18 martie 2012

La Siemens se "fabrica" solutii

“A fost o experienta interesanta” e genul de raspuns stereotipic pe care esti gata sa-l arunci in discutii dupa un proiect ca cel cu bloggerii la schimb. Si chiar daca e valid din toate punctele de vedere, raspunsul e fara indoiala unul sterp, lipsit de continut. Pentru ca “experienta” de care e vorba a fost suficient de consistenta pentru a palavragi mai multe ore bune pe seama ei, a oamenilor implicati si a poz(n)elor care, invariabil, se nasc atunci cand scoti bloggerii din online si-i bagi in campul muncii.

Cum spunea si Ovi, ziua noastra de munca la Siemens-ul din Cluj n-a fost chiar asa de grea. Probabil si pentru ca era vineri, am inceput-o nitel mai tarziu, pe la 9 jumate asa, cand ne-am prezentat in formula completa plus gazdele TvDece si “corporatista de la centru”, Cristina Marcu, la atelierul de productie unde o parte din noi am fost dati pe mana maistrului in vreme ce restul au purces la o vizita prin cateva clinici clujene carora Siemens le-a furnizat aparatura medicala sofisticata.



In atelier imediat am demontat cateva perceptii gresite despre companie, directorul de productie si nenea maistru’ explicandu-ne indulgent ca Siemens face de peste 100 de ani orice functioneaza pe baza de curent. De la telefoane la tramvaie sau elemente pentru statii spatiale. In atelierul lor se asamblau insa panouri de curent complexe (pe una din linii asteptau vreo 10 dulapuri pentru Transelectrica) si timp de o ora maistrul ne-a supravegheat si instruit in asamblarea unui panou ceva mai simplu (“doar“ 400V) care nu costa foarte mult si putea deci fi lasat pe mana noastra. Trebuie mentionat ca aici s-a remarcat entuziasmul Corinei care a montat cele mai multe disjunctoare si a lipit cele mai multe etichete, noi baietii multumindu-ne sa privim “fetita” muncind (asa a botezat-o maistrul pe dra profesoara in prag de maritis) cu cea mai romaneasca scuza pe buze: avem decat o surubelnita. Dorel ar fi mandru.
 hmm... pare complicat, nu inteleg de ce Cori e asa optimista

Desi comparat imediat de noi cu un joc de Lego procesul de asamblare e munca serioasa nu joaca si incepe in atelierul de proiectare unde niste ingineri fac schemele abstracte peste care noi ne uitam intrigati. Cei 20 de oameni din atelierul de productie insa n-au probleme cu astfel de lecturi ceea ce ne face sa speculam ca dupa un timp si jobul lor devine mai mult sau mai putin un joc de Lego pentru oameni mari. Unul insa care se concretizeaza in solutii tehnice pentru sistemul energetic national.
our work here is done

Un alt loc in care Siemens a avut o implicare consistenta este Biblioteca Central Universitara Lucian Blaga, o institutie realmente impresionanta, pe vreo 7 nivele si, din fericire, forfotind de studenti. Acolo, pe langa reconditionarea corpurilor de luminat vechi de 105 de ani si adaugarea a inca vreo 1000 noi, Siemens a schimbat intreaga retea electrica si de incalzire, reducand facturile cam la jumatate si oferind un climat confortabil cititorilor si, indeosebi, cartilor. Pentru ca si ele trebuiesc pastrate in conditii de siguranta si ferite de umezeala, mai ales cele din sectia de colectii speciale unde am vazut exemplare de la nasterea tiparului si cateva bijuterii liliputane (intreaga Divina Comedie cat o cutie de chibrituri). Asemenea carti fragile si rare nu trebuiesc expuse la lumina directa a becurilor normale asa ca iluminatul este unul special.
sala de "colectii speciale"

Vizita la Biblioteca a fost una foarte “invaziva” - privind strict din punctul de vedere al studentilor si al bibliotecarilor pe care nu i-a anuntat nimeni ca vor fi supusi privirilor noastre intrebatoare. Astfel curiozitatea noastra ne-a atras si cateva reprosuri mute cand ne strecuram prin toate salile de lectura (mai putin cea destinata profesorilor si cercetatorilor, spre dezamagirea Corinei) prin depozitul de carte (7-8 nivele cu rafturi tixite ca-n filme) pe la sectia de legatorie, unde se retiparesc si repara cartile distruse, pana pe acoperisul cladirii unde sunt instalate panouri fotovoltaice care furnizeaza energia pentru iluminatul arhitectural de pe timpul noptii. Asta inseamna sa traiesti in timpul tau si sa te folosesti de solutiile pe care inginerii si tehnicienii le au de oferit in domeniul educational. Proiectele de viitor vizeaza indexarea tuturor cartilor in fisierul electronic si, de ce nu, automatizarea ‘drumului cartii’ din depozit catre masa solicitantului.
 pe acoperisul Clujului

Reveniti din nou in formula completa, dupa ce Alex si Dani Sima au vizitat 2 clinici si-un spital si-au repetat munca noastra din atelier, ce-i drept, mai eficient ca aveau modelu’ nostru la vedere, ne-am deplasat la una din statiile majore de pompare a apei, cea din cartierul Zorilor, care alimenteaza vreo 50.000 de oameni. Aici Siemens a oferit solutia de automatizare a pompelor astfel incat panourile de curent si tablourile de control sa fie operate de un singur om si de un soft destept. Iar statia arata impecabil si nu a avut nevoie de interventii in 12 ani de operare.

In concluzie, desi se anunta ca o zi de munca - imi imaginam 4 ore de stat la banda si 4 de impins hartii - vinerea asta a fost ca o vizita din clasele primare prin fabricile patriei. Una in care toti te privesc ingaduitor si-ti raspund la intrebari. Si pentru ca intrebarile noastre nu foarte specifice si-au gasit repede raspunsurile ziua s-a incheiat ceva mai repede decat prevedeam lasandu-ne timp suficient sa ne mai si distram umpic.

galerie foto

Credits:
#bloggerilaschimb, un proiect TvDeceNebuloasa, powered by Siemens
sustinut de: Porsche Timisoara care ne-a transportat pana la Cluj cu o sprintena Skoda din Ghiroda (1.4 TSI, 120 de cai, 6 viteze, numa zic’), Pizza Hut care ne-a hranit pe saturate (desertul Dolce Vita intra la rubrica obiceiuri nesanatoase musai), Best Western Fusion Hotel care ne-au tinut ca-n puf, respectiv Restaurant Belvedere si Autonom Rent-A-Car care au facut chestii asemanatoare pentru gasca de clujeni detasati in locul nostru la Siemens Timisoara.


12 comentarii:

  1. Deci a fost fain pana la urma, ori nu? Desertul l-ati ales voi? A fost asa ,, a la Fellini" . Traba incercat. Iti place Clujul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost distractie. Si am descoperit oameni faini si deschisi gata sa-ti povesteasca despre profesia lor. normal ca-mi place Clujul, e un oras plin de viata si inca "virgin" pt un calator ca mine. Dar Timisoara e acasa.
      Desertul a fost mai degraba "Antonionian", fiebinte, exotic si foarte foarte dulceag.

      Ștergere
  2. zici ,, Antonionian" ?! Ahha!

    stii, in orice dulce se pica si putina sare, asa ca dulcele sa aiba personalitate, pentru evidentierea aromei. prea dulce nu-mi place. pentru barbati, merge.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu pentru care barbati merge ca io abia am mancat jumatate. Sare nu m-am gandit sa pun... probabil ciocolata avea suficienta personalitate :). Sau inghetata. Discutabil. Fetele insa s-au ghiftuit... Practic doar aia visau, Dolce Vita.

      Ștergere
  3. Toate visam la Dolce Vita, mai mult sau mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  4. sigur maltul are mai multa personalitate pentru tine. discutabil si aici. sigur n-o preferi pe cea irlandeza. mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. dar ce pot sa spun, e, ca te prinde verdele. acel verde....cu rosu. fara conotatii.cred ca e speciala... altii o prefera pe stella. gusturile nu se discuta. nu stiu ce-ati gasit la ,,ele", dar na.... sigur sunt speciale. poate culoarea, aciditatea, poate gulerul apretat sau senzatia aceia de sete continua care mai cere una, mai cere una....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Presupun ca vorbim despre bere aici, nu? Iar daca e asa, ambalajul nu conteaza, doar gustul... iar gustul nu se discuta, asa ai zis.

      Ștergere
  6. conteaza si ambalajul, imi pare rau sa te contrazic.iar ma necajesti. pentru ca un tip care pretinde ca iubeste filmul, publicitatea si tot ce tine de industria asta n-ar spune ca nu ar avea importanta ambalajul. tocmai. el nu e facut la intamplare.iti spun cum e gandit, asta din perspectiva mea. Va petreceti mult timp cu ea, cei mai multi isi plimba inelarul pe gatul ei transpirat... s.m.d deci ambalajul are forma trupului unei femei. hai ca deja am gandit o reclama. gata! m-ai suparat. mai departe scrie tu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. n-am vrut sa te necajesc dar lucrul s-a intamplat pentru ca mi-e inca neclara identitatea ta. S-ar putea sa-ti para bizar dar asa e.
      si nici tu nu ma cunosti foarte bine. nu pretind ca iubesc filmul ci chiar il iubesc dar ca forma de arta, bucata de cultura, mijloc artistic de comunicare, creator de stari si sursa de explicatii. publicitatea insa o detestt pentru forta ei de manipulare recunoscandu-i totusi rolul major de motor economic al societatii. publicitatea insa e un mismas, un valmasag din toate celelalte mijloace artistice de exprimare (muzica, pictura, film, literatura) asa ca e usor sa fie iubita in formele ei reusite. Ambalajul e caracteristic publicitatii motiv pentru care il pot aprecia numai daca imi starneste ceva vibratii asemanatoare cu cele ale "obiectului artistic" pe care-l copiaza.

      Ștergere

Comentezi?