17 mai 2009

Bula misoginului (7)

"Cel mai inalt omagiu al unei femei fata de un barbat este sa-i ceara prietenia. Cea mai inalta dovada de indiferenta este sa-i ofere ea prietenia."

Madame de Girardin

16 mai 2009

Seara Japoneza la Filarmonica

Filarmonica Banatul ne surprinde din nou cu o chestie inedita. Marti, 19 mai, de la ora 19, in sala Capitol vom avea samurai, kendo, taiko, ikebana si haiku. Sabii si tobe intr-un recital de percutie contemporana sustinut de muzicianul Doru Roman. Stirea pe larg in Banateanul. Sper sa ajung.

14 mai 2009

O tigara aprinsa

* partea intai din "Tripticul unei guri inclestate"

O studiez atent cum isi aprinde din pachetul argintiu o tigara lunguiata si subtire. Avea un aer distins pe care probabil ca si l-a insusit din filmele anilor '50. Ii lipsea doar o blana de vulpe polara in jurul gatului si sipca de esenta rara in care sa-si tina tigara; astfel portretul de dama ar fi fost complet. Deci cum ziceam, o studiam atent. Ce altceva puteam face... conversatia lancezea. N-aveam nici prea multe in comun. Ma miram ca acceptase invitatia la cafea pe care o aruncasem aparent dezinteresat. Poate se plictisise si ea... A tras un fum adanc, cu sete, asa cum fac cei care se lasa doua zile de fumat si apoi le cade in mana o tigara buna, deci, un singur fum, tigara sfaraind in semi-intuneric in momentul in care i-a sunat telefonul. A pus-o pe marginea scrumierei, cu grija, s-a uitat zambind la mine si s-a scuzat. Interes de serviciu. Pe naiba, mirosea de la o posta a dama intretinuta. Fie, am scuzat-o, ce era sa fac. Insa tigara... de ce a lasat-o aprinsa-n scrumiera? A observat ca nu fumez doar. Priveam manunchiul de tutun ce ardea tacut in fata mea, lasand doar un firisor subtire de otrava sa-mi invadeze zona de confort. O si simteam cum ma patrunde aducand valurile de nicotina si alte mii de toxine direct in singele meu imaculat. O reala risipa. Cunosc oameni care mi-ar strange mana pentru doar un fum cadou.

Asemenea ganduri ma framantau in vreme ce fixam tigara aceea aprinsa, care isi traia viata, milimetru cu milimetru, la 900 de grade. Scurt, intens, fierbinte. Mi-ar placea sa fiu o tigara intre buzele unei femei, m-am trezit gandind. O ardere de cinci minute, pasionala, rascolitoare. O inaltare in eter. I-as rapi si ultima suflare pentru a-mi incinge sufletul cu tutun aromat. Dar nu sunt. Iar tigara e de fapt in fata mea si-mi fura mie deliciul unei rasuflari. O privesc cu insistenta si-mi imaginez cum o fac sa arda mai repede, mai vioi. Chiar am impresia ca reusesc. Ce naiba vorbeste atat femeia asta? Tigara e insa abia la jumatate. As putea sa o sting. Oare se face asa ceva? Cand partenerul de conversatie te lasa balta e normal sa-i stingi tigara? Poate fi interpretat oricum.. Mai astept 2 minute. Cine stie..

Tigara arde tot mai greu..se apropie de sfarsit. Fara o noua gura de oxigen care sa-i aprinda valvataia biata tigareta era sortita unei mocneli ascunse, nici vie nici moarta. Suferea o agonie prelungita marcata de o continua emanatie de fum dizgratios. Hai odata, stinge-te! Curma-ti suferinta si sfarseste-o si pe-a mea. Inchide-ti ochiul ala arzator si mori! Parca auzindu-ma, caldura ii reveni, probabil provocata de o firmitura mai consistenta de tutun uscat sau de-un petic de hartie ceva mai inflamabil. Valvataia credincioasa mai manca un milimetru din trupul calaului ei tacut. Tigara isi traia asadar ultimele clipe ale existentei. Ce bafta pe mine sa fiu martorul momentului final. Ce odata incepuse c-o scanteie urma sa se sfarseasca intr-o soapta lina. Numai de s-ar intampla mai repede. Cu greu rezistam tentatiei de a intinde mana spre tigara si, cu un gest studiat, s-o apuc, sa mi-o asez intre buze, si apoi sa-i sug cu nesat si ultima farama de viata, s-o scap de chinuri. Un mic sacrificiu pentru a ma linisti ulterior. Destul de echitabil, gandeam. N-am mai apucat sa-mi duc gandurile mai departe, spre o actiune clara, intrucat partenera mea de cafenea s-a intors. Si-a cerut din nou scuze, doar ca o complezenta, apoi m-a anuntat ca trebuie sa plece. Privind tigara un moment si-a amintit:
- O doamne, am uitat-o aprinsa! S-a fumat singura... Pacat.
A luat-o in mana si a stins-o ferm de fundul scrumierei.
- Puteai si tu sa faci asta, mi-a zis zambind.
- N-am indraznit. Parea cu mult prea vie pentru o tigara obisnuita.

* urmeaza partea a doua

Cum as filma eu "Clipa Mortii"

*dupa romanul lui Jim Crace. Ce urmeaza e un mic rezumat al momentelor pe care le-as vrea eu filmate. Chiar cred ca ar iesi un film interesant dupa cartea asta, chiar si numai daca am pastra doar faptele si n-am insita, ceea ce ar fi pacat, asupra motivatiilor personajelor, filosofiei din text si alte cele specifice unei povesti filmate bine.


[Prezent] Plaja salbatica din Baritone Bay cu dunele ei ciudate de nisip pe alocuri acoperite de iarba. O dimineata insorita cu un cer albastru impecabil, cativa nori alb si pufosi. Un vant intetit care batea dinspre mare. Smocurile de iarba se miscau in bataia lui. Cadre fixe cu tarmul golfului, frumusetea locurilor, liniste. Panoramarea spatiului inspre interior, apoi fixarea pe un loc dintre dune si zoom usor. Doua trupuri intinse pe un cearsaf, nemiscate, in bataia soarelui. Femeia pe o parte, jumatate goala, barbatul pe spate complet dezbracat. Se vede ca sunt in varsta, peste 50 de ani. Apoi prin close-up-uri receptionam socul. Craniul femeii e plin de sange, zdrobit, nemiscat, creierul expus vederii dar fara a se insista. Fata e culcata pe iarba, gura intredeschisa, dinti sparti. E moarta. Barbatul horcaie usor, ochii se misca din cand in cand, pupile dilatate. Scene in detaliu cu urme de lovituri, piept brate cap. Toate alterneza cu flashback-urile unui atac. Apoi barbatul constientizeaza prezenta nemiscata a sotiei. Intinde mana rupta si-i atinge glezna usor, apoi incremeneste. Horcaiala inceteaza, privire fixa, moare. Cerul e inorat in departare.

[30 de ani in urma]. 6 tineri ajung la o casa de studiu pe plaja Baritone Bay. 2 fete si 4 baieti. Unul din ei mai retras e focusat pe studiu - Joseph. Una din fete, Celice, gandeste cum sa-i atraga pe ceilalti 3 in pat. Ei par mai interesati de cealalta. Toti in afara de Joseph ies la birt in sat. Baietii le trimit pe fete acasa si raman sa agate niste fete locale.

[Inainte de clipa mortii]. Un barbat necunoscut se furiseaza prin tufele de pe plaja. Ii urmareste pe doi plimbareti de departe. Vrea sa-i jefuiasca. Cauta o arma, gaseste o bucata de granit, exerseaza cu ea cateva lovituri testand taria rocii. Perfect. Continua drumul, ii gaseste intre dune relaxati si aproape goi. Tocmai facusera sex. La varsta lor, gandeste. Pandeste momentul prielnic si ataca. Prima cade victima Celice. Sapte lovituri puternice in fata, nici nu realizeaza ce se petrece. Craniul plezneste, zangele tasneste victorios si femeia intra in coma instant. Imagini sacadate, montaj rapid, necronologic, alternat cu slow motion si schimbari de unghi. Va muri in 50 de secunde. Joseph apuca sa se ridice dar e ramolit. Primeste un picior in gura apoi granitul isi face treaba: umar, cap, piept, lovituri grele nemiloase. Incearca sa se apere dar mana ii este zdrobita. Cade jos. Pe final un picior in vintre ii zdrobeste testicolele. Agonie. Talharul cotrobaie prin lucruri gaseste niste bani, manca un biscuite, arunca telefonul (nu-i foloseste), imbraca un pulover, apuca cheile de la masina si pleaca.

[Inainte de clipa mortii]. Barbatii se intorc zgomotosi de la birt, canta. Femeile erau deja in pat dar nu dormeau inca. Cei trei se apuca de baut din nou, fac cafea. Celice striga la ei dar nu e auzita. Apare in bucatarie ii ia la intrebari si realizeaza ca au fost la femei. Se retrage spasita. Apare si Joseph. Fusese pe plaja cautand mostre. Se alatura celor 3 si le canta ceva serios, traditional, voce puternica pentru un om scund. Celice asculta din camera si e fascinata. Se masturbeaza in tacere.

[O zi dupa clipa mortii]. Cadre fixe, statice, alternate cu primplanuri in detaliu. Trupurile nemiscate sunt gata de a fi invadate de natura. Un carabus urca un picior. Un pescarus se apropie temator. Pete de sange uscat, furnici. O musca se infrupta din craniul crapat al lui Celice. Vantul misca cateva fire de nisip de pe talpa ei. Mana lui Joseph e tot incremenita cu degetul mare pe glezna sotiei. Un tunet in departare. Ploaia se apropie. Cadre largi cu tarmul, vine furtuna. Ploaia spala trupurile celor doi, alunga pradatorii si sterge orice urma de violenta.

[Inainte de clipa mortii]. Cuplul merge cu masina, ajung la plaja, merg pe jos cautand un loc demult familiar. Joseph spune ca lacustele au disparut iar Celice zambeste. Aseaza cearsaful, vorbesc un pic, Joseph vrea sa faca dragoste. Camera e aproape ca un martor tacut, filmare din mana, parca pe ascuns. Se dezbraca si o fac batraneste, apoi mananca pranzul. Converseaza relaxati, fumeaza o tigara pana in clipa loviturii.

[30 de ani in urma]. Joseph pleaca devreme sa studieze insectele de pe plaja. La plecare arunca o privire prin fereastra la fete. Celice il aude plecand si se imbraca si ea. Fiecare isi face studiul pe plaja golfului fara a initia un contact. In final Celice vine la Joseph si deschide conversatia. El ii povesteste de lacuste si ii arata un truc.

[Doua zile dupa clipa mortii]. Telefonul mobil suna pe plaja. Insistent. Secretara lui Joseph il cauta. Avea o sedinta. Colegii sunt nemultumiti de intarziere, pleaca din sedinta. Secretara mai incearca, dar telefonul suna pe plaja pustie. Trupul posesorului ramane nemiscat in bratele mortii. Secretara ii lasa un mesaj fiicei - Sylvia. Ajunsa acasa aceasta incearca la randul ei sa sune. Telefonul se descarca in final. Fata se imbata, adoarme, are vise stranii si dimineata pleaca spre casa parintilor.

[Inainte de clipa mortii]. In drumul lor spre plaja, cei doi opresc la fosta casa de studiu. Casa e distrusa, nu mai ramasese prea mult din ea. Se observa vagi urme de foc, barne arse de la un incendiu. [Flashback] 30 de ani in urma: Casa de studiu e intreaga, rezidentii ei dorm, e dimineata. Joseph s-a trezit se pregateste sa coboare in golf. Celice se trezeste si i se alatura. Amandoi de imbraca si pleaca fara sa observe lampa aprinsa care ardea sub masa. Mai uita si tigara aprinsa pe masa. Izbucnesc flacari care se intind in toata casa. Baietii se trezesc si sparg geamul ca sa scape. Privesc focul. Cealalta fata, Festa, doarme inauntru. Ei nu stiu. Joseph si Celice se intorc de pe plaja tinandu-se de mana. Se intalnesc cu unul din baieti care intreaba de Festa. Realizand tragedia alearga toti inapoi la casa de studiu pentru a o vedea mistuindu-se in flacari. Celice simte vinovatie. [Flashback incheiat]. Sunt din nou printre ruine. Locul provoaca disconfort. Parasesc casa si isi continua drumul pe o carare spre plaja.

[Trei zile dupa clipa mortii]: Sylvia, fiica ajunge in orasul parintilor. Ia un taxi spre casa lor. Ajunge pe coasta dar casa pare parasita. Totul e lasat asa cum era, geamuri deschise, usa umflata de ploaie, paturi ude. Banuieste ca ceva nu e in ordine si pleaca pe la spitale si morga cu acelasi taximetrist. Senzatii tari la identificarea necunoscutilor de la morga. Usurare ca nu sunt acolo. Noaptea petrecuta in patul mamei impreuna cu soferul, pe care il indeparteaza apoi. Dimineata suna telefonul. A fost gasita masina. Syl pleaca acolo, e preluata de politisti care o conduc pe plaja. Se asteapta la ce e mai rau, dar e impacata. Un cort alb acopera locul faptei. Cordoane de politisti. Nu intelege nimic, se astepta la un accident. E condusa in cort pentru identificare. Trupurile sunt acoperite cu cearsaf. Li se descopera fetele, pe rand, mama culcata cu capul pe iarba, gura deschisa, umflata, fusese curatata de ploaie si criminalisti. Socul e aproape inexistent. Tatal in aceeasi pozitie, pe spate, cu mana pe glezna mamei. Fata plange. Dupa atatea zile pielea moarta pare sintetica. Cere ca trupurile sa nu fie miscate si pleaca acasa.

[Dimineata mortii]: Joseph s-a trezit inainte sotiei sale, pregateste micul dejun si incearca s-o trezeasca cat mai gentil. Vrea sa sarbatoreasca 30 de ani in acelasi loc special cu un picnic. Deschide jaluzelele sa intre lumina si o striga incetisor pe nume. Se trezeste iar el o convinge sa iasa impreuna la plimbare. O doreste si sexual dar nu vrea ca sa-l alunge asa ca o ia incetisor. O plimbare vor face, atat. E vreme frumoasa afara. Cer albastru, aproape nici un nor, doar un vant usor care fac sa cante dunele din Baritone Bay. Celice se imbraca si impreuna ies pe usa casei.

[30 de ani in urma]. Joseph si Celice ies din casa de studiu indreptandu-se spre golf. Dunele canta in bataia vantului. Ajung intr-un loc ferit intre dune si se aseaza. Joseph e timid si neexperimentat. Celice preia initiativa si fac dragoste stangaci, pastrand hainele. Ca niste adolescenti. Din nou camera le e martor tacut pandind dintre stanci sau la firul ierbii. Amorul e deloc explicit, mai mult se sugereaza. La intoarcere dinspre casa de studiu cineva le striga numele.

[Prezent]. Sylvia se trezeste din somn in casa pustie a parintilor ei. Incepe sa se plimbe prin camere sa caute prin dulapuri fara vreun scop anume. Zaboveste asupra unor carti sau reviste ale parintilor. Ajunge in bucatarie se catara pe-un scaun si deschide alte dulapuri. In fundul unuia da peste un borcan inchis. Inauntru sunt dinti. Dintii ei de cand era copil mic. Mama ei i-a strans pe toti. Ia borcanul si se intoarce in pat suspinand. Afara e dimineata, se anunta o zi frumoasa. Sarim intre dune. La locul crimei cortul a fost strans, trupurile ridicate. Cateva urme se mai vad acolo unde iarba e mai decolorata, marturii ale mortii. The End.

PS. condoleante celor care si-ar fi dorit sa citeasca cartea fara *spoilere* :). N-au de ce renunta.

13 mai 2009

Verde in Padurea Verde

Sambata iar pedalam. Verde pentru Biciclete organizeaza inca o plimbare cu staif, intr-un grup cat mai numeros cu putinta, pentru a inaugara niste trasee cicliste amenajate in Padurea Verde, o actiune binevenita care a fost posibila cu sprijinul Fundatiei Bega si al Regiei Nationale a Padurilor „Romsilva” – Directia Silvica Timisoara. Deci sambata, 16 mai, dimineata de la 11 biciclim un pic mai offroad. Scoatem bitzele de pe sosea si tragem la umbra codrului, cum zice voinicul, dar nu pentru odihna ci pentru a ne umple plamanii de niste aer mai curat ca cel dintre betoane. Cine nu s-a mai plimbat pe-acolo nu trebuie sa fie sceptic. Am tras niste ture excelente si cand nu era nimic amenajat. Acum avem o harta cu traseele si locuri de popas din care nu putea sa scape restaurantul ala "faimos" de langa lacul Dumbravita, adica Stejarul Fermecat, sau cum i-o mai zice.
So, who's coming?

Teatru la Sinagoga


Sa mai spuna cineva ca nu se misca nimic in plan cultural. Uite stire: Teatrul National a primit Sinagoga Maura. How cool is that?! Comunitatea Evreilor a facut si ea un lucru destept vazand ca nu-s in stare sa refaca de capul lor un munument istoric local si l-au cedat Teatrului National Timisoara pe o perioada de 35 de ani. Sinagoga din Fabric are sansa sa devina astfel Sala 3 a Teatrului. Asta insa numai dupa investitii serioase pentru ca starea de degradare e teribila.. Totusi, sper sa apuc si eu o piesa jucata in Sinagoga.

12 mai 2009

Despre bere in special


Pentru amatorii de Timisoreana nefiltrata beraria noastra locala a pus la dispozitie o harta cu locatiile de unde sa-si poata procura bautura galbuie si tulbure. A nu se intelege ca bautorul este incurajat sa faca un turneu pe la fiecare terasa marcata intr-o singura seara. Nu, nu e indicat deloc. Normal e sa se aseze binisor la una din ele si sa comande hotarat pana da gata butoiul, ca-n vremurile vechi ale "cetatii" noastre.

O alta chestie ce ma framanta e cum am putea noi impamanteni obiceiul "berii pre-platite". Adica atunci cand esti in bani, adica dupa ce tocmai ai luat salariu si te invarti din pub-n-pub, sa-ti platesti o bere-n plus si sa NU ajunga in buzunarul chelnerului. Pomana pentru zile negre. Si la fel ca tine sa faca si altii. Iar apoi, cand esti pe fonduri insuficiente, sa poti trage la tejghea si sa intrebi barmanul daca are ceva beri de mila Domnului, la fel cum fac vienezii sau milanezii cu cafeaua. Ar fi perfect normal. Nici un om nu ar trebui sa se afle vreodata in situatia de a-si refuza o bere rece din cauza lipsei de credit.

Apoi alta nemultumire de-a mea e legata de confuzia pe care o face lumea intre weissbier si berea nefiltrata romaneasca. Nu e acelasi lucru. Daca-ti vine un strain si-ti cere weissbier e clar ca vrea o bere alba din grau sau orz cu gust usor de fructe, mai acida si cu continut mai ridicat de drojdie! Nu vrea o bere blonda din hamei oprita de pe linia de filtrare-pasteurizare si vanduta imediat. Dom'le, el vrea o bere alba - weiss. :) Deci da-i una daca exista in birtul ala sau explica-i tu ca ai o bere nefiltrata dar nu-i alba :).

11 mai 2009

Am calcat stramb

acum 2 zile si acum trag ponoasele. Ma tarasc prin casa ca un invalid, imi ia un minut sa cobor scarile in bucatarie ca sa beau niste apa, stau toata ziua in pat, nici la munca n-am mers si devin din ce in ce mai frustrat. Afara sunt 30 de grade ziua iar eu stau sub plapuma. Fuck, i'm so stupid... O miscare gresita sambata noaptea si crack ... mi-am scrantit incheietura. Acum e umflata si se invineteste si mi-o tratez cu gheata care e ca dracu de rece. Si mi-e o ciuda si mai mare ca maine tre sa merg la lucru si nush daca o sa fiu in stare sa apas ambreiaju'. Parca vad ca ma duc iar cu taxiul. Uff... ce nu suport sa fiu imobilizat la pat..

Luna Amara in Setup

Vineri, 15 mai, Luna Amara isi lanseaza noul album si la Timisoara. “Don’t let your dreams fall asleep” se gaseste de cumparat impreuna cu revista Sunete si o sa mi-l achizitionez si eu curand sa vad cum suna. Concertul de lansare o sa fie in Setup de la 22 si un lucru bun e ca accesul va fi liber. Asa vor fi siguri ca vor avea ceva mai mult public decat OCS. Ne vedem pe-acolo presupun...