03 august 2012

Narcoleptic



This is it. Ai facut tot ce depindea de tine. Chiar si cand stiai ca nu depindea nimic de tine. Sterge-ti zambetul ala sfidator. Nu te prinde. Uita-te la tine... Atat de debusolat... Fara sa stii incotro sa apuci, incotro sa cazi mai bine. Ce idiot. Niciodata nu cazi. Esti prea impietrit pentru asta.

De ce te lasi atat de afectat? Inceteaza sa-ti mai plangi de mila.. Alatura-te mascaradei. Nimeni nu e ceea ce pare. Nimeni nu e ceea … La ce te asteptai, serios acum? Pelerina si spada? Doar atat? Fara masti? Fara oglinzi inselatoare? Fara picaturi de sange si falduri de catifea groasa cat o plapuma de plumb?

Asculta muzica ambientului. Ii simti gravitatea? Nimeni nu baga de seama asta... Toti o iau de-a gata. Toti asculta versurile. Citesc povestea. Dar e ca o coloana sonora pentru o scena dramatica. De asta nimeni nu vorbeste. E tacerea dinaintea crimei. Fiecare-si tine rasuflarea: tu, eu, mortul, spectatorii.

De ce continui sa negi asta? E doar vina ta... Asuma-ti-o sau ramai legat pana la primavara. Ai facut-o, asta e. Nu mai e loc de dat inapoi. Ai luat viata cuiva si... recunoaste ca te-ai simtit bine. Chiar daca n-ai prea avut de ales. Toti suntem sclavii alegerilor noastre dar unii invatam sa traim cu ele. Le adoptam, oricat de anacronice si antisociale se dovedesc. Le crestem la san pana devin cu adevarat monstruoase. Parinti de sacrificiu, asta suntem.

Si pe cine ai ucis, pana la urma? Pe-un simpatizant al unor vechi idealisme? Ultimul odor al dinastiei vorbelor incet rostite... Ce insemna el pentru tine dincolo de o oglinda enervanta? Un gramofon de soapte toante si scanceli scrasnite, relicva putreda a unei vieti acum decrepite ce inca pare a te intimida in mod inexplicabil. Sterge-l din istoric asa cum stergi o mahmureala inedita. E un secret pe cale sa fie impartasit neantului. Lasa-l sa doarma alaturi de fantomele ce nu l-au putut salva.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?