19 februarie 2013

Sfarsitul copilariei: 'Stelele nu sunt pentru oameni'

Desi Marele Maestru al SF-ului (titlu primit in 1986), Arthur C. Clarke, si-a dedicat o parte din viata popularizarii stiintei prin lucrari de fictiune sau nonfictiune ca si germinarii in sanul umanitatii a dorintei de zbor catre stele, multe din romanele sale postuleaza o trista profetie a viitorului: daca continuam cu ambitie calea spre stele e foarte probabil ca vom fi doborati din zborul nostru solitar de inteligente mult superioare si trantiti inapoi in tarana, dar la fel de probabil e si sa ne desprindem complet, lasand in urma tot ceea ce insemna a fi oameni.

In Sfarsitul Copilariei Clarke se preocupa de soarta umanitatii la inceputul erei spatiale, cand marile puteri abia iesite din razboi, avand buzunarele pline cu faramele atomului recent despicat si fiind angajate intr-o cursa a explorarilor dincolo de limita cerului, se pregatesc sa lanseze primele rachete. Ceea ce se intampla insa e acum parte din cultura Hollywood: nave spatiale imense se pogoara din nori peste majoritatea capitalelor Pamantului, exact ca in Independence Day, iar Primul Contact cu o alta civilizatie se produce ...independent de vointa noastra. Aici insa se opreste asemanarea cu lumea filmului intrucat Clarke urmareste ceva mai mult decat sa ne dea scurti fiori si sa ne ia banii. Omul ne indeamna sa ne gandim putin la extraordinarul potential latent care se afla in oameni.

Rasa “invadatoare” -botezata overlorzi- nu pare a avea motive dusmanoase insa superioritatea lor tehnologica e intampinata cu teama si suspiciune. In loc sa inrobeasca omenirea insa, overlorzii dau startul unui program mondial de inginerie sociala care in 100 de ani va aduce o epoca de aur planetara in care nici un pamantean nu va mai suferi de razboaie, saracie, boli, foame sau nesiguranta. Singura conditie impusa e renuntarea la ambitiile spatiale. Cativa stramba din nas, multi se supun. Ca urmare, protectorii condusi de un lider enigmatic numit Karellan, au foarte putine contacte cu oamenii in prima jumatate de secol, multumindu-se sa supravegheze si sa corecteze precis orice derapaj de la directia “impusa”. Statele de dizolva, religiile pier in uitare, munca devine eficient automatizata, productia abundenta iar omenirea aluneca spre o existenta hedonista. Statul mondial e impus.

Partea neplacuta la o asemenea poveste intinsa pe doua secole e lipsa unui personaj central. Singurul apropiat de asa ceva e Karellan dar acesta, fiind si extraterestru si nemuritor (aparent), e cam dificil sa-l individualizezi. In plus, motivatiile sale sunt -ca si chipul- obscure in cea mai mare parte a cartii, dezvaluindu-se abia in final impreuna cu scopul venirii overlorzilor. Personajele umane care apar de-a lungul povestii sunt prea arhetipale pentru a te atasa de ele: Stormgren, un lider care intrupeaza obedienta in fata unui scopul mai inalt, George, un scenarist TV conservator ce adera la un cult insular de pastrare a identitatii si Jan Rodricks, un astrofizician cu spirit de aventura care reuseste sa scape vigilentei overlorzilor, pornind spre stele. Toti sunt reprezentanti ai adevaratului personaj al romanului, in speta, omenirea in totalitatea ei.

Romanul devine extraordinar de capitvant dupa primii 50 de ani, cand overlorzii decid sa dezvaluie oamenilor adevarata lor infatisare. N-o sa va spoileresc cum arata, insa reticenta lor e, cred, indreptatita: ar fi nevoie de 2 generatii pentru a se trece peste o conditionarea mentala impusa de cateva milenii de frica (hint: fallen angels). Mai departe, ceea ce initial parea o poveste despre colonizare devine, treptat, una despre evolutie controlata, autorul aratandu-ne de fapt doua cai spre stele pe care putem apuca: una a inteligentei si a progresului stiintific si alta a spiritului si a imaginatiei, a transcendentei. In ambele cazuri la capat nu ne asteapta insa decat inevitabilitatea confruntarii cu imensitatea si astfel, functie de drumul ales, o vesnicie in singuratate, unici si independeti, sau o alta vesnicie in Totalitate, dar lipsiti de identitate..

12 februarie 2013

Dictionar imaginar (II)

afectură - aroganţă ostentativ manifestată prin gesturi bombastice de falsă afecţiune ce au rolul de a disipa controlat o ură neostoită imposibil de dat pe faţă.

11 februarie 2013

Ceri o carte, primesti un copac - vALLuntar, editia 2

Daca inca esti adeptul cititului de moda veche, cu pagini care fosnesc si miros a celuloza, si daca pe deasupra mai ai si-un blog pe care te citesc cel putin 5 prieteni, exista o metoda prin care poti achizitiona o carte noua si, totodata, restitui fondului silvic din ce in ce mai subtire materia prima din care ti-ai construit biblioteca.

Grupul Editorial ALL are o campanie noua de voluntariat online prin care te provoaca sa ceri o carte (chiar doua), s-o citesti, sa scrii despre ea pe blog iar daca aduni 15 comentarii la articol, partenerul campaniei - Romsilva - va planta un copac in numele tau. Perioada de inscriere in campanie (practic, cea in care ceri carti) e cuprinsa intre 4-17 februarie. Apoi urmeaza ca pana in 23 martie sa-ti faci treaba de blogger/cronicar de carte si sa aduni comentariile necesare plantarii unui copac: minim 15 de la autori diferiti. Trebuie sa recunosc, pentru mine detaliul asta va fi o piatra de incercare. Media de comentarii la articole e undeva intre 0,5 si 1. Dar sa fim optimisti, nu-i asa?

Detalii mai multe despre participare gasiti aici. Anul trecut a fost o campanie asemanatoare in care s-au implicat 150 de bloggeri, s-au citit 280 de carti iar comentariile la cronici s-au cumulat in 200 de ore de voluntariat depuse de o echipa de angajati ALL. In aceast a doua editie s-au inscris deja 190 de bloggeri. Imaginati-va ce inseamna sa "planteze" vreo 400 de copaci stand in fund, la calculator... Si apoi imaginati-va daca ar iesi din casa si ar planta fiecare 10 pomi, cu mana lor, de curiozitate.. N-ar da astfel, lumii asteia, si mai multe sanse?

Incep PRbeta Talks

Mi s-a adus la cunostinta ca vineri, 15 februarie, se da startul in urbea noastra la niste runde de discutii informale pe tema comunicarii online cu si dinspre companiile locale. Cred ca era o miscare inevitabila data fiind viteza cu care se misca lucrurile in aceasta zona si nevoia oamenilor care activeaza in ea de a se specializa unii pe altii cat mai repede astfel incat comunicarea sa devina din ce in ce mai sinuoasa si mai lipsita de echivoc. Una sau doua conferinte pe an sunt insuficiente iar dovada e fara doar si poate derapajele din online. Prin urmare, o data la doua luni, oameni pregatiti in domeniul asta se vor intalni pentru a impartasi din experienta proprie intr-un mediu relaxat, numai bun de raspuns la intrebari. Prima editie are loc vineri, 15 februarie, ora 19 in Sevastia's Book.

”Am invitat specialişti în comunicare din mai multe companii care îşi desfăşoară activitatea în Timişoara. Ne dorim să facem schimb de informaţii şi experienţă, să oferim companiilor din oraş un spaţiu relaxat, în care să găsească răspunsuri concrete la întrebările lor despre cum să comunice mai bine brandul şi produsele sau serviciile pe care le comercializează.” detaliază Oltea Zambori, organizator al evenimentului.

Cristina Puţan, cealalta organizatoare a evenimentului, mentioneaza: "Ne-am bucura să vedem la eveniment reprezenanţi ai companiilor din oraş, freelanceri şi studenţi pasionaţi de comunicare." Înscrierile se fac online, prin formularul de pe site-ul evenimentului până în data e 14 februarie, inclusiv. Participarea este gratuita. Locurile insa limitate.


La PRbeta Talks vor vorbi:
Monica Sandu, Managing Partner Profil Advertising
Mioara Popescu, Senior Consultant Profil Advertising - Project Manager "Parcul Natural Lunca Muresului"
Alexandra Palconi, Marketing Specialist SinPRO
Onuţ Lascu, Director Executiv SinPRO
Dragoş Chioran, Marketing Specialist Syneto
Roxana Robotin, Office Manager Q Beauty Timișoara

PRbeta Talks este organizat de Asociatia Amvest, cu sustinerea SinPRO, în calitate de partener principal.

08 februarie 2013

Dictionar imaginar (I)

singuranţă - stare de echilibru decizional caracterizată de prezenţa în circul vietii a unei singure responsabilităţi, cea personală, cu care jonglezi nesăbuit, convins fiind că dac-o scapi nu vei răni vreun spectator ci doar pe tine; împăcare spirituală câştigată după o recluziune emoţională voluntară.

03 februarie 2013

Still life


blue haven of fading stars
angry clouds fill distant scars
lonely bird across black seas
missing flowers, trees and bees

quiet mornings, empty cars
crowded cities, streets and bars
hollow people, hollow talk
perfect day to quit your work.

traffic lights like rainbows froze
no one can explain the cause
everything feels like a dream
all but two things: you and him.

found an ending for our story
good or bad, forget the glory
when your heart gets sterilized
it’s your pen that’s paralyzed.

dull feelings, neglected sighs
love is canceled, no more fights
apologies for all the strife
after death there is still life.

02 februarie 2013

Intermitentele vietii

bilantul primei luni din 2013 arata astfel: la job 2 colaboratori au decedat subit: un portar si-un zugrav. infarcturi sau ceva de genu... aveau ei o varsta, dar nu foarte inaintata (+50). acasa, lucrurile stau mai bine: taica-miu e proaspat somer, eu am luat prima amenda de circulatie in 15 ani. cred ca se putea si mai rau. dar oricum, nu-s cele mai optimiste parghii pentru a ma scoate din depresie... btw, cred ca sufar de ceva depresie... am gugalit... se pare ca prezint 5 din 11 simptome: tristete sau senzatie de gol emotional, inutilitate sau neputinta, oboseala si lipsa de energie, pierderea interesului pentru activitati care inainte imi faceau placere, dificultati in concentrare sau aducere aminte. yep, i have it all... lucrul bun e, ca intotdeauna, constientizarea problemei... sau asa se zice... in fine, macar nu-s alcolic sau ceva mai costisitor... depresia, fuck it, o dovedesc cu ochii inchisi si-o mana legata la spate.

in rest, nimic nou sub soare... ba, am castigat o carte la sorti, La rasarit de Eden... incerc sa-mi amintesc daca s-a mai intamplat asta vreodata... well, memoria nu mai e ce-a fost... in fine, acum citesc Frankenstein in original... fuck Mary Shelley... la 19 ani folosea niste slove de tre' sa tin un dictionar in imediata vecinatate... elocventa gotic-romantica, ca dantela neagra pe-un ciorap de dama...

ps... depeche are o piesa noua... e misto. ca'n heaven.. o mica intermitenta.