12 aprilie 2012

M-am hotarat sa devin prost la TNT

Daca aveti cativa lei de spart (adica 10) si vreti s-o faceti pe ceva activitate culturala priviti nu mai incolo de Teatrul National Timisoara unde s-a pus in scena o adaptare foarte reusita a romanului de debut al lui Martin Page, M-am hotarat sa devin prost. Fiind deja familiarizat cu scriitura francezului recunosc ca muream de nerabdare sa vad ce-a scos din carte regizoarea Antonella Cornici. N-a fost deloc simplu sa ajung in Studio 5 pentru ca mi se pare ca inca de la debutul din februarie piesa asta se joaca cu casa inchisa. Dupa mai multe amanari consecutive acum doua zile am reusit s-o vad. 


Intr-o coaja de nuca: piesa e tot atat de amuzanta pe cat era si romanul. Ba chiar mai mult. Personajul Antoine (Calin Stanciu Jr) face un rol misto de geek intelectual nefericit care abordeaza metodic drumul spre auto-distrugere cautand sensul vietii intr-un pahar cu whiskey sau la capatul unei funii. Omul intra in tiparul de inadaptat social, prea orientat pe studiu si prea constient de absurdul prezentului. Pentru el "Inteligenta este un rateu al evolutiei". Pur si simplu nu se poate integra in lumea inconjuratoare, in valmaseala de trench-uri gri alergand dupa taxiuri, in angrenajul corporatist cu program de functionare fix si ritm ametitor. Prin urmare va inceta sa-i studieze pe Socrate, Hemingway sau Virginia Woolf, tampindu-se si indreptandu-se spre o profesie care incet dar sigur i-ar putea aduce niste fericire: alcoolismul. Primul profesor ii va fi Rafi (Victor Manovici), betiv de profesie, care-i va impartasi un adevar al vietii de taverna: nu-ti alegi tu alcoolul, alcoolul te alege pe tine.

Nedispunand insa de aptitudini pentru spirtoase, Antoine sfarseste la camera de garda in coma etilica. Acolo da peste Sandy (Malina Manovici), sinucigasa de profesie care-l ajuta sa dezvolte teoria ca e mai bine sa mori cata vreme viata nu ti-a luat totul. Cum nici moartea nu e o chestiune simpla de atins Antoine se inscrie la un curs de sinucidere tinut de o profesoara canceroasa (Alina Chelba). Singura care-l poate salva pe nefericit e o bibliotecara (Victoria Rusu) al carei optimism si pofta de viata sunt absolut contagioase. Ea s-ar putea dovedi raza aia de lumina care sa-l orienteze intr-o directie noua.

Pot doar sa sper ca fiecare din reprezentatiile urmatoare vor fi la fel de energice iar actorii nu vor resimti deloc rutina. Marti au fost extraordinari. O fi de vina textul satiric, sticlele de alcool, muzica excelenta (Bobo din Fara Zahar) scenografia moderna si minimala care lasa mult pe umerii personajelor, habar n-am. Cert e ca n-am mai ras in halul asta la teatru de foarte mult timp.

sursa poze

7 comentarii:

  1. am citit cartea si mi-a placut. vroiam sa merg la piesa asta ... sper sa ajung dupa pasti

    RăspundețiȘtergere
  2. @Adi- phaaai mai Adi, cat interes pentru subiect. Parca te-am vazut ieri....

    Poza 2 - Tipul in maiou contempla sticla aia, asa cum Hamlet contempla craniul lui Yorik.
    - Mai e, ori nu mai e, aceasta-i intrebarea ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista chiar in text momentul shakespearian :). Nu mai tin minte exact intrebarea.. posibil "Sa beau ori sa nu beau?"

      Ștergere
  3. Cred ca Yorik era cu ck. Mmdda.

    RăspundețiȘtergere
  4. Haii no, chiar? asta chiar, nu am retinut-o.

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc, pentru ieri. te-am simtit peste tot. ti-am simtit privirea. nu crezi ca exagerezi, ca ma ,,hartuiesti", intelegi ce vreau sa spun, nu in sensul acela. ci faptul ca tot timpul te-am simit, de cum am intrat. da, totul se invartea in jurul meu. te-am gasit in orice privire atintita asupra mea.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?