Harap Alb continua

Ca unul care a crescut cu povestile lui Creanga sub perna, basmul lui Harap-Alb a fost, dupa ‘povestile nemuritoare’, lectura preferata din vremea copilariei. Era una din aventurile alea savuroase care te fascinau de mic in asemenea masura incat nu rezistai sa n-o recitesti iar si iar in ciuda faptului ca-i stiai parcursul pe de rost. Probabil asta-i farmecul fantasticului, capacitatea sa de a se pastra nou si nealterat dincolo de granita realului, exercitand o atractie irezistibila pentru firile curioase, inrobite propriei imaginatii. Cred ca fiecare dintre pustii de-atunci isi puneau intrebari despre cum aratau vitejii Fat Frumos, Harap Alb, Praslea cel Voinic sau Greuceanu, cat de fiorosi erau zmeii sau capcaunii si ce naiba erau gheonoaia si Muma Padurii. E lucru stiut ca basmul romanesc a pierdut insa atentia pustilor fiind sufocat de avalansa -uneori superioara dar infinit mai comerciala- a fantasy-ului occidental sau asiatic propagat prin absolut toate mediile artistice posibile.

Totusi, sunt ferm convins ca fantasticul romanesc are un potential de revenire si reinventare din cateva motive foarte usor de inteles: in sinul lui stau aceleasi personaje arhetipale si aceleasi idei despre bine si rau, maturizare prin infruntarea primejdiilor, curaj, prietenie, onoare etc. Restul e la indemana celui dispus sa-si foloseasca imaginatia pentru a da carne si haine moderne noilor povesti. In plus, nu trebuie uitata nici posibilitatea de asimilare si transformare a mitologiilor si traditiilor populare din spatiul extra-romanesc in noul univers aflat astfel in formare.

Probabil in directia asta se indreapta banda desenata Harap Alb Continua aparuta in octombrie 2012 si care in 4 numere a epuizat firul narativ din povestea lui Ion Creanga pregatind insa universul respectiv pentru noi aventuri ai caror protagonisti vor fi tot personajele deja familiare. Lucrul acesta n-ar fi fost insa posibil daca in redactarea povestii originale nu s-ar fi strecurat si cateva seminte de fantasy modern care, altoite pe structura basmului traditional romanesc, au dat nastere unor fire narative noi.

Gerila (HAC)

Stim, cred, cu toii povestea lui Harap Alb, fiul cel mic al craiului trimis de tatal sau pentru a-l mosteni pe Imparatul Verde si care pe drum e tras pe sfoara de Spân si astfel facut sluga. Banda desenata parcurge toate momentele esentiale: bravada mezinului in fata tatalui sau invesmantat in urs, intalnirea cu spanul, primele sarcini (salatile ursului si nestematele cerbului) si calatoria spre Imparatul Rosu pentru a o peti pe fiica acestuia. Schimbarile insa sunt vizibile: spanul nu-i doar un netrebnic ci unul sasait si cu puteri magice. Iar Imparatul Rosu e un mare vrajitor; la fel si Nedeia/Sfanta Duminica, care-l ajuta pe erou in incercarile sale.

Mara, fata Imparatului Rosu (HAC)

Dar cele mai vizibile inflorituri s-au facut in cazul tovarasilor de calatorie ai lui Harap Alb, fiecare din ei avand un backstory care le construieste originea fantastica sau supranaturala. Astfel Gerila e Miron, odrasla unui fierar cu o femeie dintr-un popor de uriasi ai gheturilor care sufla ger, lucra ca mercenar si pare desprins dintr-o legenda cu vikingi. Flamanzila e jumate dwarf-jumate om iar pofta de mancare a rezultat dintr-o potiune magica folosita gresit. Lungila e un vanator solitar cu un trup supra-elastic iar Mirza zis Setila e un tinar de vita nobila blestemat sa suga toate apele. Cel mai intrigant dintre personaje e Haiganu zis Ochila, inchipuit ca fiu al lui Gebeleizis si aruncat pe Pamant de zeul razboiului ca sa afle pe pielea lui cum e traiul intre oameni. Odrasla de zeu, Ochila are ceva abilitati telepatice si un ochi ciclopic din care slobozeste o raza ucigatoare numita Furia Oarba. Prin urmare asemanarea cu eroii din benzile desenate americane e destul de vizibila iar realizatorii HAC nu au facut nici un secret din dorinta de a arata ca exista super-eroi de tip Marvel si in traditia romaneasca.

Haiganu zis Ochila (HAC)

Sunt foarte curios unde vor merge de aici cu povestea lui Harap Alb. Posibilitatile sunt nelimitate caci inceputurile au facut tot ce-au putut in a creiona o lume destul de diversificata si de colorata cu regate, barbari, vrajitori si razboaie crude la orizont. Desigur ca influentele sunt vizibile - dark fantasy-ul si pop-cultura americana peste traditiile populare romanesti - story-ul are o simplitate de limbaj si idei uneori deprimanta dar foiletonul despre Haiganu intitulat Fluviul Soaptelor (Marian Coman) si in care villain-ul poarta numele Dekibalos lasa loc pentru cateva speculatii interesante. Ca si scurtul insert cu vizita lui Harap Alb in lumea de dincolo ca urmare a binecunoscutei taieri de cap cu care l-a tratat Spânul. Bucata mi-a parut cea mai buna realizare de pana acum, atat din punct de vedere artistic cat si ca element de plot cu dezlegare pe viitor. Si daca tot am amintit de Spân e necesar de stiut ca, in maniera obisnuita a villain-ilor occidentali, sfarsitul sau a fost doar temporar.

Moroianu zis Spanu (HAC)

Apropo, maine adica sambata e Free Comic Book Day in cateva orase din tara (in Timisoara la Carturesti-Mercy) iar HAC ofera si ei exemplare gratis daca va intereseaza.