Cel mai apropiat capat de lume e la 900 de km departare. Sfantu Gheorghe. Delta. O palma de nisip pe malul Dunarii. Dincolo de ea e doar o plaja virgina si-o intindere de apa. Pare nesfarsita. Eterna. In centru e primaria, portul, scoala, birtul si magazinul comunal. Acum, supermarket. Avantajul de a sta in centru inseamna 2 minute pana la terasa birtului pentru o cafea. Dezavantajul inseamna juma’ de ora pana la plaja. Pot trai cu asta.
Ulita principala e lunga si dreapta. Nisipoasa. Cu cel mai fin nisip de pe litoral, ca-n dunele sahariene. Singurele masini locale sunt niste rable cu numere de bulgari, un jip, vreo doua dacii si-un tractor cu remorca zis trocarici. De regula transporta turisti sau marfa. Mie imi place mersul pe jos chiar daca nisipul il face mai obositor.
La doi km de comuna e plaja. Nimic amenajat, doar nisip, scoici si maracini. Uneori pescarusi. Cineva vinde bere rece. Sa-i dea dumnezeu sanatate. Vad tomberoane pentru gunoi. Iar sticlele se dau pe garantie. Respect sfantugheorghienilor. E, totusi, o rezervatie naturala.
Apa e curata. Nici pic de alge, pungi de plastic sau prezervative. Daca e linistita poti inota frumos. Daca nu, te poti ineca, ca nefericitul ala pe care l-am vazut acum 5 ani scos din valuri... Cine sa te salveze? Nimeni nu mai are timp de sine, dar de ceilalti... In definitiv, la capat de lume nu se gasesc salvamari.
Daca nu stai la cort, sa te smulga soarele afara, la mare diminetile-s tarzii. Parca e duminica in fiecare zi. La ora 11 crasma satului e deja plina. Si nu doar cu oameni de festival. In fata mea la coada stau 3 localnici. Primul: o sticla de vin cu 4 pahare. Al doilea: doua sute de votca si 2 cuburi de gheata. Al treilea: o suta de votca si un cub. O da peste cap pana sa primeasca restul. Eu imi iau o cafea. O beau singur, in liniste. Oare cat mai am pana sa-mi ard gatul inainte de pranz?
N-am reusit sa iau nici un mic-dejun la mare. Asta daca nu iau in calcul cafeaua si prima bere a zilei. Pana ajungeam eu in camping se servea pranzul. Peste cu mamaliguta, pui cu cartofi prajit, ficatei, carnati, mici... dinastea ieftine. Cu 30 de lei mancam de doua ori. Dadeam mai mult pe bere.
Sunt putine oportunitati de distractie in Sfantu Gheorghe. Plimbare cu barca prin Delta si o tura cu aeroplanul ar fi cele mai intense. In perioada festivalului de filme Anonimul (inceput de august) insa nu prea e timp de altceva decat, efectiv, vizionat filme. Altfel, e un loc linistit, destinat reflectiei sau contemplarii, depinde care ti-e mai la-ndemana. Lectura e o activitate raspandita. Birtul satului are wi-fi, lucru care nu se poate spune despre multe alte capete de lume... asa ca daca simti, totusi, nevoia unei ancore sociale, acolo o poti gasi. Ar fi pacat sa faci insa pentru doar atat un drum de 25 de ore... ca sa urci o fotografie cu marea pe facebook.
Ps: pozele-s pustii pentru ca asa le-am vrut eu. in perioada cand am fost in Sf. Gheorghe erau aproape 2000 de turisti, dublu populatiei locale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?