08 iulie 2012

Fictiuni speculative cu CTP

Stiam ca Cristian Tudor Popescu este si scriitor pe langa ex-profesor de matematica, jurnalist, comentator de tenis, ‘analist’ politic, critic de film etc. Nu stiam insa ca a scris SF desi avand in vedere formarea profesionala lucrul acesta are destul sens. Probabil intrigat de postura lui de scriitor de SF am pus mana pe Trigrama Shakespeare, un volum de scurte povestiri compilate in 3 sectiuni: primele doua contin texte publicate in Planetarium, volumul sau de debut din 1987, iar a treia aduna o serie de texte publicate in alte carti ale autorului. Astfel volumul aseaza sub o singura umbrela - fictiunea speculativa - escapadele literare SF dinainte si de dupa ‘89 ale unui om cu o formidabila imaginatie si inventivitate, cu un stil ferm, expresivitate si o abilitate de invidiat in cercetat natura umana.

Povestirile, care merg de la eseuri filozofico-rationale pana la fantezii cosmice extravagante, sunt pline de diversitate si culoare. Mi-a placut spre exemplu povestirea Break, in care se descrie un meci de tenis al viitorului in care jucatorii au abilitati telekinetice. Sau Flash-back in care un individ bolnav de cancer apeleaza la o procedura care-l vindeca prin “retardare” obligandu-l doar sa-si retraiasca toata viata a doua oara fara sa aibe insa voie sa aduca vreo schimbare in ea.

Povestirile din segmentul Panetarium sunt in genul “oraselor invizibile” ale lui Italo Calvino, doar ca CTP inventeaza planete nu orase. Kumbria e visul unui singur individ adormit ce devine pentru locuitorii ei o divinitate supranumita Cel care Doarme. Pseudonia e o planeta cu o fata permanent indreptata spre soare si una permanent in intuneric pe care doua popoare, Auriii si Intunecatii se afla intr-un conflict dar nu-si pot cauza rau intrucat nu pot interactiona fizic. Totul devine o parabola despre existenta si non-existenta. Pe Plutonia ultimii doi oameni care au supravietuit unui cataclism atomic contempla ideea de a avea sau nu copii.

Ultimul segment mi-a parut si cel mai interesant, cuprinzand speculatii pe seama evenimentelor politice la care am asistat in ultimii ani. Timp mort e un scenariu (cu indicatiile de regie corespunzatoare) in care Revolutia a fost inabusita la Timisoara iar Ceausescu e tot la putere. Personajul principal, Maria, e asistenta la Spitalul 9 unde are un pacient care are amintiri despre o realitate diferita. Evident, baietii cu ochi albastri sunt pe faza. Distopie romaneasca care necesita ecranizare. Mai departe, Pe creasta valului de sange propune o perspectiva asupra istoriei in care omul e vehicul pentru informatie, sistemele informationale fiind cele care evolueaza si migreaza dupa un principiu al reducerii dezechilibrelor informationale in vreme ce Arta atomica descrie artistic “operele de arta” nascute in dezastrele de la Hiroshima si Nagasaki: sculpturi amorfe din sticla si otel sau umbre intunecate de frunze, arbori si oameni calcinati.

Fiecare poveste e unica in felul ei si lasa un graunte de reflectie in mintea cititorului, un hmm... asta e destul de interesant, dincolo de placerea subinteleasa de a privi prin niste ferestre ale imaginatiei deschise de un om inarmat deopotriva cu ironie si sarcasm dar si cu mila sau sentimentalism.

Mai departe citez din Prefata lui Mihai Iovanel consideratiile lui CTP in ce priveste fictiunea speculativa.

“Literatura generala pune in evidenta idei despre lume, SF-ul construieste lumi pentru idei. Lumea ideilor este mai cuprinzatoare decat lumea. Este extrem de greu astazi, in cadrul literar ‘normal’, sa emotionezi cititorul prin faptul ca un anume personaj plange. Frank Herbert imagineaza, in romanul Dune, o planeta arida, Arrakis, unde oamenii traiesc in costume speciale care permit reciclarea apei din organism. Atunci cand cineva moare, trupul sau e pus sub teasc si apa obtinuta astfel este varsata in rezervorul sacru. In aceasta lume, a plange pentru cineva este cel mai mare omagiu, pentru ca pierzi apa ta. (...) deformarile, alterarile, rasturnarile impuse umanului de SF-ul de valoare nu au alt scop decat reimprospatarea sensibilitatii noastre fata de valorile fundmentale."

“Nu exista subiecte privilegiate pentru fictiunea speculativa, cum nu exista pentru literatura, in general. Nu prezenta sau absenta elementelor stiintifico-fantastice, a enigmelor ‘nesplicate’ de tot soiul sau a ipotezelor fabuloase determina specificitatea fictiunii speculative, ci aspectele structurale: asemenea elaborarii teoriei stiintifice, textul se construieste plecand de la un set de ipoteze initiale, prin generare logica. Diferenta este ca un om de stiinta isi poate confrunta modelul cu realitatea si stabili gradul lui de adecvare, pe cand textul de fictiune speculativa traieste prin propria-i substanta, este un edificiu flotant...; iar finalitatea constructiei speculative este literara."


3 comentarii:

  1. scriu aici

    ai aptitudini de profesor. sigur nu esti?

    e mare lumea? ba, e mica.

    cuvantul de azi

    Respect - cred ca ai inteles.

    RăspundețiȘtergere
  2. de ieri, de azi si de maine.

    RăspundețiȘtergere
  3. si ii plac eugenii(sm)le.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?