30 mai 2013

TESZT: Subotica, orasul demonilor si al tatilor pierduti

Orasul demonilor

Pana sa merg la Orasul demonilor habar n-aveam unde-i Subotica. Dupa ce-am vazut piesa celor de la Teatrul „Kosztolányi Dezső” din Subotica in care autorii denuntau o corectitudine politica care devenise cumva insuportabila intr-un oras care se pretinde multietnic, multicultural si european (un pic cam ca Timisoara, nu-i asa?) am revenit acasa destul de confuz si cu gandul sa caut pe harta unde-i Subotica si de ce-s asa de sictiriti oamenii astia. Orasul se afla in nordul Serbiei, langa granita cu Ungaria (40 de km de Szeget) si e populat de 4 comunitati majore: unguri, sirbi, croati si bunjevci, care, cel putin la vedere, traiesc in pace si armonie. Ceea ce vrea sa spuna insa Orasul demonilor e ca totul e o mare ipocrizie.

Oraş în care suntem mândri de multiculturalitate, dar aruncăm cu pietre unii în alţii. Suntem europeni, dar nu trăim în Europa. Nu știm cine suntem. Cetățeni în apropierea unei frontiere de stat. Conflictul local și cel statal. Identitatea naţională și omul. Minciunile cetăţeanului. Maghiari, sârbi, croaţi, bunjevci, ruteni, ce vreţi voi… Paradisul multicultural. Interculturalitatea. Multiculti=Nuliculti. Înţelegem limba celuilalt, dar habar nu avem ce zice. Nu înţelegem nimic. Trăim paşnic în căsătorii şi sărim la gâtul celuilalt în piaţa centrală a oraşului. Piaţa Victimelor Fascismului. Unitate şi separatism. Cum îţi închipui viitorul dacă nu înveţi limba celuilalt şi nu îţi înveţi copilul să ştie limba celuilalt? Aştepţi ca o parte să dispară? Să trăiască turismul! Să trăiacă protoculul! Să trăiască minciuna!”

Toate cele de mai sus sunt exemplificate artistic mai mult sau mai putin explicit intr-o piesa-manifest compusa din secvente alegorice cu sens destul de obscur. Am inteles foarte putin din textul vorbit in sirba si maghiara (traducerea mi-am reglat-o abia pe la jumatatea piesei) dar presimt ca tocmai neintelegerea era idee. Printre cele mai puternice imagini au fost cele in care erau folosite drept recuzita doua limbi de vita reale, atarnate in carlige de macelarie. Senzatia de dezgust a fost cu atat mai autentica cu cat din ele se prelingeau picaturi de apa. Tot atat de sugestiva a fost si scena in care cineva a pus un rahat intr-un ochi de apa si apoi 2 personaje/turisti englezi au decis sa se tavaleasca in el. In mod evident o piesa nu pentru oricine si care parea sa anunte finalul in care un barbat/erou complet despuiat era uns cu paprica si, presupun, sacrificat. Ca sa fiu delicat n-as vedea-o a doua oara insa cred ca un film ar permite mai multa libertate stilistica si ar evidentia mai clar lucrurile care se vroiau a fi spuse.



Orasul tatilor pierduti

Programul TESZT de ieri a continuat cu inca o piesa tot din Subotica, adusa insa de Trupa Maghiara a Teatrului Popular. Moartea nu e bicicleta (ca sa ti se fure) e un spectacol mai conventional, despre tatii absenti, in care 3 povesti separate se unifica in final in sala de asteptare a unui spital. Cea mai interesanta si mai bine relatata dintre ele implica un tata bolnav si fiica lui, Nadezda, care-l interneaza in spital si ii vegheaza ultimele zile cu taria omului care incearca sa-si ascunda chipul durerii sub masca strictetii. Relatia celor doi e afectuoasa, actorii sunt credibili si simpatici, exista atat umor cat si drama iar finalul, desi trist si emotionant, are totusi parte si de o cheie simbolica.

Celelalte fire care se incolacesc pe tulpina auto-biografica a piesei scrisa de Biljana Srbljanovic descriu situatii tematic asemanatoare (absenta tatalui). Astfel o politiciana divortata incearca sa urce inapoi in scena dar intalneste piedici din cauza unui mal-praxis al fiului ei, medic psihiatru, iar o profesoara particulara e complet depasita de tupeul si lipsa de educatie a unei fete razgaiate al carei tata n-are timp de ea. Destinele personajelor celor 3 povesti se incruciseaza intamplator pe holul spitalului fara sa stie ca sunt, in fapt, unite in aceeasi drama a sufletelor pierdute si lipsite de figura unei autoritati paterne.

O piesa mai accesibila si sensibil mai placuta decat Orasul demonilor insa al carei titlu mi s-a parut inoportun avand in vedere ca apare intr-o singura fraza: discutia tatalui Nadezdei pe patul de spital cu vecinul de salon, Jokic, militar cu probleme psihice tratat de fiul politicianei. Imaterialitatea si inevitabilitatea mortii puteau fi metaforizate mai interesante, cred.

Teszt-ul sau Festivalul Euroregional de Teatru de la Timisoara continua inca 2 zile -azi si maine - iar impresia mea, uitandu-ma in program, e ca n-am ales deloc titlurile cele mai interesante. 

27 mai 2013

Cum am mancat un caine la TESZT

Inainte sa va revoltati stati linistiti: nu eu am mancat cainele respectiv ci personajul principal din piesa scrisa de Evgheni Griskovet, VodkaPolka sau Cum am mancat un caine. Adusa la Timisoara in cadrul TESZT de compania teatrala Aradi Kamaraszinhaz din Arad, piesa cu titlul scandalos e un act cu 2 personaje: un povestitor (Aradi Tibor) si un acordeonist pe nume Serioja (Borsos Pal) care-i acompaniaza amintirile din cei 3 ani de armata petrecuti in Vladivostok, cartierul general al Flotei Pacifice a marinei sovietice si cel mai mare port rusesc.

Ca sa va faceti o idee despre ce inseamna sa faci armata la Vladivostok e suficient sa stiti un lucru: eroului Griskovet i-au trebuit 9 zile cu trenul ca sa ajunga acolo. 9 zile! Na, stim cu totii ca Rusia e mare dar cred ca nu realizeaza nimeni efectiv cat de mare e. Prieteni stiti cat de mare e Asia? Stiti. Ei, Rusia inseamna aproape jumatate din Asia si, probabil ca, doar o adanca ironie a permis ca Asia sa nu se cheme Rusia la randul ei dupa modelul continentului american. Iar Vladivostok e in coasta rasariteana a Asiei, la vreo 50 de km de China si vreo 150 km de Coreea de Nord.

Povestea lui Griskovet e in mare parte o istorie a deziluziei si a pierderii de sine. Timp de 3 ani omul n-a stiut nimic altceva decat “a manca, a bea, a dormi”, punandu-si intrebari fara raspuns legate de onoare si datorie si abandonandu-se adesea in vodka si muzica acordeonului, tanguitoare si patriotica. Stationat pe o insula in Golful lui Petru cel Mare, Griskovet isi aminteste doar rutina apelului de dimineata in care erau trimisi cu sutele sa se pise-n mare. Omul glumeste ca asta ar fi motivul pentru care nimeni nu i-a atacat niciodata de pe mare. Privelistea cu ei urinand la comanda era intimidanta, probabil.

Nu stiu in ce masura piesa regizata de Tapaszto Erno a surprins textul autorului dar impresia mea la final a fost ca ceva s-a lasat pe dinafara. Ar putea fi de vina bariera de limbaj (piesa e in maghiara, muzica in rusa, traducerea la casca) dar la fel de bine ar putea fi redarea fragmentata si dezlanata a unor amintiri dulci-amare stropite din greu cu vodka. Habar n-am. In orice caz, actorul Aradi Tibor a fost bun iar “betia” sa n-a depasit limitele unei bunei-cuviinte artistice, in ciuda unor momente colorate de jargon militar. Asta e, instructia cere violenta, anestezie mentala si obedienta. Dezumanizare. Viata de caine care la final e mangaiat sau mancat. Apropo, nici un caine n-a suferit in timpul spectacolului.

Griskovet, un marinar intr-o cu totul alta flota

24 mai 2013

Goran Bregovic la Serbarile Timisoreana

Nu m-as fi gandit ca o sa ajung sa pun un astfel de titlu la un articol. Adica, pentru mine Serbarile insemnau muzica prioritar romaneasca cu trupele cele mai ascultate, pentru toate varstele si toate urechile, fie ca vorbim de Voltaj, Vunk si Holograf fie de de seniorii Cargo si Pasarea Colibri. Asa ca atunci cand am auzit ca vine Goran la Timisoara, chiar adus la Serbarile Timisoreana, prima reactie a fost de neincredere. Apoi au aparut stirile "oficiale", comunicatul de presa si am realizat ca e pe bune. E, fara indoiala, pasul pe care-l asteptam multi de la organizatori, elementul de noutate care semnalizeaza faptul ca Serbarile nu sunt "doar" despre mancare si bautura, cu muzica pe fundal, ci prioritara e scena.


Alta noutate ar fi ca Portile Fabricii vor fi deschise publicului in perioada festivalului 24 mai - 2 iunie (17:00 și 19:00 în timpul săptămânii si între 15:00 și 20:00 sâmbăta si duminica).si astfel veti putea vedea singuri cele povestite de mine. Adica drumul berii, de la orz pana la halba. Iar pentru a se surpirnde si mai bine traditia intre 27 si 30 mai vor putea fi gasiti acolo tot felul de artizani si mestesugari ale caror activitati ar putea fi inspira povesti interesante.

Asadar, Serbarile incep in seara asta cu concertul Zdob si Zdub urmand apoi 10 zile de petrecere campeneasca cu carne fripta si bere buna, incheiandu-se cu un recital Cargo, sper io fara ploaie, si multe artificii. Programul complet mai jos:

24 mai – Zdob si Zdub / Ziua Costumelor Populare
25 mai – Goran Bregovic / Ziua Berii
26 mai – Pasărea Colibri / Călin Bercean / Ziua Berii
27 mai – Silviu Paşca & Band / Ziua Artizanilor şi a Talentelor Locale
28 mai – Silviu Paşca & Band / Ziua Artizanilor şi a Talentelor Locale
29 mai – Silviu Paşca & Band & Vizi / Ziua Artizanilor şi a Talentelor Locale
30 mai – Silviu Paşca & Band / Ziua Artizanilor şi a Talentelor Locale
31 mai – Ansamblul Timişului / Ziua Mâncării Tradiţionale
1 iunie – Holograf / Ziua Mâncării Tradiţionale
2 iunie – Cargo / Ziua cea mai lungă


23 mai 2013

Cine isi pune sperantele in Sabotage?

In doua zile incepe Sabotage Festival. Poate "festival" e un titlu pretentios pentru un 'act' care dureaza o singura noapte insa va asigur ca viata si dimensiunea lui depind numai si numai de reactia noastra. Luni am fost la conferinta de presa a organizatorilor. Sunt cativa oameni obisnuiti, o gasca de prieteni carora le lipsea ceva solid pe plan local, ceva din zona muzicii rock sau electronice. Un festival, adica. Si s-au hotarat sa-l faca ei. Spirit de initiativa, ce vreti. N-au vreun istoric in astfel de intreprinderi (exceptie Alex care s-a mai implicat in JEMF) iar asta se poate usor depista in entuziasmul, optimismul si usoara doza de inconstienta care i-a facut sa-si bage economiile in Sabotage. Ideea e in felul urmator: daca Patrice a adunat peste 4000 de oameni la Plai poate strang si ei vreo 2000. Avand in vedere insa ca e abia prima editie s-ar multumi si cu 1000. Pagina evenimentului de pe facebook arata incurajator (~ 1000 au dat join) insa biletele cumparate erau undeva pe la jumatate... Orice ar fi insa oamenii au dat de inteles ca va exista musai o a doua editie - 2 zile outdoor - si ca nu-si fac iluzii sa iasa pe profit in primii ani. Personal le admir determinarea.

Obiectivul festivalului de muzică Sabotage este de a ghida muzicieni talentati la inceputul carierei lor profesionale și, totodată, de a furniza performanță de calitate din partea unor artisti consacrați. An de an pe scenă vor evolua atât artiști internaționali cât și artisti locali.

Despre festival e bine de stiut ca este sustinut si de administratia locala (Primaria si, probabil, Consiliul Local) inclusiv cu ceva bani. Nu cunosc sume si nici nu ma astept sa fie prea consistente dar gestul conteaza. E semn de maturitate. Sponsorii s-au miscat la buzunar insa mai greu iar asta e o chestie cu care ne-am cam obisnuit, din pacate. Totusi ma bucur sa vad Grolsch pe afis. Experimentalisti pana la capat. Iar Sabotage va fi un experiement interesant. Un lucru asumat in orasul asta e acela ca exista un public pentru scena electronica, unul ceva mai numeros decat pentru alte genuri. Acum e ocazia sa vedem daca publicul asta n-a emigrat si el inspre locuri mai vesele sau daca il mai tin tenisii sa danseze o noapte intreaga.

Line-up-ul, pentru cine stie:
21:00 Kolapsys ( Dan Postelnicu – RO)
22:00 K-lu (RO)
00:00 Dubioza Kolektiv – Bosnia
02:00 Black Sun Empire / Codebreaker MC – Olanda
04:00 Mighty Boogie (RO)

Dubioza Kolektiv sunt, fara indoiala, pata de culoare intr-un festival electronic insa asta dezvaluie deschiderea Sabotage catre un mix de genuri infratite in sabotarea conformismului. Bosniecii astia - care au mai fost la Timisoara intr-o editie IRAF, la Gradina de Vara Capitol - sunt poate cea mai activista si mai militanta trupa din Balcani, criticand acid politica din tara lor dar si nationalismul si stereotipurile culturale de peste tot. Singurul neajuns pentru noi e ca se produc in limba natala si nu prea-i intelegem. Dar ca atitudine, sunt usor de asimilat.


Locul de desfasurare va fi Hala Fructus, cu acces dinpre Pizza Poli. Biletele inca sunt 25 de lei la dealeri (Van Graph, Cuib d'Arte, Scart, Aethernative) sau 35 la intrare in seara de 25 mai. Sper sa umplem hala...

20 mai 2013

Cata lume intre noi...

Imi lipseste vremea in care eram doar doua lumi necunoscute, eu si tu si nimeni altcineva in ecuatia noastra. Singura preocupare parea a fi atunci dezlegarea misterului celuilalt, fara abateri sau retineri impuse de "corectitudinea politica" a unor asa zise relatii sociale. Nu eram deloc nevoit sau cel putin nu simteam vreun fel de obligatii sau restrictii din partea altor membri ai sferei tale de interes si astfel eram liber sa ratacesc in voia mea sau ca sa-ti admir propria ratacire. Din pacate momentele acelea s-au evaporat. Pe masura ce te-am descusut mai bine am luat act de bagajul tau si tu de-al meu si astfel le-am integrat in vortexul conflictual creat de persoanele noastre. Dar nici atunci nu am intampinat vreo greutate in a-mi gasi locul intrucat in norul astfel aglomerat tot noi parca eram centrele de greutate, sorii si gaurile negre din care emiteau sau spre care se prabuseau gandurile si intreaga noastra curiozitate. Abia cand entuziasmul initial s-a domolit si unul din noi a decis unde se vor aseza frontierele relatiei noastre am devenit brusc constienti de spectacolul oferit anturajelor noastre. Iar spectatorii prezenti de la inceput, ramasi in continuare in chip de suporteri personali, au devenit curand si fara voia lor jaloane incomode si chiar obstacole in drumul fiecaruia. Caci cu fiecare incercare de recuperare a celuilalt, chiar si pentru satisfacerea unei nostalgice pofte conversationale, realizam ca tot mai multi sunt cei care ridica pretentii asupra timpului si atentiei noastre, acum mult mai degajate decat odinioara. Si, stanjeniti parca de atata lume noua deodata materializata intre noi, cersind, primind si oferind aceleasi lucruri ce odata erau pretuite doar in doi, tinjesc dupa o veche stare de singuratate si simplitate: acel scurt moment in care tot zgomotul de fond disparea pentru ca o lume total noua, vie, tandra si inteligenta isi facea incet simtita prezenta. Lumea ta... Acum, poate m-as gandi de doua ori daca sa intervin in ea....

19 mai 2013

Postasul suna intotdeauna de doua ori

Date fiind recentele proteste ale postasilor romani ca si scenele de cascadorii rasului in care au fost implicate masinile Postei am zis ca ar fi un moment potrivit pentru a lua cunostinta cu romanul clasic al lui James M. Cain, The postman always rings twice. Asa cum banuiam carticica de 100 de pagini nu dezvaluie nimic legat de psihologia postasului si nici nu se prezinta drept un manual de baza pentru accederea in meseria, dealtfel, onorabila a celor care livreaza deopotriva scrisori si pensii. Practic nu exista nici macar o sinura referinta la vreun postas in clasicul roman al lui Cain, titlul fiind mai degraba o metafora voalata pentru maniera in care destinul te gaseste pana la urma acasa si-ti livreaza ce ti-e scris.

Intrand in categoria romanelor negre, pulp noir hard-boiled, ale anilor ‘30 - ‘40 (multe din ele fiind ecranizate ulterior) Postasul... consta intr-o povestire despre pasiune, crima si duplicitate, cu rol de fabula moralizatoare redata intr-un stil compact, alert si fara derapaje sau inflorituri. Frank Chambers e un vagabond mereu pe drumuri care nimereste intr-o zi la restaurantul condus de Nick Papadakis si nevasta lui Cora. Neavand altceva mai bun de facut si simtindu-se totodata atras de Cora, Frank accepta oferta lui Nick de a lucra la restaurant. Decizia ii deschide imediat portita catre o legatura amoroasa cu nevasta nefericita a sefului si nascocirea unui plan care sa-l scoata pe naivul grec din ecuatie lasandu-i pe cei doi stapani peste restaurant.

Actiunea e redata exclusiv din perspectiva lui Frank iar detasarea acestuia, atmosfera pesimista si artificialitatea declaratiilor de amor care par replici siropoase servite cliseic in toate filmele vremii lasa impresia unei developari posterioare a evenimentelor. Banuiala se concretizeaza in final cand maniera confesorie in care sunt redate intamplarile primeste o explicatie. Povestirea insa capata inertie din momentul in care prima tentativa de omor da gres lasandu-l pe grec cu o amnezie convenabila dar plasand o umbra de suspiciune care-i va teroriza pe cei doi amorezi. A doua tentativa nu va mai esua insa “crima perfecta” pusa la cale de Chambers va fi mirosita de un procuror local siret care profita de asigurarea de viata a lui Nick pentru a-i intoarce pe cei doi amanti unul impotriva celuilalt.

In ce priveste tematica abordata, dincolo de mixul obisnuit de violenta si sexualitate (mai mult sugerata) prezent in romanele de gen, Postasul... urmareste doua idei: prima e cea a inevitabilitatii destinului, atat Nick cat si Frank si Cora neputand evita ceea ce soarta le pregatea iar a doua vorbind despre pervertirea iubirii prin frica, caci teama de fi prinsi de bratul lung al legii e dublata de anxietatea provocata de lipsa de incredere in cel de langa tine. “Love, when you get fear in it, it's not love any more. It's hate.” Obsesia e inca o idee pregnanta in carte manifestata insa diferit in cazul celor doi amorezi: Frank e un dezradacinat obsedat de a o poseda pe Cora insa Cora e mai pragmatica, cautand obsesiv stabilitate materiala pe termen lung.

Notorietatea de care se bucura romanul lui James M. Cain e cel mai bine exemplificata de cele nu mai putin de 7 ecranizari (intre care se remarca filmul noir din 1946 cu Lana Turner, remake-ul cu Jack Nicholson si Jessica Lange din '81 si Ossessione al italianului Luchino Visconti).

11 mai 2013

De ieri berea Timisoreana e mai bruna!

Ma bucura sa vad ca berea noastra banateana isi diversifica oferta intrucat chiar mi se parea destul de bizar ca cea mai bauta bere din tara sa nu aiba si-un sortiment de bere neagra. Ei bine, de ieri exista Timisorena bruna. In fapt, daca dimineata eram la Fabrica de Bere si degustam cu presa si oficialitatile noua bere aseara o descopeream deja pe mesele din Bier Republik. Cu alte cuvinte oamenii s-au organizat eficient astfel ca abia ce-au aparut stirile despre proaspata "fiica" a berarilor timisoreni ca dansa era deja oferita musteriilor la degustare.


Am degustat-o si noi, bloggerii, la invitatia maestrilor berari, si ne-o cam placut. E la fel de "usoara" ca o blonda dar ceva mai dulce, caramelizata, avand culoare si spume fina ca o ciocolata. Mi s-a parut deosebit de baubila iar faptul ca e alcoolizata normal (5%) o face usor de asimilat si de cei care nu sunt prieteni cu berile negre in genere. Nu stiu daca va convinge fanii berilor tari si amare ca o cafea insa pretul destul de avantajos (vreo 10% mai scump decat blonda) ar putea fi un argument. Ca bere de vara e limpede si, in termeni tehnici, 'perfect echilibrata', iar aspectul o face sa arate foarte bine pe-o terasa la soare.

Mihai Birsan, vicepresedintele de marketing, spunea ca in a doua jumatate a secolului XIX la Timisoara berea bruna era mai populara decat blonda lager. Asa o fi. Eu oricum depun toata diligenta pentru a-i readuce pupularitatea acolo unde-i locul.




09 mai 2013

Se cauta prezentator Ctrl-D!

Neobositii oameni de la Ctrl-D ataca un nou mediu de expunere a continutului lor tech-savvy si anume audio-vizualul. Cu alte cuvinte se dau pe sticla, isi fac emisiune [Ctrl-D TV] si in felul asta materialul lor obisnuit (design, development si digital) va surprinde mult mai usor atentia noastra. Pana acolo insa mai e ceva de munca iar primii pasi se fac in vederea gasirii unui prezentator sau a unei prezentatoare online care sa devina vocea si chipul acestei inedite transmisiuni.


Asadar, pentru atingerea acestui prim obiectiv, in perioada 8 mai - 10 iunie vor avea loc inscrieri pentru casting ceea ce inseamna ca studentii sau absolventii de mass-media, jurnalism sau comunicare sunt asteptati cu bratele deschise sa-si dovedeasca talentul nativ la pronuntat termeni tehnici si lipsa tracului in fata camerei de filmat.

Cerinte înscriere
  • Studii media, jurnalism sau comunicare
  • CV cu poză
  • Probă video
  • Cunostinte medii web/digital (de preferat)
  • Portofoliu (dacă este cazul)
Pentru înscriere, tuturor aplicantilor li se va cere să sustină o probă practică filmată fie la D`arc (unde este amenajata o cabina de filmare), fie personal. Toate filmările vor fi uploadate pe YouTube. Ca si probă, aplicantului i se va da un text de dictie pe care trebuie să îl introducă “în emisiunea sa”, tinând cont de următoarele cerinte: să se prezinte, să facă o introducere, sa prezinte textul dat, să facă o încheiere. 
Text dictie:
Papucarul papucareste papucii nepapucariti ai papucaresei, dar papucareasa nu poate papucari papucii nepapucariti ai papucarului care papucareste papucii nepapucariti.” 
Filmarea se poate face cu orice device care are o cameră video încorporată, indiferent de calitatea ei. Persoanele care nu dispun de un astfel de device, se vor putea înscrie si offline, la D`arc Cafenea, în Piața Unirii nr.5, Timisoara, în perioada 9 mai - 10 iunie, în fiecare luni si joi între orele 11:00-13:00. În acestă locatie va exista “o cabină de filmare” pentru proba video. Cei interesati se pot prezenta doar cu CV-ul. 
Probe casting
Castingul se va desfăsura atât în zilele 27-28 mai 2013, cât si în zilele 12-13 iunie 2013 si va consta într-un interviu individual si o probă video.
Proba finală
Proba finală se va desfăsura în perioada 17-21 iunie 2013 si va consta în două probe video.
Jurizarea
Jurizarea se va realiza pe tot parcursul perioadei 22 mai – 11 iunie 2013. Juriul va stabili lista participantilor la casting, precum si a participantilor la proba finală. 
Profilul prezentatorului:
  • Vârstă: 20-30 de ani
  • Stăpânirea limbii române
  • Persoană carismatică
  • Dicție foarte bună
  • Voce plăcută
  • Persoană energică
  • Capacitatea de a-și stăpâni emoțiile
  • Telegenie
  • Memorie bună
  • Persoană sociabilă
  • Capacitatea de a învăța repede
  • Personalitate puternică 
Avantaje job
  • Salariu avantajos
  • Program flexibil: se filmează de 4 ori pe lună (4 emisiuni/lună)
  • Participare gratuită la evenimentele Ctrl-D
  • Mediu de lucru plăcut

Acum despre cat de placut e mediul de lucru nu pot decat ma incred in buna credinta a amicilor de-acolo cand spun ca atmosfera e foarte misto. Insa despre profesionalismul operatorului Cristian Ilea si al celor cu care se va lucra nu ma indoiesc. Ne-a ajutat enorm si pe noi cand am filmat spoturile pentru Marele Ecran. Asa ca, cei care indepliniti cel putin jumate din conditiile de mai sus n-ar strica sa va incercati sansele la postul asta. Miroase a cariera de viitor.

08 mai 2013

O invitatie la PRbeta nr. 3

Daca ati fost deja la una din conferintele PRbeta stiti deja ca editia a 3-a conferintei regionale de comunicare e foarte aproape urmand a se desfasura in zilele de 16-17 mai. Ca si pana acum evenimentul este destinat celor interesati de domeniul comunicarii fie ca vorbim de agentii de PR, responsabili cu comunicarea pe la diverse firme, freelanceri sau tot felul de specialisti mai mult sau mai putin avizati. Practic PRbeta se adreseaza tuturor celor interesati de noutatile din domeniu si de imbunatatit metodele de comunicare online. 

Printre speakerii acestei editii se numara Oana Bulexa de la The Practice (multipremiata agentie de comunicare), Mugur Pătrascu de la iLeo, Călin Crainic de la Vitrina Advertising, Sorin Trâncă de la Friends Advertising, Georgiana Gheorghe de la Presage, Dragos Alexa de la Creatica etc. Inclusiv Simona Neumann de la Asociatia Timisoara Capitala Culturala Europeana va avea ceva de impartasit.

Anul asta noutatea o va reprezenta introducerea segmentului de workshopuri sustinute de specialisti în comunicare online, branding si Google AdWords. Organizatorii au ales cei mai reprezentativi traineri pentru fiecare workshop: Alex Negrea va sustine un training despre Strategii de continut pe Facebook, Monica Jitariuc va vorbi despre situatii de criză în comunicare, Victor Kapra va detalia metodele de comunicare cu media, Cristian Ignat va învăta participantii cum să realizeze campanii AdWords de succes, Alex Ciucă va prezenta care sunt pasii de la un site la comunicare online, iar Dragos Alexa va lucra cu participantii la definirea unei strategii de branding utile fiecăruia. Mai multe detalii despre workshop-urile PRbeta găsiti insa pe pagina dedicată lor. Atentie, workshopurile se vor desfasura in paralel in ziua de 17 mai deci va fi nevoie sa va inscrieti din timp.

Ca si anul trecut biletele se pot cumpara de pe saitul conferintei, firmele avand reducere 10% la achizitia de minim 3 bilete, iar studentii cu carnet vizat putand achita doar jumatate din pret. Iar pentru ca ati ajuns cu lectura pana aici va anunt cu bucurie ca am o invitatie de oferit la PRbeta3 celui care imi raspunde corect la intrebarea: In cate orase din tara s-au desfasurat anul trecut PRbeta Workshops?



Conferintele PRbeta sunt organizate cu sustinerea Romtelecom. Sponsori: Timisoreana. Parteneri media: IQads, Smark.ro, PR-Romania.ro, 24FUN, studentie.ro, AIESEC, Radio Timisoara, TVR Timisoara, Ora de Timis.


06 mai 2013

Ps-uri (XIII)

Am inceput din nou sa visez. E un lucru bun. Creierul incepe sa mi se relaxeze usor si sa-ti faca iar loc in subconstientul meu dereglat. Sunt optimist. Asnoapte eram colegi de clasa intr-o scoala pe malul marii. Era aproape de chei si obisnuiam sa chiulim de la primele ore pentru a ne plimba cu un vas plin cu turisti. Ne strecuram prin aglomeratie si cateva ore zaceam pe punte scaldati in soarele diminetii, inspirand briza racoroasa cu miros de sare si alge. Era placut. Purificator. Ca un dus interior ce curata tot jegul emotional acumulat in ultima vreme. Nu era nimic erotic in toata scena aia. Din contra, totul parea absolut inocent. Copilaresc. E o senzatie noua care ma face sa zambesc. Poate ca totusi mai e loc pentru tine in viata mea. Cel putin visul e recurent.

03 mai 2013

Harap Alb continua


Ca unul care a crescut cu povestile lui Creanga sub perna, basmul lui Harap-Alb a fost, dupa ‘povestile nemuritoare’, lectura preferata din vremea copilariei. Era una din aventurile alea savuroase care te fascinau de mic in asemenea masura incat nu rezistai sa n-o recitesti iar si iar in ciuda faptului ca-i stiai parcursul pe de rost. Probabil asta-i farmecul fantasticului, capacitatea sa de a se pastra nou si nealterat dincolo de granita realului, exercitand o atractie irezistibila pentru firile curioase, inrobite propriei imaginatii. Cred ca fiecare dintre pustii de-atunci isi puneau intrebari despre cum aratau vitejii Fat Frumos, Harap Alb, Praslea cel Voinic sau Greuceanu, cat de fiorosi erau zmeii sau capcaunii si ce naiba erau gheonoaia si Muma Padurii. E lucru stiut ca basmul romanesc a pierdut insa atentia pustilor fiind sufocat de avalansa -uneori superioara dar infinit mai comerciala- a fantasy-ului occidental sau asiatic propagat prin absolut toate mediile artistice posibile.

Totusi, sunt ferm convins ca fantasticul romanesc are un potential de revenire si reinventare din cateva motive foarte usor de inteles: in sinul lui stau aceleasi personaje arhetipale si aceleasi idei despre bine si rau, maturizare prin infruntarea primejdiilor, curaj, prietenie, onoare etc. Restul e la indemana celui dispus sa-si foloseasca imaginatia pentru a da carne si haine moderne noilor povesti. In plus, nu trebuie uitata nici posibilitatea de asimilare si transformare a mitologiilor si traditiilor populare din spatiul extra-romanesc in noul univers aflat astfel in formare.

Probabil in directia asta se indreapta banda desenata Harap Alb Continua aparuta in octombrie 2012 si care in 4 numere a epuizat firul narativ din povestea lui Ion Creanga pregatind insa universul respectiv pentru noi aventuri ai caror protagonisti vor fi tot personajele deja familiare. Lucrul acesta n-ar fi fost insa posibil daca in redactarea povestii originale nu s-ar fi strecurat si cateva seminte de fantasy modern care, altoite pe structura basmului traditional romanesc, au dat nastere unor fire narative noi.

Gerila (HAC)

Stim, cred, cu toii povestea lui Harap Alb, fiul cel mic al craiului trimis de tatal sau pentru a-l mosteni pe Imparatul Verde si care pe drum e tras pe sfoara de Spân si astfel facut sluga. Banda desenata parcurge toate momentele esentiale: bravada mezinului in fata tatalui sau invesmantat in urs, intalnirea cu spanul, primele sarcini (salatile ursului si nestematele cerbului) si calatoria spre Imparatul Rosu pentru a o peti pe fiica acestuia. Schimbarile insa sunt vizibile: spanul nu-i doar un netrebnic ci unul sasait si cu puteri magice. Iar Imparatul Rosu e un mare vrajitor; la fel si Nedeia/Sfanta Duminica, care-l ajuta pe erou in incercarile sale.

Mara, fata Imparatului Rosu (HAC)

Dar cele mai vizibile inflorituri s-au facut in cazul tovarasilor de calatorie ai lui Harap Alb, fiecare din ei avand un backstory care le construieste originea fantastica sau supranaturala. Astfel Gerila e Miron, odrasla unui fierar cu o femeie dintr-un popor de uriasi ai gheturilor care sufla ger, lucra ca mercenar si pare desprins dintr-o legenda cu vikingi. Flamanzila e jumate dwarf-jumate om iar pofta de mancare a rezultat dintr-o potiune magica folosita gresit. Lungila e un vanator solitar cu un trup supra-elastic iar Mirza zis Setila e un tinar de vita nobila blestemat sa suga toate apele. Cel mai intrigant dintre personaje e Haiganu zis Ochila, inchipuit ca fiu al lui Gebeleizis si aruncat pe Pamant de zeul razboiului ca sa afle pe pielea lui cum e traiul intre oameni. Odrasla de zeu, Ochila are ceva abilitati telepatice si un ochi ciclopic din care slobozeste o raza ucigatoare numita Furia Oarba. Prin urmare asemanarea cu eroii din benzile desenate americane e destul de vizibila iar realizatorii HAC nu au facut nici un secret din dorinta de a arata ca exista super-eroi de tip Marvel si in traditia romaneasca.

Haiganu zis Ochila (HAC)

Sunt foarte curios unde vor merge de aici cu povestea lui Harap Alb. Posibilitatile sunt nelimitate caci inceputurile au facut tot ce-au putut in a creiona o lume destul de diversificata si de colorata cu regate, barbari, vrajitori si razboaie crude la orizont. Desigur ca influentele sunt vizibile - dark fantasy-ul si pop-cultura americana peste traditiile populare romanesti - story-ul are o simplitate de limbaj si idei uneori deprimanta dar foiletonul despre Haiganu intitulat Fluviul Soaptelor (Marian Coman) si in care villain-ul poarta numele Dekibalos lasa loc pentru cateva speculatii interesante. Ca si scurtul insert cu vizita lui Harap Alb in lumea de dincolo ca urmare a binecunoscutei taieri de cap cu care l-a tratat Spânul. Bucata mi-a parut cea mai buna realizare de pana acum, atat din punct de vedere artistic cat si ca element de plot cu dezlegare pe viitor. Si daca tot am amintit de Spân e necesar de stiut ca, in maniera obisnuita a villain-ilor occidentali, sfarsitul sau a fost doar temporar.

Moroianu zis Spanu (HAC)

Apropo, maine adica sambata e Free Comic Book Day in cateva orase din tara (in Timisoara la Carturesti-Mercy) iar HAC ofera si ei exemplare gratis daca va intereseaza.

02 mai 2013

Black Sun Empire vor 'sabota' sedentarismul timisorenilor

Ultima oara cand am ascultat Black Sun Empire era in 2010, la editia de adio a festivalului de muzica electronica al carui nume nu-l pronuntam pentru ca ne intristeaza prea tare. A fost.. magic. Party pana-n zori. Anul asta olandezii se intorc sa detoneze un nou festival de muzica timisorean, Sabotage, si eu unul imi doresc s-o faca zgomotos si cu maxim de daune in zona amortelii noastre urbane. Drum&bass-ul va musca din nou din peretii Halei Fructus (ce-a mai ramas din ea) in noaptea de 25 mai si daca trupul mi-o va permite cred ca voi rupe niste tenisi pana-n zori. Preferabil ai mei. Perspectivele sunt optimiste intrucat BSE vin cu un anume Codebreaker MC (Londra) iar line-up-ul ii mai cuprinde pe dub-rockarii bosnieci Dubioza Kolektiv si pe DJ-ii K-lu, Kolapsys si Mighty Boogie.


Revenind la Black Sun Empire am impresia ca baietii astia trag tare sa readuca sound-ul dark si necompromis al dnb-ului pe scena de dans maturata in ultimii ani de mareea comerciala a dubstep-ului remixat fara scrupule. Nu zic ca n-am fost si eu la randul meu luat de val dar parca simt nevoia unor track-uri originale dupa atatea hit-uri de la radio, la radio, pe care a cazut bass-ul lui Skrillex si altii ca el. Avand aproape 20 de ani de experienta in spate si 3 label-uri de productie, 5 albume plus colaborari cu nume ca Noisia, Chris SU, State of Mind sau Foreign Beggars, BSE au toate atu-urile sa miste lucrurile in directia buna. Vom vedea daca vor purta si noroc nou-nascutului festival timisorean. 


Ps. s-au pus in vanzare biletele la Sabotage. Le gasiti in Cuib d’Arte sau Cafe Van Graph pentru suma modica de 25 de lei (in avans).

De ce-i injura pietonii pe biciclisti?

- pentru ca n-au bicicleta
- pentru ca n-au sonerie
- pentru ca n-au primit marcaje din partea autoritatilor
- pentru ca sunt o minoritate care poate fi abuzata
- pentru ca si soferii o fac
- pentru ca sunt niste hipsteri colorati si-o merita?!
- pentru ca par mai fericiti decat pietonii
- pentru ca mersul cu bicicleta e o ‘aroganta’ nu o necesitate
- pentru ca atenteaza la dreptul suveran al pietonului asupra trotuarului, fie el si vopsit sau marcat corespunzator.
- pentru ca interpreteaza gresit un claxon ca pe-o injuratura
- pentru ca se tem de ceea ce nu inteleg(!?)
- pentru ca nu inteleg de ce biciclistii nu se tem
- pentru ca au fost si ei, la randul lor, agresati verbal de biciclisti
- pentru ca au o zi proasta iar biciclistii suporta mai bine o descarcare nervoasa.