24 decembrie 2013

Ce mai fura lumea din librarii?


Oare se poate trage o concluzie despre starea natiunii in functie de ce fura romanul din librarii? Pentru ca se poate observa o schimbare surprinzatoare in gusturile romanilor care au sterpelit literar in ultimii sase ani:

- cea mai furata carte in 2008: 'Traiesc, deci ma abtin', ceva manual de dieta binevenit pe timp de criza
- cea mai furata carte in 2009: 'Şi noi ce mai mâncăm?', idem.
- cea mai furata carte in 2010: biografia lui Catalin Botezatu(!??)
- cea mai furata carte in 2011: 'Mănâncă, roagă-te, iubeşte' de Elisabeth Gilbert
- cea mai furata carte in 2012: DEX-ul (!??)
- cea mai furata carte in 2013: (ironic) 'De ce e România altfel' de Lucian Boia.

Initial am crezut ca cele mai furate carti or fi ori cele mai vandute ori cele mai populare. Dar doua manuale de dieta nu pot fi atat de populare in anii crizei in schimb dezvaluie o preocupare interesanta pentru greutate si gastronomie cuplata cu strangerea curelii intelectuale prin reducerea bugetului de carte si recurgerea la descurcareli necinstite. In 2010 nu pricep ce s-a intamplat, probabil niste curiosi tineau sa afle tainele lui Bote dar n-ar fi dat bani pe fituica lui. Cartea lui Gilbert a fost fara indoiala si un bestseller asa ca era de asteaptat ca unii s-o mai fure.. dar DEX-ul? Ce s-a intamplat in 2012? S-au schimbat iar regulile de admitere si bacalaureat? Si cum naiba sa pleci cu ditamai DEX-ul ascuns sub geaca? Ultima nazbatie e asa cu rol auto-referential, cartea lui Boia aratandu-ne cu degetul (discutabil, ce-i drept) cat de lenesi, inapoiati si duplicitari suntem ca popor. E drept ca a fost si imens popularizata asa ca e foarte probabul ca unii, rasfoind-o, sa plece cu ea in mana din librarie.

23 decembrie 2013

Muzica noua de Craciun (3)

Nu ca muzica veche n-ar fi buna dar cand casa-mi rasuna de Hrusca si Paula Seling simt nevoia sa verific ce altceva mai e acolo in torentul muzical destinat sarbatorilor de iarna. Zilele astea asadar am pescuit niste piese noi, aparute de ceva vreme pe piata dar care s-au incapatanat sa ma ocoleasca pana azi.

Prima e de la Moonlight Breakfast, trupa romaneasca de care acum aud intaia oara insa care mi-au intrat imediat pe sub piele. Au un 'colind' de Craciun, Gingerbread, extrem de catchy, lansat, parca, anul trecut si care suna foarte occidental. O voce inconfundabila, un ritm molcom si aproape discret de nu-jazz, versuri melancolice care trimit la o buna-dispozitie familiara si pe care fara sa-ti dai seama incepi sa le fredonezi.



O piesa interesanta canta si The Mynabirds, o chestie care suna ca o dorinta pasnica de Craciun conjugal, cu putina odihna, putin mai multa sinceritate si fara vesti proaste.



A treia descoperire de sezon vine de la Over The Rhine, o trupa americana care canta de vreo 20 de ani si pe care simt ca-i voi cerceta mai indeaproape pentru ca-mi place soundul lor. All I Ever Got for Christmas is Blue e parca o replica mai melancolica la All I Want for Christmas is You, un blues pentru cei fortati de imprejurari sa faca sarbatorile fara persoana iubita. When you play my song, Play it slowly, Play it like I’m sad and lonely.


22 decembrie 2013

Oceanul de la capatul aleii (Neil Gaiman)

"Adults follow paths. Children explore."


Poti citi Oceanul de la capatul aleii intr-o dupa-amiaza. Intri in prima librarie mai acatari, preferabil dotata cu o cafenea/ceainarie, sustragi un volum de pe rafturi si pentru cateva ore inoti prin amintirile copilariei. Nici macar nu trebuie sa fie copilaria ta. Totul e in paginile lui Gaiman. Usor diferit, cu fantasticele sale metafore si sclipiri de imaginatie, dar atat de familiar in materie de dezghetare emotionala. Desi povestea are drept protagonist un copil ea nu pare destinata copiilor ci tocmai adultilor care poate au uitat cum era sa fii copil. Cum era sa lasi lumea exterioara sa te uimeasca si sa te sperie in acelasi timp, cum inventai povesti pentru fiecare lucru pe care nu-l intelegeai pe deplin, cum te refugiai in lumea cartilor si a jocurilor, cum cautai explicatii logice la adultii din jur, la oamenii mari, si cum vorbele lor iti pareau de multe ori criptice.

Cartea e in esenta o aventura a unui pusti de 7 ani confruntat cu lucruri dincolo de puterea lui de intelegere. Sinuciderea chiriasului care se mutase in camera lui in clipa cand parintii sai au inceput sa aibe probleme financiare ii deschide pustiului o fereastra catre o lume fantastica, dincolo de cortina realitatii, o lumea in care fapturi de cosmar speculeaza orice ocazie ivita pentru a se strecura intre noi. O asemenea creatura se intrupeaza chiar in familia pustiului, sub forma unei guvernante perfide numita Ursula Monkton, o “zdreanta” cu chip de femeie care-i seduce tatal si sora cu afabilitatea ei prefacuta. Ori poate asta e doar o metafora intunecata pentru a masca un lucru banal ca infidelitatea. Dorind sa scape insa de piaza rea copilul fuge si se ascunde la ferma prietenei lui de 11 ani, Lettie Hempstock, care pare sa fie mult prea familiarizata cu asemenea mistere ale creatiei. Acolo va descoperi secretul Oceanului de la capatul aleii si adevarata masura a prieteniei: capacitatea de sacrificiu.


“Eram un baiat de sapte ani. Picioarele imi erau zgariate si sangerau. Tocmai facusem pe mine. Iar faptura care plutea deasupra mea era uriasa si lacoma si voia sa ma duca in pod, iar cand avea sa se plictiseasca de mine urma sa-l faca pe tati sa ma ucida.
Faptul ca Lettie Hempstock ma tinea de mana imi dadea curaj. Dar Lettie era doar o fetita, chiar daca destul de mare, chiar daca avea unsprezece ani si chiar daca avea unsprezece ani de multa, multa vreme. Ursula Monkton era adult. Nu conta, in acel moment, ca era personificarea fiecarui monstru, fiecarui cosmar, fiecarei vrajitoare. Era adult, iar cand adultii se cearta cu copiii, castiga intotdeauna..” 

Oceanul... lui Neil Gaiman e o foarte patrunzatoare si plina de magie ocheada aruncata asupra copilariei, bogat ilustrata cu personaje simbol, situatii limita, mister, scene de dramatism, bucurie si tristete, conflicte adulti-copii realist evocate si intrebari (pre)mature despre identitate si maturizare puse cu vocea autentica a unui copil putin mai destept decat cei de varsta lui. Lectura ei a fost unul din cele mai bune lucruri pe care-l puteam face intr-o zi de concediu.