30 mai 2014

Aurul si argintul antic al Romaniei


Intr-o expozitie unicat in ultimii 25 de ani cele mai importante obiecte de tezaur stramosesc pitite in 33 de muzee istorice din tara noastra sunt scoase la aer si purtate cu alai dintr-un oras in altul. Dupa Bucuresti vine randul ca Timisoara sa primeasca pentru mai bine de o luna expozitia "Aurul si argintul antic al Romaniei", o colectie de 1400 de piese de valoare inestimabila (cca 1000 sunt din aur si argint) menita a te purta prin 6000 de ani de istorie, din eneolitic pana in antichitatea tarzie si Evul Mediu timpuriu. Gazduita de Muzeul Banatului - dar in spatiul expozitional din Mansarda Bationului Theresia - expozitia cuprinde in ordine cronologica obiecte din metal pretios apartinand diferitelor culturi prezente pe teritoriul Romaniei de azi fie ele bijuterii, obiecte rituale, podoabe vestimentare, monede sau insemne aristocratice si militare. Am vazut de la inele simple de aur si spirale vechi de mii de ani pana la podoabe complexe, sofisticate, lucrate cu tehnici complicate de maestrii orfevrieri din vechile timpuri. Cantitatea de informatii si obiecte e impresionanta si pentru un neofit se poate dovedi greu de digerat. La fel de greu e sa rezisti tentatiei de a pune mana, de a palpa detaliile lucraturii in filigram, de a simtit greutatea unui coif de bronz argintat, de a vedea cum functioneaza o fibula (agrafa pentru vesminte oficiale) ori de a pipai ascutisul unui pumnal de argint vechi de 4 milenii. Din pacate vitrinele de sticla sunt paveze de incredere, securizate electronic si vegheate de paznici vigilenti, iar dorintele mele de om simplu au trebuit suprimate si inlocuite de un joc infantil tip "ghiceste utilitatea obiectelor expuse".






clopotei si beteala pentru pom?

nu e tipsie dar nici palarie! ce sa fie?

Magneto de la Gavojdia aproba acest artefact

Un leu la inghesuaiala: suna a Urzeala Tronurilor.



Vestitele bratari dacice si nelipsitii kosoni

hehe... cine-au facut primii kurtos kolacs?!

fie instrumente chirurgicale, fie intrumente de tortura.


probabil un desfacator de bere antica, hmm..

vestita Closca si mai putin cunoscutul ei Cocos
(Tezaurul de la Pietroasa)

un vas de fructe si o stacana de vin
(Tezaurul de la Pietroasa)

Tezaurul de la Apahida


Tezaurul de la Peretu
Expozitia ramane deschisa pana in 29 iunie iar accesul se face in schimbul unui bilet de 4 lei. Mergeti s-o vedeti. Merita!

29 mai 2014

TESZT: 'Tinuturile joase' & 'Evreul'

Ne aflam in plina desfasurare a TESZT (Festivalul Euroregional de teatru Timisoara) iar asta se traduce printr-un program zilnic de spectacole intr-o limba nefamiliara mie (sarba, germana sau maghiara). Pana acum organizarea mi s-a parut exemplara, promovarea eficienta (zona centrala e plina de afise si mash-uri cu TESZT), caietul program mi-a fost un ghid util in alegerea spectacolelor la care sa-mi iau bilet iar orarul pana acum s-a respectat asa ca n-am avut parte de surprize neplacute.


Prima piesa vazuta a fost Tinuturile Joase, un spectacol al Teatrului German de Stat din Timisoara dupa un text adaptat din colectia de povestiri cu acelasi nume scrisa de Hertha Muller. Montat de Niky Wolcz si cu o scenografie semnata de apreciatul Helmut Sturmer (responsabil atat pentru elaborata scenografie din Faustul lui Silviu Purcarete dar si pentru cea din filmele lui Dan Pita si Mircea Veroiu, Nunta de Piatra si Duhul Aurului) Tinuturile Joase apare ca un spectacol putin cam prea incarcat. Pe o scena fixa menita sa reconstituie atat saracia si lipsurile din timpul razboiului si apoi din comunism cat si decrepitudinea memoriei, 23 de actori aduc la viata chipurile cele mai importante din amintirile autoarei. Caci Tinuturile Joase in asta consta: o calatorie nostalgica prin cotloanele memoriei catre locurile natale ale autoarei: satul Nitchidorf si oamenii lui. Naratoarea (Isa Berger) priveste de la varsta maturitatii rememorand pentru noi momente definitorii din copilaria sa: orele de scoala, slujba de biserica, barfele babelor din sat, infidelitatile capilor de familie, jocurile copilariei, primele iubiri dar si suferintele produse de decesul bunicului si al parintilor, amintirile razboiului si sechelele deportatilor in Siberia.



Printre cele mai evocative momente ale spectacolului se numara secventele onirice in care e bantuita de fantoma unui baiat sau scena plina de umor cu baia saptamanala a familiei svabe. Pentru un nevorbitor de limba germana spectacolul insa poate fi experienta frustranta. Subtitrarea textului deasupra scenei m-a facut sa pierd mult din ce se intampla acolo iar faptul ca spectacolul continea destul de multe secvente video (regizate de Bogdan George Apetri) proiectate in fundal si care dublau intr-un mod poetic actiunea de pe scena n-a facut decat sa-mi sporeasca confuzia. Distribuirea atentiei m-a facut sa pierd importante portiuni din text si din interpretarile actorilor situatie comparabila cu incercarea de a urmari in paralel doua episoade diferite din Game of Thrones.


Al doilea spectacol vazut in TESZT a fost unul de limba maghiara jucat de actorii de la Teatrul Szkene din Budapesta. Intitulat Evreul spectacolul se baza pe un text al polonezului Artur Palyga si explora aceleasi “taramuri joase” ale memoriei, in speta mostenierea evreiasca a Poloniei si stigmatul Holocaustului (de care nu au fost responsabili doar nazistii) propagate in amintirea celor care le-au trait sau le cerceteaza in mod “turistico-istoric” prin vizite la Auchwitz. In cancelaria unei scoli de provincie directorul, preotul, profesorul de sport si profesoarele de engleza, respectiv, limba poloneza -toti de varsta, provenienta si inteligenta diferite- participa la o sedinta aparent nevinovata care pe final se tranforma intr-o conversatie plina de reprosuri si invective privind vina colectiva a comunitatii.


Pornind de la o scrisoare primita din Israel de la un fost elev care isi cauta lucrarea de diploma piesa devine o explorare a anti-semitismului si a celor mai grotesti stereotipuri rasiale cand intentia directorului de a-l folosi pe Evreu ca “finantator” al scolii (aflata intr-o stare de deteriorare) se loveste de prejudecatile si temerile colegilor sai. Tratata cand cu sarcasm cand cu cinism si dispret, persoana absenta a evreului devine ecoul unei natiuni aproape exterminate in urma cu 50 de ani, iar noii sai “judecatori” se dovedesc din nou incapabili sa-si suprime pornirile xenofobe. Mai mult, amintirile lor despre trecut oscileaza de la convenabil de selective pana la impardonabil de crude si detasate.

Am receptat acest spectacol cu mai multa simpatie decat Tinuturile Joase, probabil si datorita faptului ca subtitrarea era la casca si in felul asta puteam urmari neintrerupt scena. E o piesa controversata la care s-a ras mult in prima parte dar s-a tacut malc in a doua, probabil si pentru ca odata la Timisoara (in perioada interbelica) exista o comunitate de 13.000 de evrei. Subiectul delicat si natura ireverentioasa a textului intra in conflict direct in creierul spectatorului nascand intrebari de genul cat de potrivit e sa mergi in vizita la Auschwitz ca sa simti ceva, sa fii afectat, si apoi sa mergi la hotel, sa mananci bine, sa dormi si sa te intorci acasa cu sute de poze de parca ai fost la mare? Hmm..

26 mai 2014

FEST-FDR, TESZT, ANTAGON: O luna de teatru intensiv la Timisoara

Ai zice ca tragica Melpomene, caraghioasa Talia, melodioasa Euterpe si zglobia Terpsihora si-au facut casa de vacanta la Timisoara, atat de incarcat e programul teatral al orasului. Totul a inceput acum o jumatate de luna, odata cu revenirea FEST-FDR (Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festivalul Dramaturgiei Romanesti) care si-a desfasurat sectiunea dramaturgica, teatru pe text romanesc, intre 14-18 mai, reunind sub acoperisul Teatrului National Timisoara 15 titluri si cei mai importanti dramaturgi contemporani de la noi. A avut loc si un concurs national la finalul caruia a castigat un text de Carmen Dominte, ‘Paganini nu mai locuiește aici’ care urmeaza sa fie montat de TNT in stagiunea urmatoare.




Zilele acestea ne aflam in plina desfasurare a TESZT-ului, Festivalul Euroregional de Teatru Timisoara organizat de Teatrul Maghiar din urbe intre 24-31 mai. A saptea editie aduce ca de obicei cele mai bune spectacole din euroregiunea DKMT (Dunare-Cris-Mures-Tisa) cuprinzand Banatul, Vojvodina si 4 judete din Ungaria.

Axat pe ”căutarea trecutului, prin spectacole care pun întrebări, pentru a descoperi adevăruri”, festivalul TESZT propune, în perioada 24-31 mai 2014, douăzeci de spectacole din România, Ungaria, Serbia, spectacole -manifest, montări experimentale sau clasice, producții ale unor companii prestigioase, spectacole cu vedete. TESZT 2014 este un festival cu casa închisă: biletele și abonamentele pentru cele mai multe dintre spectacolele cuprinse în program sunt deja epuizate. Toate spectacolele sunt traduse în limbile română și engleză și sunt urmate de discuții cu publicul. După ultimul spectacol al zilei, pe toată durata festivalului, va avea loc Concertul de la miezul nopții, la care accesul publicului este liber.

Ca TESZT-ul se vinde bine, n-am nici o indoiala. Chiar si in calitatea mea de invitat n-am reusit sa prind un bilet la spectacolul ‘Regina Frumusetii din Leenane’ lucru departe de a ma mahni si un indiciu privind atentia mare acordata evenimentului. Planuiesc in schimb sa ajung la cateva spectacole in zilele urmatoare asa ca voi mai discuta despre TESZT.



De la 1 iunie debuteaza un festival nou-nout, Antagon, un Festival de Teatru Independent cu trupe independente care-si desfasoara activitatea in spatii alternative si neinstitutionalizate, si realizat pe cont propriu, fara ‘ban de la stat’ de catre Aualeu Teatru, prietenii si partenerii lor. Organizatorii promit un maraton de spectacole desfasurate in felurite locuri ca Scart Loc Lejer, Electric Theatre, Hostel Costel, mansarda [e-spres-oh], Galeria Triade sau direct in aer liber (Parcul Botanic, respectiv, pietonala Marasesti).

E un proiect ambitios si o initiativa bine-venita care-si propune sa ofere publicului timisorean spectacole produse de actori si trupe neinregimentate intr-o institutie traditionala, nefinantate si neintegrate intr-un sistem comercial de turnee si care intampina dificultati in a calatori catre publicul potential din alte orase. In acest sens se doreste realizarea unei platforme nationale de prezentare a spectacolelor independente la Timisoara si astfel inscrierea orasului intr-un circuit european al festivalurilor de gen. Numele Aualeu e atat un indiciu asupra tipului de spectacol cu care vom da ochii cat si o garantie a calitatii celor invitati, ramanand ca noi, publicul, in calitatea de judecator suprem, sa hotaram daca Antagon va avea o continuitate sau va ramane un exercitiu de voluntariat si-atat.

Biletele pentru spectacole costa 20 de lei si se gasesc la Scart Loc Lejer, Aethernative Cafe, Electric Theatre si Carturesti. Aualeu Teatru face cinste cu doua spectacole produse de ei la care accesul va fi liber: duminica, 1 iunie, Ferma Animalelor jucata pe pietonala Marasesti si duminica, 8 iunie, in incheierea festivalului, Circus Mundi se instaleaza in Parcul Botanic. Accesul la cele doua spectacole va fi gratuit. Programul complet cu orele de desfasurare in gasiti aici. Urmariti insa ce se mai comunica pe facebook ca sa fiti la curent cu modificarile si, nu in ultimul rand, veniti multi, biletele sunt putine!


Apogeul acestei luni dedicata teatrului va fi atins intre 10-17 iunie cu a doua sectiune a FEST-FDR, cea dedicata in principal spectacolului. Oferta este pe masura asteptarilor: spectacole de strada, un regal de teatru-dans (garantat de nume ca Gigi Căciuleanu, Răzvan Mazilu si Andrea Gavriliu) si dramaturgie contemporana. Mai adaugati si nume-surpriza precum Peter Stein sau Christian Lacroix(!), prezente prin spectacolele lor, dar și reprezentatii sustinute de doua dintre cele mai importante teatre europene, ca sa aveti o perspectiva completa asupra rasfatului de care vom avea parte la jumatatea lunii iunie.

25 mai 2014

The octopus and the hungry shark

Once upon a time, somewhere miles and miles beneath the surface of the ocean, there lived a young octopus named Nina. 
Nina spent most of her time alone making strange creations out of rocks and shells. And she was very happy. But then on Monday the shark showed up.
"What's your name?" said the shark.
"Nina," she replied.
"Do you want to be my friend?" he asked.
"OK. What do I have to do?" said Nina.
"Not much," said the shark. "Just let me eat one of your arms."
Nina had never had a friend before, so she wondered if this was what you had to do to get one. She looked down at her eight arms and decided it wouldn't be so bad to give up one.
So she donated an arm to her wonderful new friend.
Every day that week, Nina and the shark would play together. They explored caves, built castles of sand, and swam really, really fast. And every night the shark would be hungry, and Nina would give him another one of her arms to eat.
On Sunday, after playing all day, the shark told Nina that he was very hungry.
"I don't understand," she said. "I've already given you six of my arms, and now you want one more?"
The shark looked at her with a friendly smile and said, "I don't want one. This time I want them all."
"But why?" Nina asked.
And the shark replied, "because that's what friends are for."

When the shark finished his meal, he felt very sad and lonely. He missed having someone to explore caves, build castles, and swim really, really fast with.
He missed Nina very much. So he-- he swam away to find another friend.

via


21 mai 2014

Enra - spectacol de dans si lumina

Fiecare fiinta umana adaposteste un anumit potential de exprimare artistica. Felul in care acesta e pus in valoare depinde atat de propriul sau talent, de determinare cat si de contextul social creativ in care se afla. Priviti doar ce s-a nascut atunci cand oameni cu preocupari diferite (animatie, dans, jonglerie, acrobatica, gimnastica ritmica, kung-fu si balet) s-au intalnit cu specialisti in grafica 3D si proiectie video. Artele vechi si cele noi si-au dat mana intr-un spectacol de dans si lumina. As plati sa-i vad pe-o scena.




via Enra

19 mai 2014

PRbeta 2014 - Power of resources



Anul asta editia a patra a Conferintei PRbeta a suferit o schimbare semnificativa in ce priveste abordarea comunicarii pe care o preda in panel-urile de discutii si workshop-urilor sustinute. Astfel, in mod repetat de-a lungul programului, atentia a fost directionata catre importanta resurselor de care o firma sau o organizatie dispune in vederea comunicarii. Faptul ca nu toti speakerii s-au adaptat formatului “power of resources” e mai putin important. Ceea ce conteaza cred ca e daca auditoriul si-a filtrat in minte ceea ce trebuia din prezentarile lor astfel incat sa depisteze resursele folosite si modul in care au contribuit la o actiune de comunicare sau activitatea desfasurata.

Desigur ca, fiind la origine o conferinta despre “public relations”, accentul a fost vizibil pus pe PR, ceea ce nu e deloc un lucru rau, doar ca de la un an la celalalt teoria fiind aceeasi singurele lucruri care se schimba afara de speakeri sunt studiile de caz care pot informa eficient asupra bunelor si relelor practici din comunicare. Iar pe mine personal cam alea ma interesau. Al doilea punct de interes a fost, desigur, prezenta a 4 echipe de organizatori de festivaluri, ale caror rezultate le-am putut testa pe cont propriu in anii trecuti (vorbesc de TIFF, SzigetFest si Plai Festival ca la Ideo Ideis inca n-am fost).

Pana la ei insa conferinta a avut de trecut prin sectiunea de branduri si trenduri in comunicare unde Cristina Putan a dezvaluit cateva rezultate interesante obtinute in urma unui sondaj facut printre timisoreni privind brandurile locale. Se consuma extrem de multa cafea Segafredo (50%), se bea Timisoreana (23%) si Terapia mai putin decat ma asteptam si inca se ofteaza dupa fosta Kandia desi lumea prefera Milka (33%). Se pare ca sustinem declarativ foarte multe branduri locale/nationale dar consumam in draci produse ‘de afara’. Interesant mi s-a parut ca doua nume noi pe piata - La Căpițe (un venue de concerte in aer liber) si SuppaBar (un local ce vinde supa la pachet) - sunt deja considerate branduri in ascensiune. Cred ca ar fi important de constientizat ca una din resursele importante in turismul local sunt tocmai brandurile locale.

Tot despre branduri a fost si prezentarea lui Mikey Hash de la Doza de Haș. Practic Doza e un brand national acum (600.000 de abonati pe youtube, 300.000 de fani pe FB) iar Mikey e un vlogger caruia i se cer autografe pe strada. Ce fac ei acolo (zic “ei” pentru ca sunt o echipa pana la urma), pe langa comentarea diferitelor clipuri descoperite pe net sau a stirilor din presa, e o promovare subtila prin plasare de produse intr-un context umoristic, relaxat si asumat ale unor marci pe care le agreeaza. In cazul lor resursele sunt carisma lui Mikey si creativitatea in generarea de content regulat si original.

Stefan Stroe de la Incandescent Media ne-a vorbit despre Managementul comunitatilor evidentiind legatura functionala intre Comunitati - Cauze sociale - Voluntariat - Lideri si insistand asupra nevoii de lideri cu rol participativ, inspirational si nu doar posesori de diplome sau cu putere politica/economica. A atras atentia asupra faptului ca tinerii duc lipsa unor modele pe plan local demne de urmat. Si el a oferit niste date statistice, mai vechi ce-i drept, privind activitatea de voluntariat: in 2008 aprox. 11% din romani declarau ca au facut voluntariat anul trecut insa dintre ei 43% pentru biserica si 17% pentru scoala. Totusi am descoperit ca in Timisoara exista si locatari care isi fac singuri curatenie pe scara blocului prin rotatie. Exista sperante, asadar.

Tot Stefan Stroe a dat un exemplu personal de voluntariat cu proiectul “Pune centura” nascut din calitatea sa de tatic si din propriile observatii asupra traficului bucurestean. Un sondaj realizat cu studenti a scos la iveala ca in jur de 70% din soferii parinti nu-i puneau centura copilului cand circulau cu masina, lucru impardonabil. Educatia si bunul simt par a fi resurse insuficient explorate.

Al doilea panel de discutii a avut drept subiect directii noi in comunicare culturala iar ca invitati organizatorii a patru festivaluri foarte cunoscute in Romania (Tiff, Ideo Ideis, Plai si SzigetFest din Ungaria). Primul a vorbit Cristian Hordila de la TIFF mentionand doua lucruri care mi-au starnit imediat curiozitatea si anume faptul ca initiativa Salvati Marele Ecran va fi documentata de Alexandru Belc in filmul documentar Cinema, Mon Amour si in al doilea rand proiectul From the shadows, un documentar care-si propune sa treaca in revista istoria muzicii hip-hop din Romania. Despre TIFF ar fi prea multe de spus dar voi rezuma ca e o sarbatoare a filmului in Cluj si o experienta ce trebuie savurata pe cont propriu.



Ideo Ideis, un festival de teatru cu si pentru tineri, a fost fondat in Alexandria de catre doi tineri de 15 si 18 ani la vremea aia: Andreea Bortun si Alex Ion. Scopul declarat: educatia alternativa prin arta. Ajuns la a noua editie, festivalul a crescut de la an la an si s-a bucurat de sprijinul activ al comunitatii dar si al numelor mari din teatru. Marcel Iures a devenit mentor spiritual si presedinte de onoare implicat insa activ in festival iar Jeremy Irons le-a trimis un mesaj video de sustinere si felicitare. In cazul lor resurse extrem de utile se dovedesc a fi chiar acesti ambasadori (endorseri).

Plai Festival a fost reprezentat tot de fondatorii sai, Andreea si Norbert Tako, care au parcurs istoria Plai de la conceptie pana la editia curenta, punctand ce a mers, ce au gresit si ce sperante au pe viitor. De doi ani incoace Plai reuseste sa fie sold-out, cel putin in una din zile atingand plafonul maxim de 5000 de spectatori iar planul e sa se mentina la acest nivel. Nu a fost asa de la inceput iar Tako a inteles pe propria piele ca uneori bugetul de care dispui nu garanteaza succesul daca managementul banilor e defectuos. Intre resursele identificate de ei stau destul de sus partenerii locali (cel mai vechi si mai de incredere e Penitenciarul Timisoara!) relatiile de networking, creativitatea si, bineinteles, voluntarii intre care multi au deja o vechime. Tot la PRbeta cei de la Plai au dat startul campaniei #culturaaccesibilizata prin care impreuna cu prietenii de la Asociatia Ceva de Spus se vor stradui sa accesibilizeze evenimentele lor pentru persoanele cu disabilitati.

De la Sziget au vorbit Nora Pinter si Zsuzsa Kover, doua fete din echipa de management cultural (numara 50 de persoane) care au accentuat faptul ca de la inceput organizatorii au dorit ca Sziget sa nu fie doar un festival muzical ci o comunitate de oameni uniti intr-o experienta foarte diversa. De aceea Sziget a fost bine integrat in infrastructura orasului Budapesta transformandu-l intr-un cartier general si o destinatie turistica ravnita o intreaga saptamana din luna august. Cifrele sunt impresionante - 100 de live acts si 300.000 de vizitatori in 2013 - vorbind de unul dintre cele mai populare festivaluri din Europa, cu precizarea ca abonamentele Sziget ofera si nenumarate facilitati privind cazarea, transportul si accesul in muzeele din oras. Succesul lor e contabilizat de numerosii “pui” pe care i-a facut Szigetul: Volt Festival la granita cu Austria, Gourmet Festival (gastronomic), Balaton Sound Festival (Best European Medium-sized Festival in 2012) sau B.My.Lake (muzica electronica pe Balaton). Sziget e un fenomen cultural est-european si cea mai importanta resursa a lor cred ca a fost locul de desfasurare: o insula pe Dunare, in mijlocul orasului, dar atat de rupta de urban incat treci un pod si esti parca transportat intr-o oaza verde de odihna distractie si relaxare. Iar oferta de distractie e atat de mare incat o intreaga saptamana nu garanteaza asimilarea completa a experientei.


In a doua parte a zilei de conferinta am ales instinctual una din salile in care s-a vorbit despre campanii cu buget redus si nu am regretat deloc intrucat speakerii au fost extrem de interesanti. Monica Jitariuc de la The Practice a deschis discutia stabilind cateva lucruri generale pentru cei lipsiti de buget dar care vor sa comunice eficient. Totul tine de sistematizarea muncii si setarea asteptarilor: ce vrem, ce ne trebuie, ce se poate face si daca ne aduce rezultatele sperate. Daca n-ai bani inseamna ca trebuie sa ai o idee geniala care nu e nici ea ieftina, consumand timp si efort mental. Mai departe a oferit cateva spete extraordinare ca exemplu de idee geniala implementata cu bani putini si care a adus un castig neasteptat: Red Paper Clip, The million dollar homepage.

Tot despre campanii geniale cu bani putini a vorbi si Mihnea Gheorghiu, director de creatie la Publicis Bucuresti, un tip destept si non-conformist pe care mi-a facut placere sa-l ascult. Prezentarea lui a mizat pe faptul ca multi dintre cei care vor sa comunice gandesc in forma de ambalaj scump pentru ca nu-s obisnuiti sa faca poveste. “Cel mai ieftin lucru pe care-l poti avea e o idee” asa ca de ce n-ai pastra-o ieftina. A vorbit despre experienta lui proprie si de faptul ca cei de la creatie trebuie sa fie preocupati de ce se intampla cu ideea lor mai departe, de implementare. Cateva sfaturi ca “din facut inveti mai mult decat din gandit”, “creativitatea e un muschi care trebuie antrenat” si “cantitate, apoi calitate!” ar trebui sa dea... de gandit. Cu alte cuvinte Mihnea recomanda sa nu lasi niciodata ideile care ti-au placut in sertar, intotdeauna sa incerci sa le executi intr-o forma sau alta. Cu cat mai mult faci cu atat esti mai aproape de ideea geniala. La final a venit si el cu cateva exemple extrem de sugestive: Marea Falfaiala de ex, in care de Valentine’s Day instalau in P-ta Romana, la Coloane, jocul Flappy Bird gratuit pe telefoanele celor forever alone. Un exemplu insa mai serios a fost cel al restaurantului Comodo din New York care a capatat notorietate internationala introducand primul meniu pe Instagram. Acum au rezervari pe patru luni inainte. Buget: cat i-a costat sa printeze pe meniuri un hashtag catre Instagram si sa-i lase pe consumatori sa faca singuri promovarea. Resursa identificata la el mi-a parut determinarea, intrucat dupa vorbele sale "nu exista un om mai creativ decat altul, ci doar unul mai determinat decat altul".


Sigur ca ce-am povestit eu pana acum e doar un fragment din ce s-a intamplat la conferinta. Au fost undeva la 30 de speakeri si sustinatori de workshop-uri iar fiecare din ei a avut publicul sau. Cei de mai sus mi-au castigat mie interesul. Multumiri organizatoarelor (Oltea, Cristina, Alexandra), voluntarelor PRbeta si baiatului de la tehnic, Tudor Sirb, care s-au ocupat ca totul sa decurga lin si fara incidente... Good work, everyone.


A patra ediţie a Conferinţei PRbeta este organizată de PRbeta Agency, cu susţinerea Romtelecom, Microsoft, Timişoreana, Fornetti, PayU, Autonom Rent a Car şiTourmaline Boutique.

Parteneri media: Ctrl-D, TION, PR România, 24-FUN, Cursuri şi Certificări, Zelist Monitor, IQads, Smark, OSUT, Romanian Copywriter, Wall-Street şi Studentie.ro.