10 noiembrie 2013

Adam si Eva: "Talismanul iubirii si promisiunea eternitatii"

De cand merg la teatru mi-am definit niste reguli de joc. Una e sa ma duc 'fara prejudecati' iar alta e sa nu ratez vreun spectacol de Afrim sau Hausvater, cei doi regizori fiindu-mi cunoscuti pentru montari grandioase, cu scenografie elaborata si o distributie numeroasa atent coregrafiata. Aseara am vazut Adam si Eva pus in scena de Alexander Hausvater dupa romanul omonim al lui Liviu Rebreanu. Faptul ca acest roman atat de personal -“cartea iluziilor eterne” cum il descrie autorul marturisind totodata ca e si cea mai draga lucrare a sa - e mai putin popular decat romanele sociale cerute la Bac (Ion si Padurea Spanzuratilor) e probabil sa-l fi facut pe regizor sa simta o oarecare responsabilitate artistica de a introduce o alta fata a lui Liviu Rebreanu decat cea de prozator realist: cea de filozof ezoteric.

Plecand de la doua personaje bine ancorate in realitate, Ileana si Toma (Ramona Dumitrean si Ionut Caras), povestea din Adam si Eva se contureaza drept calatoria initiatica, metafizica, prin timpuri si locuri istorice, a doua suflete inlantuite in drumul lor catre implinire. O poveste absolut romantica, cu sambure tragic si incarcatura simbolica, in care barbatul originar si femeia originara sunt parca condamnati sa se caute in mod repetat unul pe altul pentru a unifica fiinta perfecta, androginul. Doar ca soarta le e potrivnica. Smuls din prezentul anilor ‘20 de glontul unui rival gelos (Victor Manovici), Toma aluneca in mod repetat, pe patul de spital unde se zbate in ghearele mortii, prin vietile sale anterioare retraind astfel drama iubirilor aproape implinite cu ‘femeia fatala’ Ileana.

Scenele sau tablourile oferite corespund celor 7 faze ale transmigratiei sufletului, personajele schimbandu-si doar vesmintele si numele pentru a da glas acelorasi declaratii de iubire si a suferi aceleasi condamnari. Din Babilon in India, din Egipt la Roma antica si din Germania medievala pe baricadele revolutiei franceze, ciclurile viata-moarte ale cuplului Ileana-Toma par a fi alimentate de incapatanarea cu care cei doi isi apara legatura nevazuta ce-i uneste, “menirea”, de parca ar fi incredintati ca e cel mai de pret lucru din lume (“talismanul iubirii si promisiunea eternitatii”), ceva pentru pentru care merita sa se sacrifice iar si iar.

Desigur ca un asemenea parcurs metafizic avea nevoie si de niste calauze, rol bine suplinit de cele doua personaje de translatie: profesorul Aleman (Ion Rizea) cu ajutorul caruia e reconstruita bucata cu bucata ultima viata a lui Toma, infiripandu-se totodata teza reincarnarii, si Femeia in Negru (Mara Opris), spectru sau inger intunecat aflat parca in afara timpului, deruland-i eroului ursita de la un nod la altul ca o banda video. Nu voi nega ca femeia in negru mi-a parut cel mai intrigant personaj iar actrita Mara Opris (profesoara la FTT din Cluj) m-a cam ‘arestat’ cu energia, concentrarea si forta interpretarii. La un moment dat mi-a starnit si niste ecouri faustiene a la Ofelia Popii, cand s-a dezvaluit drept Lucifer/Mefisto, culegator de suflete pacatoase in vremuri de ciuma.

Sper ca nu sunt singurul caruia povestea le-a starnit deja ecouri de ‘Cloud Atlas’, popularul roman SF ecranizat anul trecut si care trateaza aceeasi migratie a sufletelor pereche de-a lungul a 6 perioade istorice. Ar fi interesant de aflat daca David Mitchell l-a citit pe Liviu Rebreanu. Probabil ca nu. Dar prezenta unui laitmotiv muzical (compozitor Adrian Enescu) care leaga vietile celor 2 indragostiti ca margelele pe-o ata, intocmai ca sextetul Atlasul Norilor, mi se pare o coincidenta remarcabila. Dincolo de paralela asta care tine mai degraba de rubrica curiozitati, adaptarea lui Hausvater, asa simplificata si un pic cam sprintena, mi-a lasat impresia de aperitiv menit sa-mi stimuleze perceptia in vederea unui meniu mult mai complex si mai savuros: romanul in sine. E imposibil sa nu simti pe durata spectacolului ca-ti scapa ocazia de a aprofunda celelalte vieti ale lui Toma, vieti care, in ciuda efortului din scena, par doar schematice si repetitive. M-as bucura daca romanul le-ar acorda mai multa semnificatie. Voi verifica. Asa cum sper sa faceti si voi, amatorii de teatru, cu spectacolul lui Hausvater. Pentru ca, sincer, merita deranjul.


promo ADAM SI EVA from TV TNTm on Vimeo.

3 comentarii:

  1. Neaparat sa citesti cartea, o sa intelegi atatea!
    Daca vrei, ti-o aduc la Schimb.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vreau sa o citesc pentru ca stiu ca Rebreanu are opere lioterare extraordinare, frumoase si cu substanta, mult mai profunde si mai inteligibile decat Ion sau Padurea Spanzuratilor. Ciuleandra si, se pare si Adam si Eva. Mi-ar placea sa o citesc, am un anticariat in oras si ma grabesc de la servici sa il caut acolo. Ma bucur ca am aflat o noua carte buna pentru vrema asta urata :) Multumesc ;)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?