Știi, printre toate remarcile tale spirituale, ironiile fine, atacurile la fileu și întoarcerile tăioase, înțepăturile cu falsă superioritate, glumele mușcătoare, șaradele verbale, tachinările afectuoase sau îmbufnările teatrale, întotdeauna îți scăpau și mici fragmente de sinceritate pură, grăunțe de realitate care dezvăluiau sursa inconștientă a gândurilor altfel exprimate cu atâta vioiciune și generozitate. Cineva cu răbdare și spirit de observație putea ușor să le culeagă, să le judece și din suma lor să distileze câteva idei despre ce anume gândeai tu cu adevărat în umbra lor. Ploaia de cuvinte putea fi așadar acidă sau mângâietoare, fierbinte sau răcoritoare, iritantă ori plină de inspirație, însă în spatele ei vedeam fie nori care-ți ascundeau propria curiozitate și nerăbdare, fie seninul unei minți plină de curcubee. Și, calm, zâmbeam. Erai o carte deschisă din care nu ma sfiam sa citesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?