al sau,
Moartea lui Bunny Munro, pe care-l cititsem anul trecut, am pus repede mana si pe cartea de debut, proaspat publicata asta vara.
Şi a văzut asina pe înger e altfel, e mult mai intunecata, fara pic de umor, cu personaje si intamplari grotesti, cu multa religie, alcool si putin spre deloc sex (in comparatie cu al doilea roman, care abunda in desfrau). In cartea cu titlu imprumutat din Biblie, Cave descrie o lume sumbra in care violenta e trasatura definitorie si preponderent indreptata inspre un singur personaj - Euchrid Eucrow - un tanar mut, nascut dintru mama exagerat de betiva si un tata exgerat de sadic care prindea si tortura animale in cele mai inventive moduri. Locul de desfasurare e o vale numita Ukulore unde locuiau cateva mii de oameni printre care si ukulitii, o secta crestina ce se inchina profetului Jonas Ukulore. Acolo la marginea satului, intr-o curte plina de gunoaie si-n caroseria arsa a unui Chevy, Euchrid, "
pe atunci fara nume, s-a prelins in lume cu toata gloria unui oaspete nepoftit". Glorie de care nu va scapa pana la moarte intrucat un personaj mai napastuit decat el n-am gasit pana acum prin lecturile mele.
"Cu intuiţia ţinându-i loc de moaşă şi cu un ciob mare de sticlă în loc de bisturiu, [Pa] şi-a întins pe spate nevasta gravidă, stoarsă de vlagă, şi i-a stropit părţile intime cu tescovină. Apoi, în timp ce un lanţ de sudalme i se revărsau din gură şi toate insectele verii îi bâzâiau în jur, cu soarele pe cer şi fără nici un nor în zare, cu un urlet sinistru şi un jet de sânge purulent, două mogâldeţe au năvălit afară miorlăind.
- Doamne! Îs doi! a strigat Pa, dar unul a murit curând."
Fiind povestea lui Euchrid, Cave il face constient de sine inca de la inceput, atribuindu-i ganduri si intrebari pe care un nou nascut intrat atat de violent in lume si le-ar putea pune, referitor la Viata si la Moarte. Intrebarile vor continua pe tot parcursul cartii, cu raspunsuri din cele mai halucinante privind rostul sau in lume iar la final tanarul Euchrid ajunge sa se considere un veritabil Mesia, indeplinind planul lui D-zeu de a-i pedepsi pe nedemnii sai concetateni. Cartea e scrisa cand la persoana I cand la a III, oferind atat punctul de vedere al "naratorului" cat si gandurile sau personajului sau. Totodata nu e deloc cronologica, constituind o succesiune de momente al caror loc in axa timpului e destul de confuzant.
In principiu e vorba de drumul nefericitului mut, care, crescut fara iubire de o familie de nebuni, se refugiaza in mintea lui si accepta situatia de oropsit. Retras intr-o mlastina din apropiere si convins ca vede un inger care il protejeaza si-l conduce spre un destin deocamdata obscur Euchrid dezvolta o manie de colectionar, adunand tot felul de resturi, construind un mic altar si devenind un mic voyeuer. O pandeste pe prostituata satului pana se indragosteste de ea, isi pandeste tatal confectionand capcane si torturand animale, isi pandeste mama band ca o scroafa pana e ucisa de taica-su, crescand astfel o fiinta fricoasa si ascunsa. Abrutizat de copiii mai mari, batjocurit de locuitori, alungat de peste tot, Euchrid devine un fel de outcast intr-o comunitate de muncitori tampiti si sectanti zelosi. Ajuns la maturitate se transforma intr-un personaj caricatura, un nebun luminat care vorbeste singur in capul sau, care uraste pe toata lumea drept reactie la ura cu care a fost tratat, cu halucinatii si episoade de timpmort in care nu-si aminteste ce-a facut, si care, imbracat intr-o veche uniforma de ofiter de marina si inarmat cu o secera pregateste Ziua Judecatii in satul natal. Adaugand la astea si aparitia unui personaj feminin, Beth, o fetita din flori gasita pe-un altar si care e crescuta de babele satului ca un fel de "mireasa pt Christos" avem toate premizele pentru un deznodamant epic intrucat relatia ciudata (obsesie/iubire divina) nascuta intre Euchrid-necuratul si Beth-ingerasul poarta auspiciile bizare ale unui sacrificiu ritual.
Nick Cave scrie genial, la modul ca poate aduna cele mai "murdare" cuvinte si construi o fraza de sa-ti mangaie neuronii iar abundenta de "sange si cacat" nu are de ce sa oripileze caci e dozata potrivit de lirismul unui poet-muzician. Insusi autorul spune ca „In proza gasesc o libertate pe care muzica nu mi-a oferit-o niciodata...” Tipul are un vocabular si o apetenta pentru detalii si imagini plastice, ceva fantastic.. Tot timpul mi-am imaginat personajele si scenele relatate ca niste benzi desenate pulp, grotesti, bizare, interzise sub 18 ani, uneori respingatoare. De ex. descrie venirea unei ploi torentiale pe vreo 4 pagini, incepand de la o senzatie pe piele si pana la drumul unei tigai luate de suvoaie si scufundata in mlastina, tocmai pentru a intari imaginea ei de "pedeapsa divina", caci urgia urma sa dureze 3 ani:
"Şi a tunat. A tunat rău. Pielea cerului s-a despicat revărsându-şi povara în bazinul văii. Spurcată, puturoasă şi neînduplecată, cădea în valuri de zoaie şi cascade de lături - ape scârboase şi otrăvite, de parcă toată fierea celestă ar fi fost pompată din canalele Iadului şi vomitată într-un torent negru şi furios peste colibă şi peste trestie, udându-mă pană la piele înainte să-mi treacă prin cap măcar să fug, înainte să-mi vină să ridic capul. M-am uitat cum praful roşcat se umple de pustule, apoi se transformă în noroaie şiroinde în jurul bocancilor mei. Am lăsat ploaia să-mi muşte ceafa şi braţele goale, gândindu-mă că era pierdere de vreme să-mi caut adăpost şi oricum n-aş fi suportat să aud larma blestemată dinăuntru - căci o văzusem pe Ma, stând în continuare pe prispă, cum ridică un pumn grăsan la ploaie şi izbucneşte în scurte şi furtunoase imprecaţii, întrerupte brusc când jgheaburile ruginite de deasupra capului ei s-au încovoiat sub povara lor neaşteptată şi noroioasă şi au pişat o zeamă de frunze şi căcat de oposum între ţîţele ei săltăreţe." Tre' sa recunosc ca si traducerea Alexandrei Coliban e pe masura.
Nu mai insist ca deja m-am intins cu vorba insa ca o concluzie de incheiere: Si asina a vazut pe inger e chiar mai buna decat Moartea lui Bunny Munro, iar asta spune totul din punctul meu de vedere.
