27 aprilie 2013

Ziua bloggerilor la Brumar

Saptamana asta am ajuns si la Editura Brumar, intr-o vizita ce-a debutat cu o ora de discutii informale in birourile editurii cu directorul acesteia si noul responsabil cu PR-ul, Andrei Ruse. Momentul introductiv a fost urmat apoi de o excursie in teren, la marginea Timisoarei, acolo unde se afla tipografia care reprezinta de fapt miezul afacerii conduse de Gabriel Timoceanu. Din vorbele sale realitatea pietii de carte din Romania are un gust usor amar. Daca nu esti unul din cei mari, care sa umple cu titluri juma' de librarie, elanul micilor edituri se preschimba repede in frustrare. Din fericire pentru Brumar tiparnitele merg non-stop iar comenzile de cataloage, pliante si afise publicitare acopera salariile si mai reduc durerile de cap provocate de vanzarile mici ale cartilor de poezii. Dar nici in printul publicitar treaba nu-i chiar roz, in special cand ai drept adversari imprimerii ca cea a Statului sau a Bisericii Ortodoxe, entitati care nu prea respecta aceleasi reguli de business.


Cu o istorie de aproape 20 de ani, Editura Brumar n-a fost “chiar” o editura de la inceput. Practic ea s-a infiintat si a functionat in 1994 ca tipografie dupa ce dl. Timoceanu, inarmat cu o tiparnita adusa din Germania, a trebuit sa-si faca firma ca s-o bage in tara. Momentul are iz de poveste romaneasca din tranzitie, de el fiind legat si numele Brumar: firma s-a infiintat in luna noiembrie. Patru ani mai tarziu, din considerente de oranduire stilistica a degringoladei de idei editoriale, s-a trecut la editarea de carte, Brumar orientandu-se in principal pe poezie si albume de arta. Publicul carora se adresau volumele de versuri, fie ele si scrise de Cartarescu, numara tot undeva la o mie-doua de cititori. Abia recent au atacat si proza iar pe viitor ar vrea sa scoata o colectie de autori proveniti din online -Blogger- un pas curajos care s-ar putea sa fie si inspirat. Astept cu interes sa vad pe cine au in vedere.

Tipografia Brumar am gasit-o intr-o hala a fostei fabrici de tigari a lui Zaher, iar una din masinile ce tipareau pe vremuri pachetele controversatului industrias avea acum o intrebuintare mai putin nociva. Nerabdatori si plini de intrebari ne-am strecurat printre angajati si de la o masina la alta sa vedem si noi odata cum se tiparesc cartile. Nu m-a mirat sa aflu ca fiecare om de-acolo e specialist doar pe masina lui: sculele, unele in valoare de sute de mii de euro, par al naibii de complicate. Bineinteles ca totul e automatizat, cu ritm de mii de coli pe ora, dar pentru ca procesul sa mearga perfect e nevoie de zeci de minute de reglaje si teste si de multa pricepere, atribut care apare doar in urma experientei caci tipografia nu se invata in scoala ci se fura de la maistru. Oricum, inarmati cu rabdare, am reusit sa parcurgem toate etapele productiei de carte, chiar daca nu in ordinea fireasca.

Tragand linie dupa toata aceasta experienta (de care au avut parte si Dunia, Andreea, Ovidiu si Bogdan) am realizat ca nu m-ar fi deranjat prea tare sa lucrez intr-o editura sau tipografie. E chiar stimulant. 





*poze din galeria realizata de Sergiu P.

25 aprilie 2013

Cum sa n-ai incredere in tine - curs intensiv de psihologie cognitiv-evolutionara

Mie imi place sa cred ca sunt citit de oameni inteligenti asa ca anuntul asta nu cred ca e departe de sfera de interes a unui om rational, fie el cu preocupari literare, muzicale, cinefile sau turistico-culturale. Sambata, 27 aprilie, ora 15 are loc la Edukube (Marasesti 14, deasupra de Aethernative) un curs intensiv despre un concept foarte interesant din psihologia comportamentala numit biasul cognitiv, care, daca am inteles eu bine, cuprinde acele deviatii de la buna judecata, acele erori pe care le facem dintr-un elan intuitiv viciat. Velisar Manea si Dan Ungureanu vor incerca sa explice de ce in unele situatii intuitia noastra ne inseala in mod repetat si in ce cazuri n-ar trebui sa-i ascultam pe guru-istii motivationali avand increderea oarba in noi.


Programul Heuristics and Biases a revoluționat studiul economiei, al raționalității umane, teoria deciziei, științele cognitive și oferă perspective și instrumente pentru, practic, toate domeniile. Domeniul este necunoscut în România. 
Nu toate erorile pe care le comitem sunt aleatorii, uneori repetăm aceleași greșeli. Și repetăm. Și repetăm: unele erori sunt sistematice. Programul Heuristics and Biases, aparut în cadrul psihologiei cognitive, documentează de aproape 40 de ani situațiile în care intuițiile noastre nu sunt ok. Din păcate, cu cît traim într-o lume mai sofisticată, cu atât intuițiile noastre sunt mai proaste – mașinăria noastră mentală a evoluat nu pentru a rezolva problemele corporatiștilor ci pe cele din lumea mult mai simplă a stră-strămoșilor. Rezultă că există întregi tipuri de probleme, chiar domenii, unde intuițiile sunt greșite. Și de aici ideea de contra-intuitiv, un termen recent. Suntem asemănători în eroare. 
Un bias cognitiv (termenul e mai degrabă intraductibil: ar fi undeva între deviere, abatere, părtinire și distorsiune) e o deviere sistematică în procesarea unor tipuri de informație, deobicei de complexitate mai mare, care se găsește în mediul contemporan. Bias-urile cognitive sunt adesea explicate prin scurtături mentale numite „euristici”. Euristicile sunt metode de procesare a problemelor complexe prin concentrarea pe un singur aspect al situației și ignorarea celorlalte. Astfel putem lua decizii și presați de timp și fără informație completă. Statistic vorbind, euristicile funcționează bine; eșecurile lor duc la bias-uri, care, la rândul lor, ne costă prin judecăți și decizii greșite. 
Studiul bias-urilor este ca o mască de ghips a naturii umane, încet încet aflăm unde se abat intuițiile noastre, ale tuturor, de la un ideal rațional (se poate defini așa ceva, pentru fiecare tip de problemă studiată). Este vorba despre un instrument pe care, spunem noi, ar trebui oricine să și-l procure pentru trusa de gândire critică. Într-o după-masă de sâmbătă, sperăm să vă trezim curiozitatea.

17 aprilie 2013

Brandurile timisorene: Fabrica de Bere

Nu cred ca se indoieste cineva de faptul ca Timisoreana e cel mai puternic brand comercial al orasului. Argumentele pentru acest fapt sunt destule: numele ii dezvaluie originea si o asociaza imediat cu Timisoara; e cea mai bauta bere din Romania, are un intreg festival dedicat (Serbarile Timisoreana) care se organizeaza in mai multe orase din tara, timisorenii se falesc nespus cu ea, mai ales din pricina traditiei pe care o invie in sufletele lor de banateni: cea mai veche fabrica de bere din Romania. 

In plus, Timisoreana exercita si un soi de curiozitate (care poate deveni foarte usor fascinatie) asupra musafirilor orasului, fie ca vorbim de nemti veniti cu treaba si care, odata coborati din avion, nu urca in camera de hotel pana nu dau pe gat o blonda spumoasa si rece, fie de bucuresteni, clujeni sau alti bautori de bere care nu stau mult pe ganduri inainte sa incerce nefiltrata locala. Practic, nu-mi vine in minte alta marca locala care sa fie la fel de prezenta in mentalul colectiv cum e cea de bere Timisoreana.

Desi Fabrica si-a deschis de mai multe ori portile anul trecut, a fost nevoie de un tur la brandurilor ca sa ajung si eu in interiorul ei, acolo unde se prepara berea. Vineri dimineata, intr-un grup somnoros de vreo 20 de bloggeri am intrat pe usa fabricii si, dupa formalitatile obisnuite, am fost dati pe mana a doi “maestri berari” care ne-au condus prin mai multe cladiri de-a lungul procesului de fabricatie. Pentru un nou-venit e un oarecare soc sa descoperi ca fabrica se intinde pe vreo 9 hectare lucru care s-a tradus printr-o vizita de cateva ore bune. Insa experienta a fost una mai mult decat interesanta.

tancuri de linistit berea si pofta admiratorilor

Traditia spune ca Timisoreana a fost initial o bere soldateasca, destinata armatei lui Eugeniu de Savoya si, apoi, locuitorilor ce duceau lipsa apei potabile. In timp, berea a devenit una foarte populara iar in perioada interbelica chiar una gustata de capete incoronate (regele Ferdinand era mare fan). De la maestrii berari am aflat ca unul din pericolele majore in trecut erau incendiile care luau nastere in fierbatoriile de malt, un astfel de incendiu aproape distrugand fabrica in intregime pe la 1890. Tot de la berari am aflat ca pe vremuri cea mai buna bere era “berea de martie” intrucat fermentarea se facea mai bine la temperatura scazuta a iernii. Asta, desigur, inainte de achizitionarea masinii de frig in 1900 care a permis producerea unei beri incontestabil de faine tot timpul anului.

elementele constitutive ale unei beri

De-a lungul vizitei am avut ocazia sa gustam berea in cam toate formele sale brute: am rontait orz mai mult sau mai putin prajit, am sorbit maltul dulce si-am degustat berea tinara sau cea maturata si nefiltrata. Am admirat-o insa cel mai mult in uriasele tancuri de fierbere sau de linistire, unde zeci de mii de litri asteapta sa le vina randul la imbuteliere. Ascultandu-i insa pe oamenii care lucreaza acolo, am inteles din felul in care vorbeau, din expresiile de pe chipurile lor, ca nu doar le place ce fac dar ii chiar pasioneaza meseria de berar... Si cu asemenea oameni povestea nu poate decat sa mearga mai departe.

Poze realizate de Dragos Asaftei

Evenimentul Timisoara Brands Tour este organizat de PRbeta cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.
Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.
Parteneri de mobilitate: Peugeot România.
Parteneri: PRbeta, Aventuria, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere.
Parteneri media: 24-FUN, Tion.
Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece

14 aprilie 2013

Avantajul de a fi pescar

Fiti atenti aici, urmeaza o poveste pescareasca. Eu nu-s pescar nici mare amator de mancat peste dar am niste prieteni care sunt si pescari si consumatori avizi. Ei, si intr-o zi un tovaras de-al meu ramas fara peste in frigider si-a zis sa mearga la supermarket sa cumpere ceva proaspat. Si cum intra el pe raionul cu pestoci imediat ii cad ochii pe un crap frumos la vreo 2 kile asa si care parca striga sa fie luat acasa de maini pricepute. Fara a sta pe ganduri tovarasu' asta al meu il cheama pe omul insarcinat cu pestele si-i zice:
- Vreau si eu crapul asta.
- Domnule, asta nu e crap. E caras.
- (amicul nedumerit) Esti sigur?
- Absolut!
- Bine atunci, il aproba tinarul meu pescar zambind. Da-mi te rog "carasul" asta si mai adu-mi unul la fel.
Omul se executa imediat iar 5 minute mai tarziu tovarasul meu parasea magazinul cu doi crapi veseli cu eticheta de caras pe ei. Poanta e ca la supermarket crapul e de 2 ori mai scump decat carasul. Na, in salbaticie, o intamplare ca asta s-ar traduce prin agatarea a doi crapi c-o singura momeala, si aia pentru un biet caras...

13 aprilie 2013

Brandurile timisorene: Ziua 1

Sfarsitul asta de saptamana a fost unul putintel cam aglomerat dupa ce randurile de cetateni activi ai acestui oras au fost ingrosate cu niste oaspeti veniti din tara la prima editie Timisoara Brands Tour. Nu mai putin tantosi(sic!) decat banatenii, vizitatorii au pasit insotiti de cativa bloggerii locali pe portile catorva dintre brandurile orasului pentru a afla cate ceva din istoria, secretele si, mai ales, planurile de viitor ale acestora dar si cum se prezinta acestea in online.

Prima oprire a fost... la Primarie, intr-o audienta scurta la dom’ primar. E si el brand, pana una alta, indiferent cine ocupa fotoliul. Pana la sosirea edilului sef, aflat intr-o inspectie matinala pe.. un santier, ne-a gazduit viceprimarul Dan Diaconu care ne-a informat asupra preocuparilor majore ale institutiei in acest an: infrastructura si cultura. Pentru cine nu stie deja in curand orasul va deveni un santier interesant (zona centrala, mai ales) dar planurile de fluidizare a traficului vor duce frustrarea localnicilor la cote periculoase inainte de “a fi mai bine” (podule Michelangelo, la tine ma gandeam). S-a mai atins apoi si problema cladirilor istorice care necesita reabilitari dar si scandalul casei Muhle.

De la dom’ primar Nicolae Robu am aflat, cu surprindere, ca prezenta lui pe facebook e treaba serioasa si ca in acest inceput de mandat a interactionat cu foarte multi cetateni ai orasului (probabil mai multi decat toate administratiile precedente). Exista chiar o propunere pentru un proiect legislativ care sa oficializeze lucrurile adaptand dezbaterile publice la noile realitati si permitand desfasurarea lor (si) in mediul online, intrucat la sediul institutiei abia daca se deplaseaza vreo 10 curiosi. Bineinteles, totul se va muta pe un site al Primariei, nu pe o pagina de facebook. Ramane de vazut..

S-a discutat inevitabil despre ambitiile orasului la titlul de ‘Capitala Culturala Europeana 2021’ si chiar daca nu vedem (inca) nimic concret exista doua lucruri imbucuratoare: pe 2013 bugetul pentru cultura e cu 40% mai mare decat anul trecut (cam 12 milioane de lei) iar Primaria isi va mentine implicarea in toate evenimentele traditionale din agenda (festivaluri si saptamani culturale). Am inteles si punctul de vedere al Primariei in legatura cu Festivalul de Jazz de la Garana si asteptam cu interes dar si o doza oarecare de scepticism JazzTM-ul din iulie, organizat de Plai si bugetat cu 100.000 de lei de Primarie. Cat de realista e ambitia de a face Timisoara o “capitala a jazz-ului”?

Intrevederea oficiala s-a incheiat dupa inca 15 minute de limpezire a programului administrativ pentru solutionarea chestiunii cainilor mai mult sau mai putin vagabonzi. Retorica e transanta: ambitia europeana a orasului, pretentiile sale moderniste, plangerile constante ale cetatenilor agresati si numarul patrupedelor abandonate sau adoptate in masa de unii mai emotivi au generat solutii, poate, inconfortabile, atat pentru patrupede cat si pentru stapanii lor. Cu alte cuvinte: sterilizare obligatorie pentru animalele care nu sunt de rasa (clinici mobile gratuite vor circula prin cartiere in curand) si taxe pentru detinerea de animale peste limita stabilita (2 caini + 2 pisici in apartament). Din nou masuri a caror oportunitate doar timpul o va confirma.

blogarii si rugbistii timisoreni

Dupa vizita de protocol gasca pestrita a bloggerilor a luat la rand cluburile sportive din oras oprind intai la terenul de antrenament al echipei de rugby RCM Universitatea Timisoara. Campionii Romaniei de anul trecut tocmai ce terminasera antrenamentul asa ca am scapat intregi si neplacati beneficiind de cateva minute de povesti cu antrenorul Chester Williams, un om absolut carismatic, iar apoi de un usor schimb de mingi si tricouri (promotionale ca cele de meci ne sunt putin cam largi) cu jucatorii. S-a pomenit ceva de accidentari, cele mai grave fiind cele la ligamente sau la tendonul lui Ahile in vreme ce fracturile sunt floare la ureche. Un off mai pronuntat insa e la capitolul infrastructura clubul avand nevoie de un complex unitar de facilitati si un teren cu cat mai putin noroi ca sa poate totusi juca... Fiind vorba de un tur al brandurilor locale nici ca se putea o vizita mai potrivita decat la un club sportiv care face cinste orasului prin fair-play si performanta.

aglomeratie sub panoul echipei gazde BC Timba

La Sala Olimpia am picat in mijlocul antrenamentului baietilor de la BC TIMBA, a doua echipa de baschet a orasului aflata in acesta clipa pe locul 13 in campionat (BC Timisoara e pe 6). Cubul s-a infiintat in 2006 din pasiunea pentru acest sport, e finantat in proportie de 80% privat si are cel mai tanar antrenor din prima liga: Bogdan Murarescu. Din discutiile cu managerul, omul de marketing si cei doi antrenori s-a conturat o imagine optimista a unui club profesionist si ambitios care incearca sa vanda un spectacol complet suporterilor. Aici probabil a intrat si propunerea de a incinge o partida mixta in care bloggerii au incercat sa nu-i incurce prea tare pe jucatorii profesionisti. Scorul a fost indecis dar s-au inscris multe cosuri si, in mare, toata lumea a transpirat.

Dupa baschet ne-am transferat imediat la ACS Poli Timisoara, tanara speranta a fotbalului banatean care actualmente se reface in divizia secunda cu intentia clara de a promova la anu in Liga I. Aici ne-au asteptat ofiterul de presa, Levente Balint, si cativa dintre jucatorii care n-au facut deplasarea la Slatina (apropo, meciul s-a terminat egal 1-1). Dintre acestia nu l-am recunoscut decat pe Ovidiu Petre, dar asa-i cand echipa e noua. Baietii sunt hotarati sa confirme sperantele si nu prea inteleg diviziunea asta din randul ultrasilor timisoreni insa au convingerea ca odata cu performanta se vor intoarce si spectatorii. Vizita a incheiat repede sedinta tehnica mutandu-se in teren pentru ca nu se putea rata o zi atat de misto fara cateva suturi trase cu diferite grade de precizie asupra uneia din porti.
orientarea e singura problema a celui mai nou jucator transferat

Ziua de joi ne-a mai condus pasii la o intalnire cu Simona Neumann, directorul executiv al Asociatiei Timisoara Capitala Culturala Europeana (la care e, inca, afiliat si Marele Ecran). Din nefericire n-am reusit sa prind nici o boaba din discutie, aflandu-ma cam departe de sursa iar volumul fiind astfel redus..

Programul s-a incheiat la dealarul auto al marcii Peugeot unde s-au inspectat tapiteriile si ergonomia celor mai noi modele ale marcii franceze (301, 208, 508, RCZ), s-au discutat preturile, dotarile, capacitatea portbagajului iar apoi cei care n-au fost convinsi au primit pe maini cheile sa dea cateva ture pe centura orasului. Nu s-au inregistrat plangeri sau alte cele... Demna de retinut a fost partea de service a concesionarului care poate diagnostica/repara orice marca de automobil, autorizat si cu factura.

Cam asta a fost in prima zi. A doua zi a fost mai lejera, cu niste bere si-un pic de vin ;). Revin cand .. imi revin...

Pozele zilei in galeria facuta de Dragos Asaftei (am imprumutat si eu doua, mersi).


Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara. Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara. 
Parteneri de mobilitate: Peugeot România
Parteneri media: 24-FUN, Tion. 
Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece.

07 aprilie 2013

Prima editie Timisoara Brands Tour

Cu 'turul brandurilor' m-am intersectat anul trecut cand echipa TvDece m-a invitat la Cluj sa le "inspectez" marcile locale care pun umarul la cresterea economica a orasului. N-am stat mult pe ganduri intrucat toata povestea imi aducea aminte cu nostalgie de vizitele facute cu scoala in anii indepartati ai epocii de aur pe la diverse fabrici (de ciocolata, sticla sau matase) de prin zona. Nevoia de a vedea cum merge treaba si care-i drumul materiei prime catre produsul finit ma stapaneste si in prezent, dovada ca urmaream (pana sa ne scoata Discovery) emisiunile how it's made aproape obsesiv.

Dar nu despre vremurile apuse am de gand sa scriu si nici despre vizita la Cuj (e amanuntit descrisa deja aici si aici) ci despre importul in capitala Banatului, la Timisoara, unei idei de promovare urbana care a prins la fratii nostri ardeleni. Turul brandurilor timisorene, sau Timisoara Brands Tour, editia-pilot, va avea loc saptamana viitoare, intre 11-14 aprilie, si va consta in incursiuni la cateva din marcile locale care-si leaga strans destinul de acest oras. 14 bloggeri au fost invitati din tara (intre ei si parintii conceptului, TvDece, dar si nume notorii ca Arhi, Crivat, Chinezu, hoinaru, Sebi sau Denisuca) pentru a cunoaste cele mai relevante branduri bănătene printr-un tur şi o discutie informală despre strategia de marketing şi PR online a fiecărui brand vizitat, ca mai apoi să împărtăsească experienta pe blogurile lor.

Musafirii nu vor circula neinsotiti ci s-a aranjat sa aibe o "escorta" de bloggeri locali care sa le inlesneasca integrarea in mediul timisorean. Responsabil de bunastarea lor e insa tot cuplul organizatoric Oltea si Cristina, iar programul turului ii va duce in vizita la Fabrica de Bere Timisoreana, Cramele Recas, Hotel Timisoara si Arsenal Park, complexul turistic aflat la Orastie dar controlat tot de aici si la deschiderea caruia am asistat acum 4 ani. O atentie speciala primesc insa si trei dintre echipele sportive din acest oras: BC Timba Timisoara – baschet, RCM Univ. de Vest Timisoara – rugby si ACS Poli Timisoara – fotbal, care s-ar putea alege la finalul acestui tur cu mai multi suporteri decat in prezent.

Prin urmare saptamana viitoare va fi una destul de plina (pe plan local se intampla si un eveniment cultural interesant: Zilele culturii spaniole) dar online-ul va fi, cred, dominat de tavalugul informational al #timisoarabrandstour.

Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara. Parteneri de mobilitate: Peugeot România. Parteneri: Hotel Timișoara, Arsenal Park, Porsche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere. Partenerii media: 24-FUN, Tion.

Dincolo de orizont nu se fac curse regulate

Cand am atins 30 de ani eram deja satul de mers la nunti. Neamuri, prieteni, colegi, multi si-au pus pirostriile intr-un interval destul de scurt, chestie care a inceput sa ma deprime.... Iar viata, parca citind in sufletul meu, a inceput sa ma trimita din ce in ce mai des pe la inmormantari. Si atunci am inteles ca prefer sa "sufar" 10 nunti intr-un an decat o singura inmormantare, ca-i mai lesne sa-ndur oboseala unei nopti cu lautari si clinchet de pahare decat o ora de tacere intre priviri cernite... si ca-s mai putin stanjenit la niste petreceri cu manele decat la orice 'nunta muta', a unui om fain cu nefiinta sa. Dar vietii nu-i pasa de mofturile mele...