Camuflaj de Joe Haldeman

Pentru o carte luata cu 10 lei, romanul lui Joe Haldeman, Camuflaj, e un chilipir cu o rata de satisfacere sensibil mai lunga decat cele doua beri pe care le-as fi consumat in schimb. E primul meu contact cu autorul american, romanele sale de capatai, Razboiul Etern si Pacea Eterna, aflandu-se si pe lista mea scurta de cativa ani dar viteza la care se misca lucrurile in industria cartii nu-mi da prea mari sperante intr-o reeditare curanda.

Revenind insa la Camuflaj mentionez ca e un roman SF, dar unul destul de recent (2004) si, totodata, de o factura ceva mai diferita decat hard SF-ul lui Asimov sau Clarke pe care-l citisem de curand. E o perspectiva noua asupra interactiunii cu extraterestri, propunand o situatie in care ei sunt deja printre noi, camuflati, studiindu-ne din motive pe care nici ei, nici noi nu le-am putea explica. Probabil suntem o specie interesanta.

Povestea incepe cu multe milioane de ani in urma cand pe o planeta indepartata si foarte vitrega a aparut o forma de viata care s-a incapatanat sa traiasca si sa se adapteze necontenit la orice mediu. Dupa nenumarate mutatii evolutive s-a desteptat la minte si s-a tehnologizat pana la un nivel care i-a permis sa plece in spatiu. Unul din membrii acestei specii a aterizat pe Pamant acum un milion de ani, undeva in adancurile oceanului, si o bucata din fiinta extraterestra a plecat sa cutreiere marile. Fiind un mutant hiperevoluat a putut lua orice forma a dorit (rechin, delfin sau balena ucigasa) fiind astfel permanent in varful lantului trofic vreme de un milion de ani pana a uitat cine era si de unde a venit.

Partea interesanta incepe in momentul in care fiinta iese din apa si se replica intr-o forma umana. De aici incolo romanul ia forma unui studiu de antropologie aplicata, fiinta copiind indivizii cu care intra in contact si invatand de la cei din jur, prin repetitie sau deductie. Deprinde cutumele sociale, face cunostinta cu sexualitatea (atat ca barbat cat si ca femeie), studiaza artele, stiintele, dar permanent simte o atractie catre ocean si viata de rechin la care se intoarce in mod repetat. Si face asta din 1931 pana in 2019 cand o echipa de cercetatori descopera pe fundul marii obiectul misterios cu care mutantul sosise pe Pamant.

Cartea cuprinde pe langa firul narativ al fiintei - botezata “mutantul” - inca doua fire narative, prezentate alternativ si nu atat de detaliat. Primul ii are in centru pe cercetatorii care conduc studiul obiectului misterios, o initiativa privata stationata in insula Samoa, departe de ochii guvernului american. Sau cel putin asa cred ei. Celalalt fir il dezvaluie pe “cameleon”, o alta fiinta de provenienta obscura care s-a infiltrat printre oameni inca din zorii civilizatiei, schimbandu-si identitatea si participand activ la sangeroasa noastra istorie. Practic cameleonul e exponentul laturii noastre sangeroase si violente. La fel ca si mutantul, cameleonul isi cauta propria ratiune de “a fi”, iar aparenta lui imortalitate il face sa-si caute semeni testandu-le rezilienta. Mutantul in schimb cauta un raspuns asupra felului in care a ajuns pe Pamant. Cele trei fire conduc previzibil spre un deznadomant pe baza de conflict intre specii hiperevoluate si, dupa standardele noastre, nemuritoare. Lucru care nu poate decat sa ma bucure.

La nivel de concept, Camuflaj mi-a parut destul de interesanta. Nu m-a plictisit deloc, lectura a curs de la sine si am terminat-o in doua zile. Poate ca unele din ideile expuse nu sunt chiar originale dar ocazia de a vedea umanitatea din perspectiva unui extraterestru foarte adaptabil dar care intampina dificultati in a deprinde chestiuni aparent banale e unica. Haldeman reuseste sa-i ofere creaturii un anume sentiment de individualitate, caci, desi poate fi oricine isi doreste, mutantul se ataseaza instinctual de arhetipul cercetatorului insetat de cunoastere. Traind intre oameni si studiind neobosit mutantul ajunge sa descopere si cele mai adanci sentimente umane: increderea, camaraderia si dragostea.

La polul opus, cameleonul e arhetipul soldatului sadic sau al functionarului guvernamental dubios dar din nefericire personajul nu e explorat suficient. Tot ce stim e ca-si poate schimba instantaneu fizicul insa e legat de forma umana si de o nevoie viscerala de a elimina competitia. Nicio explicatia despre originea sau natura sa. O atentie deosebita este acordata si artefactului misterios - nava - pe care cercetatorii o scosesera de pe fundul oceanului. Aici se manifesta latura stiintifica a romanului. Si tot aici zace suspansul, pentru ca stii ca odata oul spart pasarea isi ia zborul. Din fericire obiectul ala e inflexibil la orice metoda de studiu, oricat de invaziva (de la burghie la lasere), trebuind asteptata clipa in care mutantul, cameleonul si oamenii se vor intalni. Ceea ce se intampla in fix ultimele doua pagini ale romanului.