11 aprilie 2009

Fantomele trecutului

Hai sa va spun o chestie funny. Acum vreo 3 ani, exact de ziua mea, pe 16 februarie, unul sau mai multi nesimtiti mi-au spart masina! In plina zi, parcata pe strada Pestalozzi, in fata la Fac. de Stiinte Ec., de catre multpreanaivul meu tata. O caramida in geam si in 5 secunde geanta cu actele firmei a disparut. Ceea ce trebuia sa fie o zi megafericita cu bautura si chefuiala a devenit foarte trista si rece, cu ore de scotociri prin Parcul Poporului, P-ta Traian, Str. Pestalozzi si Buziasului. Cercetam locul faptei, cum se zice. Cautam in zapada umeda, in gurile de canal, in cosurile de gunoi macar o urma de ceva. Hotul nu are ce face cu actele, el cauta banii si arunca restul, gandeam noi. Restul ala era cel mai important insa: actele firmulitei de transport, facturiere, chitantiere, cartile de identitate la doua masini, plus buletinul tatalui. Dar nimic, eram in pom cu totul. Am lasat vorbe multe pe la buticuri si sedii de firma de prin zona, numere de telefon, am declarat ce era de declarat politiei si dupa cateva zile ne-am apucat de refacut documentatia.

Acum, situatia hazlie era ca una din masini era un camion, si noi aveam planuri mari cu el care s-au cam naruit. Nici nu stiti cata birocratie a fost pana sa-ti faci actele intaia oara, iar dupa o singura cursa sa te vezi ca tre' sa o iei de la capat. In fine, am terminat cu actele, dupa doua luni am primit un telefon ca s-a gasit geanta aia furata intr-un canal de pe Buziasului. Bineinteles ca totul era in stare de maxima deteriorare dupa atatea ploi si zapezi, asa ca nu ne-a incalzit cu nimic. Camionul nu s-a mai miscat insa din fata casei iar prin toamna l-am vandut. Sarim in prezent pentru concluzie. La inceputul anului am primit o scrisorica de la "Drumuri" cum ca firma figureaza cu niste restante de plata rovignetei pentru sus-numitul camion :D. Taica-miu platise doar pe un trimestru in 2006, iar acum i se cereau banii pe restul anului pana la vanzare plus penalitati de intarziere, in total vreo 1400 ron. Ridicol? Pai sigur ca e. DNDP presupun ca tu ai circulat pe drumurile patriei deci esti dator cu plata rovignetei. Dar masina a stat in fata casei din cauza lipsei actelor furate si apoi a fost vanduta. Plus ca, chiar daca ar fi circulat, nu ne-a oprit nici o inspectie care sa dovedeasca incalcarea reglementarilor. Cretini. Si acum vine a doua citatie, de data asta la tribunal, pentru taica-miu ca rau-platinic. Na, ca sa vezi cum blestemul de acum trei ani inca ne mai bantuie. Presimt ca o sa fie show. Tre' sa vorbesc cu avocatul...

Senzatii noi

E bine sa-ti incepi dimineata cu cate o melodie proaspata. Nou lansata, nou descoperita si exact pe gustul tau. Si nici n-as fi dat de ea daca nu ieseam aseara din casa, nu poposeam in Taine si nu stateam de vorba cu amicul meu din Effect intrebandu-l "Ba da voi ce mai cantati?" "Pai incercam un cover nou, Starsailor - Tell me it's not over!" Atunci habar n-aveam de ea dar acum o stiu si-mi place mult. Sper sa le iasa. Apropo, vor canta azi la un concert de binefacere cu mai multe trupe. Pana atunci piesa mea de dimineata:



09 aprilie 2009

Orgasme pe Mozart

O reclama misto la Durex. In Anglia a starnit controverse fiind considerata prea "vulgara". Britanicii astia sunt niste sensibili...

07 aprilie 2009

Cate gusturi sunt de fapt?

Mi-am amintit in urma unei discutii despre gusturi ca vazusem o emisiune pe Discovery mai demult, in vremea cand inca ma mai uitam la TV, in care vorbea un bucatar despre un gust nou cu nume ciudat. Desigur ca ajuns acasa la o simpla cautare pe gugal l-am dibuit. Era vorba de umami. Nu m-a oprit insa, ci am continuat sa sap manat de o oarecare confuzie in randul celor care scriu articole despre gusturi si care din dorinta de a se restrange la faimosul dicton "cele 5 gusturi de baza" mai lasa pe dinafara unul sau altul. Deci avem: dulce, sarat, amar, acru si umami (care in mod ironic inseamna chiar gustos in japoneza), gusturi primare cum le numeste wiki, pentru ca le simtim cu papilele gustative de pe limba.

Dulce - prezent peste tot in viata noastra, in lapte, in fructe coapte, miere de albine etc. Excesul te ingrasa. Right!!

Sarat - preferatul meu, mancarea trebuie sa fie sarata. Prezent in sare (dough) in branza sarata, masline, etc.

Acru - absolut necesar dupa o betie ca sa scapi de mahmureala: muraturi, zeama de varza, bors, lamaie and many more.

Amar - sau gustul naspa! Prezent in pastile :D. Dar si in cacao, salata verde, pelin, musetel. Excesul de amar dauneaza calitatii spermei. It's a fact!

Umami (gustul gustos) - ei bine asta e mai nou aparut si se simte bine cand mananci parmezan sau ciuperci, chiar si carnea de vita sau miel, sosul de soia sau de peste. Imi place gustul asta. Are personalitate.

Picant - cica n-ar fi gust adevarat, dar cum sa nu fie cand il simti pe limba. De fapt e cica o senzatie de "ardere" a papilelor gustative. Adica vrei sa spui ca ceapa n-are gust? Usturoiul la fel? Chilli? Cum adica shaorma mea picanta e fara gust!!! E picanta ba!

Gustul astringent (dryness) - ia ganditi-va la gutui! Nu vi se usuca gura? Asta e gustul astringent, care la fel cica nu e gust. Nush ce sa zic dar cand manc nuci nu simt nici dulce nici sarat nici acru nici amar nici umami asa ca tre' sa fie astringent.

Ah, si metalul cica ar avea gust - gustul metalic - dar zic sa ne limitam la chestii comestibile.

Chestie e ca citind eu articole pe net despre gust gaseam tot felul de combinatii din 7 luate cate 5 si m-am enervat! Deci nu sunt 5, sunt 7, si vor mai creste ca bucatarii au imaginatie, ce naiba!

06 aprilie 2009

Magicianul lui Fowles

In sfarsit l-am terminat. Stiu ca m-am plans catorva dintre voi ca sufar de blocajul cititorului, de fapt era o scuza pentru a-mi justifica lenea in prezenta colegilor de Schimb, dar na, s-a terminat si cu aventura asta: l-am dat gata pe Magician. Si mi-a luat "doar" 2 luni :). A fost o proba de virtute ce mai, mi-am dovedit mie insumi ca pot duce la sfarsit o carte faimoasa chiar daca nici dupa 200 de pagini nu ma prinsese zdravan. Avand in vedere chinul la care m-am supus benevol simt ca este o datorie de suflet sa scriu despre experienta citirii Magicianului, poate si o nevoie de exorcizare a demonilor acumulati pe parcursul acestei aventuri. Deci nu voi oferi o recenzie ci voi derula filmul celor 2 luni cu Fowles si voi explica de ce pe la finalul cartii mi-a inflorit in gand ideea ca aceasta carte ar trebui arsa-n flacari din motive de preapericulozitate pentru naivii-indragostiti. Haha, nu sariti la comentarii ca e inca in stare buna si o voi returna SdC-ului in mai. Dar...

Eu nu sunt familiarizat cu stilul lui Fowles, Magicianul fiind prima sa carte care-mi pica in mana, asa ca am inceput destul de greu lectura, a durat ceva pana m-am adaptat modului sau de a dezvolta lucrurile intr-un ritm de tortionar medieval. Stii, ca si cand mergi pe munte si tot intrebi din 5 in 5 minute: mai e mult? Asa si eu. Din 5 in 5 pagini o inchideam exasperat de acuratetea si obsesia lui pentru orice detaliu care mie mi se parea nesimnificativ. In plus, Fowles are, presupun io, si un mare nivel de cultura, iar acest lucru se imprima in paginile cartii facandu-te sa te simti de-a dreptul subdezvoltat intelectual. Plin de comparatii si exemple de picturi, sculpturi, arhitecturi, simfonii si poezii de-ti trebe juma de ora pe wiki sa pricepi cum miroase o specifica floare sau cum arata un anume apus de soare. Frustrant, si eram doar la primele 10 pagini. Frustrarea atinge mometul culminant cand Nicholas Urfe, personajul principal, o intalneste pe Allison, viitoarea mare dragoste si personaj cheie in roman, intr-un mod total nerealist. Intr-o seara el, mare introvertit, accepta invitatia vecinelor de bloc la o petrecere, desi nu le suporta deloc, dar totusi se duce, si tocmai atunci se intoarce dupa multa vreme o colega de apartament a lor, Allison, care se nimereste sa fie exact genul lui + singura, si care n-are unde sa faca dus si evident ca el se ofera si o duce in aparatament sa faca dush si bang! raman impreuna. Dough.. exact ca-n viata reala! Vezi sa nu. Asa gandeam in prima seara...in fine, de-atunci mi-am mai schimbat opinia, se mai intampla si coincidente fericite, fie, autorul a forjat pentru a face special momentul lor de contact. Ok, dar dupa cateva saptamani de magie se despart sec pentru ca el primeste un job de profesor in Grecia iar ea are ceva relatie ciufuta pe nush unde?! Damn.. ce mai iubire. Ok, gustam si asta de dragul urmatoarelor 450 de pagini!!!

Deci Nicholas pleaca sa-i invete engleza pe greci intr-o scoala de pe insula Phraxos si acolo da peste un personaj ciudat (creepy dar si fascinant in acelasi timp) - Maurice Conchis - un batran bogat si singur care-l invita sa petreca neshte weekend-uri in casa lui, ca partener de conversatie! De aici incolo incepe povestea cu adevarat, cartea devenind un manual de tortura psihologica a tanarului intelectual englez de la jumatatea secolului XX. Batranul ala pisicher il invita sa ia parte la un joc - uite teapa, nu e teapa, ba e teapa! - si-i indruga tot felul de povesti, interesante de altfel, unele cu rol moralizator altele doar fantastice, il lasa sa fie martor la scene aproape ireale si apoi ii da drumul sa-si stoarca creierii daca ce-a vazut e pe bune sau i se joaca o festa teribila. Plus ca devine tert intr-un triunghi misterios alaturi de Lily si Rose - doua vapai gemene - incercand s-o seduca pe una si sa-i reziste alteia! Si tot asa o vara intreaga. Partea asta e interesanta, nu neg, are aer de roman detectivistic desi e mai mult decat atat, numai ca e lunga al naibii. Oricum e placut sa citesti cu Nicholas analizeaza fiecare chestie si trage propriile concluzii, pe care apoi si le schimba de mai multe ori pana sa realizeze ca nu poate fi sigur de nimic intrucat e prins in plasa unui paianjen si trebuie sa astepte sfasitul jocului. Exact cum asteptam eu sfarsitul cartii.

V-ati prins ca a inceput sa-mi placa, nu? Ok, recunosc, mi-a placut ceva, ceva... Partea cea mai delicioasa a fost Procesul. Absolut geniala si surprinzatoare. Evident, eu priveam cu ochi de cinefil, Fowles furnizand adevarate indicatii scenice, si din nou am picat in pacatul de a empatiza cu personajul si a-i resimti frustrarile. Aici am realizat periculozitatea acestei carti in cazul in care ar pica in maini gresite. Stiti voi, maini de femeie iubitoare de tortura psihologica! Procesul e picatura de otrava care trebuia sa faca sa-i explodeze inima bietei victime a acestui complot psihologic si sa se reverse intr-un val razbunator si racoritor. Doar asteptasem 450 de pagini pe asta. Ei bine nu mi s-a servit ceea ce ravneam, am mai primit vreo 100 de pagini de obercaiala si apoi un sfarsit pe care il cataloghez ca inconclusive! Pai, daca nu e cu happyending, macar sa moara cineva, sa stim o treaba! Uff ce dezamagire.

Ps. Magicianul are mult mai multe valente decat am descoperit eu la prima lectura, pe care n-o regret indiferent ce-am scris mai sus. Oricum nu se poate povesti fara sa rapesti ceva din farmecul cartii asa ca fiecare ar trebui sa vada pe pielea lui. Opinia mea e ca nu are un final, o concluzie clara, sau poate am esuat eu in a o descoperi, cine stie...

Today's favorite movie line (6)

"Sometime the hardest thing in life is to know which bridge to cross and which to burn. I'm the one you burn!"

*cam singura chestie buna din The International. Pacat, aveam asteptari de la creatorul Parfumului...

05 aprilie 2009

03 aprilie 2009

Un test inutil

Pentru ca imi place sa incorporez chestii inutile in blog e loc si de testul asta:

Train Horns

via Puisoru.

Mai ridicol decat Borat? Da, Bruno

A iesit la lumina un trailer misto la ultima nazbatie a lui Sacha Baron Cohen, Bruno, sau daca vreti titlul complet - Bruno: Delicious Journeys Through America for the Purpose of Making Heterosexual Males Visibly Uncomfortable in the Presence of a Gay Foreigner in a Mesh T-Shirt - despre inca un personaj ridicol si ofensator creat de Sacha formerly known as Ali G. Dupa ce Borat a starnit atatea controverse fiind deopotriva criticat ca dezgustator si aclamat drept foarte original, Sacha arata ca putin ii pasa si loveste din nou. De data asta industria modei e vizata! Just watch. Atentie, e pentru oameni maturi :p