29 aprilie 2012

Love's Vicissitudes

1.
As Love and Hope together
Walk by me for a while,
Link-armed the ways they travel
For many a pleasant mile -
Link-armed and dumb they travel,
They sing not, but they smile.

Hope leaving, Love commences
To practise on the lute;
And as he sings and travels
With lingering, laggard foot,
Despair plays obligato
The sentimental flute.

Until in singing garments
Comes royally, at call -
Comes limber-hipped Indiff'rence
Free stepping, straight and tall -
Comes singing and lamenting,
The sweetest pipe of all.


Robert Louis Stevenson



2. pentru cei ce nu contenesc sa-si puna intrebarea:

Iubirea - ce-i iubirea? O inimă plângând;
Mâini frânte; şi tăceri; şi-o mare disperare.
Dar viaţa ce-i? S-aştepţi cu-nfrigurare;
Să vezi venind iubirea, apoi s-o vezi plecând.

Robert Louis Stevenson

25 aprilie 2012

Credinta si cultura la Biblioteca Judeteana Timis

In atentia celor interesati,

Maine Biblioteca Judeteana Timis inaugureaza fondul de documentare "Arhimandrit Teofil Paraian" - literatura religioasa - destinat atat publicului larg cât şi studiului academic, si cu aceasta ocazie sunt organizate mai multe manifestari de-a lungul zilei la care aceia mai credinciosi dintre noi sunt invitati sa asiste. 

De la ora 12, la Casa Tineretului, etajul 1, va avea loc o masa rotunda pe tema Tinereţe şi renaştere spirituală la care vor dezbate invitaţii: Preasfinţitul Episcop Sofian Braşoveanul, Episcopia Ortodoxă Română a Germaniei; Parintele Mihail, mănăstiriea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus; Părintele Protosinghel Iustin Miron, stareţul mănăstirii Oaşa, jud. Alba; Părintele Ioan Gînscă, director al Editurii Teognost, Cluj-Napoca; Pr.lect. Constantin Jinga, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea de Vest din Timișoara; Tudor Creţu, Director BJT, moderator.

Din planul dezbaterii:
- Despre pocăinţă ca renaştere spirituala
- Modelul de viaţă creştină reflectat în scrierile Părintrelui Teofil;
- Părintele Teofil, un model pentru tineri;
- Credinţă şi cultură;
- Despre zâmbetul lui Dumnezeu.

Seara, de la ora 18, la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul vor avea loc o serie de evocari inchinate marilor duhovnici ai Ardealului insotite de momente lirice: poezii în interpretarea actriţelor Lamia Beligan şi Maria Ploae, recitaluri de pian – Sorin Petrescu, Sorin Dogariu şi Theodor Alexandru Rădulescu si cântări bizantine în interpretarea tenorului Ovidiu Cozma.

Evenimentul e organizat de Biblioteca Judeteana Timis, Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Timisoarei si Filarmonica Banatul.

Camuflaj de Joe Haldeman

Pentru o carte luata cu 10 lei, romanul lui Joe Haldeman, Camuflaj, e un chilipir cu o rata de satisfacere sensibil mai lunga decat cele doua beri pe care le-as fi consumat in schimb. E primul meu contact cu autorul american, romanele sale de capatai, Razboiul Etern si Pacea Eterna, aflandu-se si pe lista mea scurta de cativa ani dar viteza la care se misca lucrurile in industria cartii nu-mi da prea mari sperante intr-o reeditare curanda.

Revenind insa la Camuflaj mentionez ca e un roman SF, dar unul destul de recent (2004) si, totodata, de o factura ceva mai diferita decat hard SF-ul lui Asimov sau Clarke pe care-l citisem de curand. E o perspectiva noua asupra interactiunii cu extraterestri, propunand o situatie in care ei sunt deja printre noi, camuflati, studiindu-ne din motive pe care nici ei, nici noi nu le-am putea explica. Probabil suntem o specie interesanta.

Povestea incepe cu multe milioane de ani in urma cand pe o planeta indepartata si foarte vitrega a aparut o forma de viata care s-a incapatanat sa traiasca si sa se adapteze necontenit la orice mediu. Dupa nenumarate mutatii evolutive s-a desteptat la minte si s-a tehnologizat pana la un nivel care i-a permis sa plece in spatiu. Unul din membrii acestei specii a aterizat pe Pamant acum un milion de ani, undeva in adancurile oceanului, si o bucata din fiinta extraterestra a plecat sa cutreiere marile. Fiind un mutant hiperevoluat a putut lua orice forma a dorit (rechin, delfin sau balena ucigasa) fiind astfel permanent in varful lantului trofic vreme de un milion de ani pana a uitat cine era si de unde a venit.

Partea interesanta incepe in momentul in care fiinta iese din apa si se replica intr-o forma umana. De aici incolo romanul ia forma unui studiu de antropologie aplicata, fiinta copiind indivizii cu care intra in contact si invatand de la cei din jur, prin repetitie sau deductie. Deprinde cutumele sociale, face cunostinta cu sexualitatea (atat ca barbat cat si ca femeie), studiaza artele, stiintele, dar permanent simte o atractie catre ocean si viata de rechin la care se intoarce in mod repetat. Si face asta din 1931 pana in 2019 cand o echipa de cercetatori descopera pe fundul marii obiectul misterios cu care mutantul sosise pe Pamant.

Cartea cuprinde pe langa firul narativ al fiintei - botezata “mutantul” - inca doua fire narative, prezentate alternativ si nu atat de detaliat. Primul ii are in centru pe cercetatorii care conduc studiul obiectului misterios, o initiativa privata stationata in insula Samoa, departe de ochii guvernului american. Sau cel putin asa cred ei. Celalalt fir il dezvaluie pe “cameleon”, o alta fiinta de provenienta obscura care s-a infiltrat printre oameni inca din zorii civilizatiei, schimbandu-si identitatea si participand activ la sangeroasa noastra istorie. Practic cameleonul e exponentul laturii noastre sangeroase si violente. La fel ca si mutantul, cameleonul isi cauta propria ratiune de “a fi”, iar aparenta lui imortalitate il face sa-si caute semeni testandu-le rezilienta. Mutantul in schimb cauta un raspuns asupra felului in care a ajuns pe Pamant. Cele trei fire conduc previzibil spre un deznadomant pe baza de conflict intre specii hiperevoluate si, dupa standardele noastre, nemuritoare. Lucru care nu poate decat sa ma bucure.

La nivel de concept, Camuflaj mi-a parut destul de interesanta. Nu m-a plictisit deloc, lectura a curs de la sine si am terminat-o in doua zile. Poate ca unele din ideile expuse nu sunt chiar originale dar ocazia de a vedea umanitatea din perspectiva unui extraterestru foarte adaptabil dar care intampina dificultati in a deprinde chestiuni aparent banale e unica. Haldeman reuseste sa-i ofere creaturii un anume sentiment de individualitate, caci, desi poate fi oricine isi doreste, mutantul se ataseaza instinctual de arhetipul cercetatorului insetat de cunoastere. Traind intre oameni si studiind neobosit mutantul ajunge sa descopere si cele mai adanci sentimente umane: increderea, camaraderia si dragostea.

La polul opus, cameleonul e arhetipul soldatului sadic sau al functionarului guvernamental dubios dar din nefericire personajul nu e explorat suficient. Tot ce stim e ca-si poate schimba instantaneu fizicul insa e legat de forma umana si de o nevoie viscerala de a elimina competitia. Nicio explicatia despre originea sau natura sa. O atentie deosebita este acordata si artefactului misterios - nava - pe care cercetatorii o scosesera de pe fundul oceanului. Aici se manifesta latura stiintifica a romanului. Si tot aici zace suspansul, pentru ca stii ca odata oul spart pasarea isi ia zborul. Din fericire obiectul ala e inflexibil la orice metoda de studiu, oricat de invaziva (de la burghie la lasere), trebuind asteptata clipa in care mutantul, cameleonul si oamenii se vor intalni. Ceea ce se intampla in fix ultimele doua pagini ale romanului.

24 aprilie 2012

Ma duc la PRbeta. Iar.

Mai sunt vreo 8 zile pana la startul celei de-a doua editii PRbeta, conferinta regionala de comunicare online care s-a nascut acum un an in Timisoara. Desi un asemenea eveniment e adresat mai degraba companiilor care comunica online sau vor sa priceapa mai bine ce presupune treaba asta, organizatoarele (Cristina si Titza) m-au invitat si pe mine (si probabil ca si pe alti bloggeri mai reprezentativi) ca sa raportez de la fata locului cele intamplate. Ceea ce voi si face. Si poate ca, din una-n alta, mai invat si eu ceva metode noi de seductie a companiilor ca sa se implice in ideile pe care Marele Ecran le are pe masa de lucru.

PRbeta, editia a 2-a, va aborda in acest an comunicarea de brand, migrarea brandurilor din offline in online, campanii de succes in online, metode de monitorizare ale brandului si campaniilor, tipuri de interactiune cu alte companii, comunicarea cu presa si bloggeri, adica toate chestiile uzuale ce tin de PR. Mai importanti decat temele dezbatute vor fi insa speakerii invitati, ei fiind garantia ca cele spuse nu-s nascoceli.

Vor vorbi la eveniment: Sorin Psatta (BBDO Group), Andrei Roșca (Agenția Spada), Clarence Ceniza (Agenția THEY), Victor Kapra (jurnalist freelancer), Cristian Manafu (Evensys), Bogdana Butnar (Google România), Alexandru Negrea (BCR), Flavius Bunoiu (Casa de Cultură Oradea), Dan Sântimbreanu (Siemens), Cristina Popescu (Romtelecom), Alina Crâncău (Farmec) și doi speakeri surpriză.
Fara indoiala toti sunt oameni cu experienta (online sau offline) si vor avea multe lucruri interesante de spus dar ramane de vazut cat de bine o vor face. Pe unii i-am mai vazut/ascultat (Bogdana Butnar, Victor Kapra, Cristi Manafu) si am incredere ca si prezentarile de anul asta vor fi pe gustul meu. In ce-i priveste pe ceilalti sper doar ca vor fi in forma.

Conferinta se va desfasura in data de 3 mai la Hotel Timisoara iar biletele se pot achizitiona online de pe saitul evenimentului - www.prbeta.ro/inscrieri. Care lucrati prin companii ce vor sa intre pe online sau sunt deja acolo dar lucrurile nu merg stalucit poate ati vrea sa dati un mail sefilor vostri. Daca achizitioneaza 3 bilete primesc 10% discount. Iar studentilor care vor sa fure meserie li s-a facut o oferta de nerefuzat: - 50% discount. Bineinteles, cu carnetul vizat :).

Evenimentul este organizat de PRbeta în parteneriat cu Hotel Timișoara, Hostel Costel, Asociația Amvest și The4thFloor, cu susținerea Romtelecom, BCR, Timișoreana, PayU, Porsche Timișoara și cu ajutorul partenerilor media: TVR Timișoara, KISS FM, IQads, Smark.ro, PR România, Best Jobs, 24FUN, Press Alert și Ora de Timiș.

23 aprilie 2012

Peste 11.000 de biciclete in Timisoara


Ieri la plimbarea de primava organizatorii Verde pentru Biciclete au mai impartit vreo 300 de numere ciclistilor. S-au dat ca painea calda. De la inceputul miscarii, acum peste 3 ani in octombrie 2008, s-au numarat peste 10.000 de bitze. Ieri am vazut numere dincolo de 11.000. Am vazut si o gramada de copii pe biciclete micute dar si oameni maturi cu baloane roz legate la bicicleta de servici. O adunare foarte pestrita de aprox. 1000 de biciclisti a luat cu asalt duminica orasul, blocand circulatia aproape 2 ore pe strazile centrale. Am pedalat cam 13 km, cu pornire din Circumvalatiunii si finish-ul in P-ta Unirii. Ne-am simtit bine, am avut vreme insorita si n-au fost incidente serioase. Sper ca n-am deranjat ceilalti participanti la trafic foarte tare. In caz contrar... ar putea sa ni se alature. Se stie ca in Timisoara, bitzele au prioritate.






20 aprilie 2012

Bicicleta ca instrument muzical

Mai tineti minte in copilarie cand legam o felie de plastic la spite ca sa-i dea o sonoritate percutanta pegasului nostru cel de toate zilele? Well, lucrurile s-au schimbat destul de mult.



ps: nu uitati, duminica e free ride prin Timisoara. Adunarea bicicletelor verzi.

18 aprilie 2012

Randomizare


Nu stii niciodata cum vor evolua lucrurile. Intr-o zi e doar un chip proaspat pe holurile unei facultati, in alta o fiinta afabila ce se lasa descusuta la un ceai. Intr-un moment da cu bulgari de zapada dupa tine in altul mancati pizza in camera ta si te intrebi cum ati ajuns acolo? Si, mai important, pentru ce? Latura imprevizibila a vietii o face deopotriva interesanta si enervanta. Temerile si sperantele tale n-au nici o influenta asupra cursului evenimentelor. Actiunile si stradaniile tale uneori functioneaza alteori sunt complet futile. Si-apoi vine un moment neprevazut in care fara nici un efort cateva piese se aseaza in formula potrivita conturand o imagine palpabila. Si zambesti. Asta n-are cum sa dureze, iti spui. 

Si, intr-adevar, in cele mai multe cazuri nici nu dureaza. Nu e un plan divin care se pune in miscare, e doar o clipa fericita de randomizare. Ca un joc de carti: daca amesteci suficient de mult pachetul pana la urma un rege si-o dama tot vor sfarsi unul langa altul. Conteaza in ce moment jocul e devenit constient de sine. Din toate combinatiile posibile, mai devreme sau mai tarziu, unele trebuie sa fie atat de bune incat sa para masluite. Iar durata lor depinde doar de intensitatea cu care le traiesti. Atunci timpul e cu adevarat ceva relativ iar dragostea singura constanta demna de luat in calcul. Din pacate insa, dragostea in sine e cam inconstanta iar toate momentele astea sunt doar coincidente stranii urmate de lungi perioade de dispersie si cautare.

Prin urmare, intors la vesnica miscare browniana din care, pentru un scurt moment, ai fost intrerupt, te lasi din nou captiv suvoiului haotic; pana cand te ciocnesti iar de-o alta fiinta la fel de efemera ca si tine. Una care, intr-un fel, e bizar de familiara. Ai fost cumva amprentat prea dur in trecut si vezi imagini reziduale de un magnetism aparte deja cunoscut? Sau ai creat chiar tu conditiile prielnice pentru ca cineva sa se reinventeze dupa un model care, la un nivel intuitiv, banui ca-ti apartine. Uite ca te roade iarasi gandul si-ti rememorezi traseul parcurs in alte vremuri. Iti amintesti acele eforturi uneori naive pe care le-ai depus si recunosti efectele lor in masca abia intalnita. Una, in mod neasteptat, familiara. 

Cat de cinic poate fi universul? Ceea ce odata provocase stari conflictuale acum e bun de aplicat? Ori e doar consecinta naturala a unei maturizari proprii, independente...Unele masti cresc de la sine, ori poate, nici nu sunt chiar masti. Tot acel timp pierdut, toata acea senzatie de esec, cand tot ce era nevoie era sa lasi fiinta sa devina cea mai reusita forma a ei, asa cum ai ghicit-o ca se-ascundea in sanul crud ce ti-a abatut demult privirea. Oare totul a fost doar o lipsa de sincronizare? O eroare intr-un infinit joc al hazardului? Sau o intamplare menita a elimina varianta marker dintr-o serie de experiente al caror scop final nu-ti este accesibil? Daca-i asa, tine-te bine si uita de masuratori. Nu stii cat mai ai pana la urmatoarea randomizare.

Incubator107 @ Timisoara


Un grup de oameni entuziasti au inceput un proiect misto la Bucuresti si acum il plimba prin tara in ideea de a face puisori provinciali. Incubator107 reprezinta un amalgam de ateliere inedite, tinute de voluntari si sustinut prin donatii, al carui scop este de a-i invata pe altii diverse hobby-uri sau, eventual, ajuta sa si le descopere. Cu alte cuvinte se vrea o platforma de sustinere pentru oamenii pasionati care vor sa tina ateliere de creatie si sa-i invete pe altii tot felul de trasnai de la reciclat creativ la calcat camasi, jonglerii, origami, step, tarot sau mers pe sarma. Deci un fel de curs intensiv de hobby-uri sau o sezatoare cu mesteri si prajituri.

incubator107 este locul în care oricine poate învata pe oricine, orice. In fiecare luna, se aleg noi ateliere pe baza propunerilor primite de la persoane pasionate, amatoare sau profesioniste intr-un anumit domeniu. Pot fi ateliere de gatit, dansat, jonglat, mesterit, meditatie, masaj, origami, gradinarit....aproape orice, cat timp este o învatatura transmisibila si practica.
incubator107 isi are originea in Bucuresti si functioneaza cu succes de un an de zile, dar vrem sa il ducem in toata tara. Am fost deja la Cluj si Iasi si acum venim la Timisoara pe 21 si 22 aprilie pentru a gasi o asociatie sau un grup de tineri care ar vrea sa preia stafeta de la noi.


La Timisoara venim cu un maraton de ateliere in Scart si Cuib D'Arte: improvizatie, jocuri interactive, mobila din carton, jonglerie, reciclare creativa, step dance si dansuri aromane, calcat camasi:) In plus venim la pachet cu trupa Late Summer care ne va canta o serenada sambata seara, 21 aprilie.
Asadar, sambata in Cuib si duminica in Scart o sa fie taraboi mare. Programul e mai jos:


17 aprilie 2012

Atentie, se pedaleaza


La Timisoara nu incepe primavare cu adevarat pana nu te sui pe bitza si pedalezi prin oras alaturi de alte cateva sute de biciclisti. In 22 aprilie indiferent de starea vremii pornin in Pedalarea de Primavara. Numaram bicicletele sa vedem cate au supravietuit iernii sau "mainilor criminale" ale hotilor de biciclete. Actiunea traditionala VpB porneste din acelasi loc, platforma Timco, la aceeasi ora (10:00 adunarea, 11:00 startul) si pe un traseu cunoscut deja care va circumscrie centrul orasului pe bulevardele cele mai circulate. Bine, fiind duminica, n-o sa fie panica prea mare-n trafic. Se anunta insa cateva dusuri reci dar, stiind cat de exacta e meteorologia, sa nu ne ofticam inca. Iar daca o fi sa ploua, macar o sa ne spele rotile... Cu alte cuvinte, posesori de doua roti, verificati lanturile, franele si umflati bine rotile ca se pedaleaza...

14 aprilie 2012

Living life, one book at a time

Nu stiu, poate e ceva de invatat si din toate aceste "oglinzi sparte" pe care altii mi le pun la dispozitie... Din reflexii sau imagini distorsionate, trecute prin diverse filtre temporale, imbatranite, prafuite, rupte-n bucati si realcatuite intr-un portret mai usor de cuprins decat tabloul propriei tale vieti. Nu stiu, probabil e nevoie si de-o anumita pricepere in construit asemenea oglinzi... Prea mult argint orbeste, prea multa sticla tulbura. Nu-i simplu de atins un echilibru... inainte ca sa-l frangi.

Gasesc un asemenea echilibru in sensul zilei de azi. O multime mare de oameni celebreaza o moarte, o singura persoana poate aniverseaza o nastere. Nicicare din ele nu au vreo consecinta imediata asupra mea... Sunt detasat... si, totodata, detasabil. Odata ce-ai acceptat asta restul vine mai usor. "Trebuie sa pierzi ceva ca sa-i poti da o aura sentimentala." citeam azi... Are sens.

Nu sunt un credincios insa apreciez o poveste buna si accept ca nu am toate raspunsurile. But I've never lost Jesus... I never knew I had it to begin with... Asta ar fi o replica buna in Ziua Judecatii..

In fine, ziua asta ar fi fost una complet irosita daca nu as fi utilizat timpul mort intr-un chip educativ, terminand una din cartile lui Paler, posibil cea mai autoreferentiala (Autoportret intr-o oglinda sparta). Am impresia ca de fiecare data cand il citesc pe omul asta, vorbele lui imi ordoneaza mie gandurile. E o senzatie placuta, desi doar o senzatie. Imediat ce pun cartea deoparte sunt din nou inghitit de propria-mi valmasie a intelectului.

Totusi, am ceva de care sa ma agat. Felul in care si-a descris parintii. M-a facut sa ma gandesc la ai mei si nu glumesc cand spun ca in anumite momente mi-am sters ochii... La fel ca el ma gandesc ca probabil o sa aman la nesfarsit momentul in care o sa-mi exprim si eu dramul ala de recunostinta... intotdeauna complexat de mediocritatea propriei existente in raport cu sperantele pe care si le-au pus in mine. Asta pana cand am dat peste fraza eliberatoare...

O viata mediocra poate fi justificata. Mai ales intr-o lume mediocra. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuza. Nimic nu ne opreste sa visam “fara masura”.




13 aprilie 2012

Bloggar la schimb: Filmul

Mai tineti minte cand am fost la Cluj sa-mi fac de lucru prin fabrica Siemens ca blogger detasat in actiunea pusa la punct de Nebuloasa si TvDece? Ei bine a fost o experienta foarte interesanta, relaxant-amuzanta, plina de informatii si destul de surprinzatoare iar daca atunci, imediat dupa ce m-am intors, n-am reusit s-o expun prea bine in cuvinte poate acum "Filmul" va clarifica lucrurile. Montajul e realizat de Laviniu si colegii de la Evo Design.




ps: de cate ori imi aud vocea pe camera exclam "wtf?!"

12 aprilie 2012

M-am hotarat sa devin prost la TNT

Daca aveti cativa lei de spart (adica 10) si vreti s-o faceti pe ceva activitate culturala priviti nu mai incolo de Teatrul National Timisoara unde s-a pus in scena o adaptare foarte reusita a romanului de debut al lui Martin Page, M-am hotarat sa devin prost. Fiind deja familiarizat cu scriitura francezului recunosc ca muream de nerabdare sa vad ce-a scos din carte regizoarea Antonella Cornici. N-a fost deloc simplu sa ajung in Studio 5 pentru ca mi se pare ca inca de la debutul din februarie piesa asta se joaca cu casa inchisa. Dupa mai multe amanari consecutive acum doua zile am reusit s-o vad. 


Intr-o coaja de nuca: piesa e tot atat de amuzanta pe cat era si romanul. Ba chiar mai mult. Personajul Antoine (Calin Stanciu Jr) face un rol misto de geek intelectual nefericit care abordeaza metodic drumul spre auto-distrugere cautand sensul vietii intr-un pahar cu whiskey sau la capatul unei funii. Omul intra in tiparul de inadaptat social, prea orientat pe studiu si prea constient de absurdul prezentului. Pentru el "Inteligenta este un rateu al evolutiei". Pur si simplu nu se poate integra in lumea inconjuratoare, in valmaseala de trench-uri gri alergand dupa taxiuri, in angrenajul corporatist cu program de functionare fix si ritm ametitor. Prin urmare va inceta sa-i studieze pe Socrate, Hemingway sau Virginia Woolf, tampindu-se si indreptandu-se spre o profesie care incet dar sigur i-ar putea aduce niste fericire: alcoolismul. Primul profesor ii va fi Rafi (Victor Manovici), betiv de profesie, care-i va impartasi un adevar al vietii de taverna: nu-ti alegi tu alcoolul, alcoolul te alege pe tine.

Nedispunand insa de aptitudini pentru spirtoase, Antoine sfarseste la camera de garda in coma etilica. Acolo da peste Sandy (Malina Manovici), sinucigasa de profesie care-l ajuta sa dezvolte teoria ca e mai bine sa mori cata vreme viata nu ti-a luat totul. Cum nici moartea nu e o chestiune simpla de atins Antoine se inscrie la un curs de sinucidere tinut de o profesoara canceroasa (Alina Chelba). Singura care-l poate salva pe nefericit e o bibliotecara (Victoria Rusu) al carei optimism si pofta de viata sunt absolut contagioase. Ea s-ar putea dovedi raza aia de lumina care sa-l orienteze intr-o directie noua.

Pot doar sa sper ca fiecare din reprezentatiile urmatoare vor fi la fel de energice iar actorii nu vor resimti deloc rutina. Marti au fost extraordinari. O fi de vina textul satiric, sticlele de alcool, muzica excelenta (Bobo din Fara Zahar) scenografia moderna si minimala care lasa mult pe umerii personajelor, habar n-am. Cert e ca n-am mai ras in halul asta la teatru de foarte mult timp.

sursa poze

09 aprilie 2012

O gura de aer

E ciudat cat de adanca poate fi tristetea care te cuprinde uneori noaptea tarziu.* E ca o fantana cascata dintrodata-n cer din care somnambulii si insomniacii se adapa intre ei. O sete ce vine odata cu nevoia brusca de a lua o ultima gura de aer proaspat. Pacat ca mi-am zidit si ultimele ferestre spre voi ramase deschise. Pare-se ca sunt hotarat cu tot dinadinsul sa traiesc in oricare alt timp decat in cel prezent. Deloc sanatos. Nu-s vreun artist neinteles si nici vreun ignorant nebun. Doar prea constient de toate celelalte alternative. Prea increzator in potentialul lor de mai bine. Prea disperat de restrangerea versiunilor mele intr-un singur mine, unul pe care-l detest si de al carui esec ma tem.

Ce faci cand realizezi ca toate presupusele atuuri de care te agatai sunt in realitate niste slabiciuni? Cand punctele forte si dezavantajele isi schimba intre ele rolul, fortate de vreo conjunctura neprevazuta? Cand cuvintele ce pareau potrivite pe hartie suna ridicol, artificial sau pretios, cand seriozitatea e perceputa drept raceala iar umorul mai ciudat trece ca infantilism, cand timiditatea si respectul sunt indistinct intrepatrunse ori tacerea pare doar inca o simpla aroganta. Nu te simti deodata de parca ai umbla cu buzunarul plin de kriptonita? Ori invadat de un escadron de nano-sabotori indiferenti gata sa-ti tarasca vrednicia drept in abatorul de principii. Sau am doar o criza de identitate... 




* citat din George Orwell - O gura de aer.

05 aprilie 2012

La ceai cu George Orwell

All true tea lovers not only like their tea strong, but like it a little stronger with each year that passes.

Daca vreti sa cititi cum se bea corect ceaiul in casa lui George Orwell poftiti aici.

Mi-a placut regula asta:

"tea — unless one is drinking it in the Russian style — should be drunk without sugar. I know very well that I am in a minority here. But still, how can you call yourself a true tealover if you destroy the flavour of your tea by putting sugar in it? It would be equally reasonable to put in pepper or salt. Tea is meant to be bitter, just as beer is meant to be bitter. If you sweeten it, you are no longer tasting the tea, you are merely tasting the sugar; you could make a very similar drink by dissolving sugar in plain hot water."


03 aprilie 2012

#obiceiuriNEsanatoase

* berea de la miezul noptii
* shaorma la ore mult dupa miezul noptii
* nihilismul lui palahniuk cand tocmai ai trecut prin momente complicate
* renuntarea la masa de pranz pentru savoarea unui covrig frugal si a sfintei cafele din miezul zilei.
* aglomeratia din cele mai ascunse si neaerisite pivnite unde te-ai retras pentru un concert obscur si o doza intensiva de alcool sau nicotina
* contul de tumblr al lui ellunes
* tanjirea bolnavicioasa dupa ceva... indefinit, inaccesibil ori imprevizibil
* sa te reciclezi emotional iubind, iubind... iubind pana la indiferenta.
* sa pretinzi certitudini intr-o mare de incertitudini sau de la bravii specialisti in platitudini
* sa-ti pese de lucruri trecatoare si de oameni ce poarta-n suflet mici etichete de expirare.