32 de lectii de viata

In primul an al vietii am descoperit beneficiile sânului.

In al doilea, avantajele mersului pe jos si comicul de limbaj.

Al treilea an m-a incurajat in socializare cu cei de teapa mea.

Al patrulea an m-a expus iubirilor caraghioase si nuditatii fara frontiere.

In al cincilea am cunoscut marea. Si ea pe mine.

Al saselea mi-a adus o temporara distantare de parinti, o lectie de grai moldovenesc si impactul capului meu visator cu un obiect solid aflat pe o traiectorie de coliziune.

In al saptelea an am invatat ca daca ceri ceva ti se ofera, chiar si in cazul in care e vorba de o sora.

Al optulea an mi-a aratat cum sa las urme pe hartie, cum sa-l tin pe unu-n minte si de unde sa cumpar lapte.

Al noualea an mi-a evidentiat riscurile “atingerii” unor fete fara voia lor si sensul “abaterii” disciplinare.

Al zecelea an m-a invatat ca e mai usor sa devii popular spargand ceva decat construind ceva. Din nefericire tatal meu a avut prea multe geamuri de reparat.

In al 11-lea an mi-am descoperit slabiciunea pentru sange. In cazul meu revolutia in direct s-a lasat cu un mic lesin.

In al 12-lea an mi-am facut prieteni din Jules Verne, Al. Dumas si Karl May.

In al 13-lea an trupul meu a inceput sa se comporte dubios.

In al 14-lea an a explodat pubertatea prin pantalonii de pijama. Drept consecinta imediat mi-au facut buletin de Timisoara.

In al 15-lea an declaram razboi timiditatii dar pierdeam fiecare batalie pe fondul lasitatii. In paralel citeam Frank Herbert si Sven Hassel pentru castigarea increderii si reforma(ta)rea caracterului.

In al 16-lea an invatam cu ardoare despre biliard, ping-pong si testam diferite sortimente de bere.

In al 17-lea an eram un ratacit sentimental fara planuri de viitor. Mazgaleam primele pagini dintr-un roman de aventuri julvernian cu influente din Indiana Jones. L-am abandonat pentru a explora istoriile civilizatiilor antice si diverse speculatii mistice.

Al 18-lea an m-a cocosat cu valuri de stres. Nu eram deloc pregatit pentru viata. Am inceput sa ma barbieresc si sa practic escapismul montan.

In al 19-lea an am devenit sofer, student si etern amorezat. Inima mea facea maratoane emotionale.

In al 20-lea am inteles adevaratul sens al dragostei nedeclarate. Avea ochi albastri si era prea frumoasa pentru ca eu s-o merit. Stupid dar, hey, asa gandeam pe-atunci..

In al 21-lea an am intrat in puscarie si la morga. Doar in vizita. Intr-adevar doua experiente inaltatoare care m-au convins ca nu e indicat sa mai ajung pe-acolo. 

La finele celui de-al 22-lea an realizam ca cuvantul “cariera” nu-mi provoaca nici o emotie. O reala dezamagire pentru ai mei.

In al 23-lea an am devenit licentiat in ceva ce nu ma (mai) interesa. O lectie despre compromis sau un prim pas catre o reconversie profesionala.

In al 24-lea an am fost si somer si angajat la multinationala. Pentru prima oara “banii mei” au inceput sa aibe greutate. Erau, cum s-ar spune, maruntis.

In al 25-lea an sistemul meu de valori a fost puternic alterat de o lume ticsita de curve si milionari - fata nevazuta a turismului romanesc.

In al 26-lea an am simtit prima oara gustul libertatii si sentimentul de completa detasare. Eram in Vama.

Al 27-lea an nu poarta nici o insemnatate pentru mine. E blank.

Al 28-lea a fost marcat de prezenta mea pe lista invitatilor la destul de multe nunti.

In al 29-lea an al vietii mi-am gasit “chemarea”. E anul in care mi-am facut blog si intr-un fel cursul vietii s-a animat. Paradoxal, din a scrie s-a nascut dorinta de a citi mai mult. Iar din asta dorinta de a scrie mai bine. 

Al 30-lea an a fost complet lipsit de rutina. Desi acordam mai multa energie activitatilor neprofesionale obtineam o multumire de sine. Mi-am inteles nevoia de apartenenta la o comunitate de oameni cu aceleasi interese, fie ei cinefili, biciclisti, iubitori de lectura sau bloggeri. Eram un animal social prin definitie.

Al 31-lea an a fost destabilizat masiv de convulsii emotionale ne-specifice. Deziluzii sentimentale m-au aruncat tot mai mult inspre 'depresia de factura inspirationala' eliberadu-ma in texte pline de un patetism cvasi-literar. In paralel mi-am exersat in mod obsesiv simtul cinefil.

In al 32-lea an am fost mai … rezervat. Si, cu toate astea, am constatat ca n-am invatat nimic din ceilalti ani, ca sunt la fel de nesigur, visator, schimbator, frustrat sau blazat, intr-un cuvant, dezorientat, ca si pana acum. Nordul tot intarzie sa apara.

Privind in urma descopar insa amuzat ca tot ce ma intereseaza am invatat in primii 4 ani din viata: importanta sânilor, a mersului pe jos si a limbajului, nevoia de socializare cu cei de teapa mea si fascinatia nuditatii si a iubirilor caraghioase. Restul e balast. Mai putin marea, dar ea era oricum acolo dinaintea mea.