Principiul tertului exclus

O, ce controversata figura a geometriei relationale e triunghiul. Nici intr-o viata ideala nu se intalnesc acele triunghiuri perfect echilaterale, formule socio-umane echilibrate cu aceleasi drepturi si obligatii pentru varfurile implicate, in care unghiurile de vedere sunt inevitabil egale, totul culminand astfel intr-o armonie a simturilor si emotiilor desperecheate. Pentru noi, cei din planul apropiat, lumea e mai degraba plina de feluritele triunghiuri neconventionale, de la isoscele la dreptunghice si de la optuze la scalene, care toate tind spre acea perfectiune formica echilaterala dar nu reusesc decat o congruenta defectuoasa.

Si, cu toate ca se straduiesc sa reziste o vreme, alternand intre o forma sau alta, triunghiurile astea imperfecte sunt supuse ciclic unei eroziuni naturale si, astfel, cel mai adesea sfarsesc fracturate. Principiul dupa care geometria relationala nesatisfacatoare isi schimba forma pentru binele tuturor e cel al tertului exclus, ca regula de bun simt atunci cand se urmareste cauzarea cator mai putine erori de calcul. Pentru armonia matematica a simturilor si linistea tuturor figurilor frangem triunghiul provocator retezand conexiunile necuvenite, pastrand dreapta bidimensionala si aruncand punctul intrus in infinit.

Fie ca esti varful unui triunghi isoscel, prietenul aflat la egala distanta de baza stabila pe care o formeaza un cuplu de amici, fie ca esti unghiul drept intotdeauna apreciat pentru pozitia imperturbabila pe care o adopti intr-un anturaj de pareri inegale, fie ca te comporti obtuz incercand sa-i indepartezi pe cei ce n-au nici o treaba in a sta alaturi sau ca te inalti pana la a iesi din propriul tau plan existential ca sa permiti scurtarea distantei dintre doi oameni, mai devreme sau mai tarziu, te vei materializa in tertul exclus din ecuatia unei noi geometrii.

Doar atunci cand te faci imaginea in oglinda a unei laturi de sens opus, pe care nevoia sau ambitia au incovoiat-o la un unghi acceptabil, sau cand esti varf de amplitudine egala cu alt varf, gata sa va masurati in grade si radiani relatia fata de centrul comun, cunosti pacostea dependentei de un lucru atat de marunt ca un simplu pi. Si atunci simti si tu nevoia respngerii oricarui tert inclus.