27 iulie 2012

O chestiune de convingere

Tu crezi ca daca ai fi in prezenta ‘marii tale iubiri’ ai putea sti asta? Adica, dincolo de amplitudinea emotiei pe care oricum ai pune-o pe seama hormonilor tai nevortici si a unei slabiciuni ereditare pentru indragosteli... ai putea avea o certitudine? Vreun mod de a fi sigur ca daca renunti vreodata la ea ai renunta de fapt la tot ce-ai cautat o viata intreaga? Ar fi util sa poata cineva sa-ti ofere o perspectiva obiectiva asupra dilemei tale astfel incat prin argumente sa fii incredintat ca da, aia e chiar ‘iubirea vietii tale’? Sa auzi acea voce interioara cum se suprapune peste tot zgomotul de fond si tumultul sufletesc ca sa-ti pronunte clar cele doua cuvinte: ‘Asta e!’

Sau e vorba mai degraba de o asumare? Recunosti si accepti nevoia de a prelungi starea in care te afli, constientizand faptul ca, in ce te priveste, nu are importanta daca dupa planul cosmic asta este sau nu ‘marea ta iubire’ atata vreme cat tu esti dispus sa crezi ca e? Faith is a powerful tool for shaping your happiness. Cata vreme esti increzator ca cel mai bine e cu cel de langa tine, cat timp mai exista speranta unei evolutii personale armonioase in doi si atata vreme cat frica de a pierde si aceasta franghie e un perfect avertisment al mizeriei din care te-ai salvat, adevarul obiectiv nu mai conteaza. Contextul ori perspectiva exterioara nu mai au nici o valoare. Imaginea de ansamblu se poate duce dracului. Conteaza doar felul in care planul tau personal se acordeaza cu adevarul tau personal.

De aceea e atat de greu sa explici cuiva ce simti sau ce vrei de la el. De aceea e imposibil sa enunti argumentele pentru care urmezi calea pe care o urmezi chiar daca pare absurda si produce suferinte. Planul tau personal e atat de intrinsec legat de tine incat e mai mult o senzatie, o vibratie a faptului ca simti ceea ce vrei si care sunt pasii necesari pentru a atinge acel ideal. Incearca insa sa pui in cuvinte omenesti toate acele “impresii”, toate acea credinta inscriptionata-n carnea vie a unei inimi mult prea fin acordate. Parca ai incerca sa fabrici dovezi pentru a-l prezenta pe dumnezeu unui agnostic. In loc de ‘Nu pot sa-ti explic, dar trebuie sa ma crezi pe cuvant.’ nu ies decat platitudini schiopatate despre cat de multe aveti in comun, cat de bine va completati frazele, ce bine va sta impreuna, cat de mult va ganditi unul la altul si cum v-ati sprijini reciproc pentru atingerea unor obiective individuale sau comune.

Toate sunt vorbe-n vant, goale de substanta, ca niste forme prefabricate gata sa fie vandute intr-o servieta. Nu spun nimic despre tine functionand doar ca o coloana sonora pentru tensiunea acumulata. Caci, la fel ca intr-un thriller pe viata si pe moarte, tot ce te recomanda pentru a supravietui actului 3 e cat de solida si contagioasa ti-e convingerea.

Deci, ca sa incheiem, cred ca nu, cand esti in preajma ‘marii tale iubiri’ nu esti constient de asta. Cand nu mai esti insa... ei bine, asta-i alta poveste...

3 comentarii:

  1. nu ai inteles, vezi nu intelegi. am vrut sa aflu cine esti, cine sunteti de fapt. vad ca ti-ai schimbat optica. oare de ce? nu esti chiar tu, cel ce asteapta ceva de la mine ? sunt in faza in care imi caut pacea. am sufletul praf. caut calea. sunt intr-o continua schimbare. si nu inteleg de ce atata deranj pentru mine.am vazut parerile tuturor. va cer iertare tuturor daca v-am gresit cu ceva. tuturor, pentru ca am vazut ca circula informatia foarte repede.suntem in epoca vitezei, nuuuu?
    nu mai astept nimic, deci raman la ideea ca ne nastem singuri si murim singuri.din pamant ne nastem si in pamant ne intoarcem. dar singuri. ce ramane, sunt alte lucruri.poate si copiii, dar altceva ramane totusi.... ceea ce facem pentru ceilalti.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?