25 iunie 2012

Ps-uri (IX)

Stii, daca cineva ar veni la mine purtand intr-o mana eternitatea iar in cealalta persistenta memoriei as alege-o pe cea din urma. As fi mai implinit revizitand o serie finita de momente unicat decat sa vad cum dispar una dupa alta si cele mai banale amintiri cu tine... lasandu-ne instrainati in infinit.

............................


intotdeauna am crezut ca nemurirea ar fi ceva dezirabil pentru o sumedenie de motive, de la dorinta de a vedea viitorul pana la frica de moarte, de a pierde sau parasi pe cineva. Am realizat ca sunt lucruri mult mai teribile decat non-existenta. Cum ar fi spre exemplu sa-ti pierzi mintile? Sau amintirile? Memoria mea face deja eforturi in a tine laolalta perioade de cativa ani. Ce m-as face daca as avea nevoie sa pastreze 5 secole? La ce-as renunta? Inchipuie-ti dilema unei fiinte nemuritoare pusa in fata nevoii de a-si uita propria copilarie. Propria tinerete. Nu e o certitudine faptul ca o viata indelungata, chiar nesfarsita, ar veni la pachet cu capacitate mai mare de stocare a amintirilor. Ai putea ramane cu acelasi creier bun sa inmagazineze doar ultimii 50 ani. Cum ramane cu sentimentul identitatii? Ce ma va mai defini atunci afara de o existenta indelungata? Regenerarea tesuturilor face ca peste 7 ani sa ai un trup nou la nivel celular. Totusi constiinta isi pastreaza un anumit simt al identitatii. Dar daca peste 70 de ani se reinoieste si dansa la randul ei, pe baza celor mai recente experiente? Mai sunt eu acelasi eu?

4 comentarii:

  1. eternal sunshine of a spotless mind. spotless sunshine of an eternal mind.

    RăspundețiȘtergere
  2. stii, am vazut o parte din filmul Pantecul mamei -2010, o jumatate, pentru ca a inceput meciul si a trebui sa-i las intaietate mariei sale, mai ales acum. e bine, e un spectacol, e bine ca exista. nu-ti povestesc filmul, probabil l-ai vazut, dar vreau doar sa schitez un cadru, asa la repezeala, care poate are legatura cu ce-ai spus mai sus. doi copii o fata si un baiat, o camera, un bunic adormit in fotoliu, o lupa. baiatul ia lupa din poala bunicului si ii studiaza atent mana, apoi muta lupa pe mana lui, nu spune nimic ... dar intelegi totul. e un film fara prea multe dialoguri dar nici nu e nevoie. un film, dupa o pauza de cateva luni.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?