În toată perioada asta de adult ce încearcă să devină matur am numărat exact 211 zile de efuziune sentimentală. Asta înseamnă 5064 de ore de fericire si linişte. Presupunând că aproximativ 20% din timp primeşti şi oferi afecţiune îmi rezultă 1012 ore de caldură sufletească din care cam jumătate a fost receptată. 506 ore de răsfăţuri intime. Ei bine, cineva ar putea trage concluzia că aşa zisa mea seriozitate e de fapt un văl care-mi ascunde scorul vieţii. N-ar fi tocmai departe de adevăr... dar la fel de bine s-ar putea zice că cifra e viciată chiar de aparenta mea gravitate. Ce pot să spun. Când nu avem ce ne trebuie ca să devenim matematicieni ajungem să ne apucăm de traduceri. Şi uneori să ne pierdem printre ele. În fine, mulţumesc pentru orele acordate. Le voi preţui.
*acest mesaj a fost publicat intr-o sticla de Heineken pe data de 16 martie ‘12 dar s-a intors nedesfacut.
It's the disease of the age
It's the disease that we crave
Alone at the end of the rave
We catch the last bus home
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?