08 martie 2012

Despre omizi si fluturi

daca raspundeti mai bine la stimuli vizuali recomand versiunea video de la finalul textului.

Stiti povestea cu omida si fluturele? E cam asa. Era odata o omida. Sau, daca vreti, un omid. N-are importanta genul. Si omida asta era deosebit de singura dar nici ca-i pasa de asta intrucat toata viata ei nu cunoscuse pe nimeni altcineva si, deci, ii lipsea constienta propriei singuratati. Practic, pana atunci isi fusese suficienta. S-ar putea spune despre omida asta ca avea orizontul ingustat. Nu era chiar vina ei, sa fim clari asupra acestui fapt. Era o conjunctura nefavorabila despre a carei existenta nu fusese pana atunci informata. Ei bine, intr-o seara, in vreme ce se rasfata confortabil in lumina lunii (o luna plina, ca cea de aseara daca ati vazut-o) omida noastra a avut cea mai bizara aparitie din viata ei. O fiinta eterica s-a coborat dintre nori dezvaluindu-si in toata splendoarea aripile ingeresti cu care soarta o inzestrase, radiind voluptoasa in lumina astrului noptii si zambindu-i strengareste omidei buimacite de atata atentie. 

Trecand repede peste socul initial omida a intrat bucuroasa in jocul fluturelui (sau fluturesei, nu conteaza genul, v-am mai zis) incercand s-o atraga cu flori, muzica si promisiuni de lepidoptera muta. Insa in momentul in care s-a apropiat un pic mai mult a descoperit cu surprindere existenta unui zid invizibil intre dansii. Iar drama a fost si mai mare cand a realizat ca, de fapt, zidul se intinde de jur-imprejurul ei, lipsind-o pe ea de o stare care pana in acel moment fusese un concept cu totul strain, starea de libertate absoluta. De a face tot ce vrea, de a apuca in ce directie crede de cuviinta fara nici un regret. Era deci prinsa intre zidurile propriei existente, una evident inferioara conditiei de fluture celest, iar aceasta marginire abia acum remarcata o infurie peste masura. Astfel luminata de ceea ce nu s-ar putea numi decat o “revelatie insectoida”, omida si-a inghitit frustrarea laolalta cu niste delicioase frunze de nuc cazand intr-un somn binefacator. La capatul lui insa omida devenise in mod surprinzator(!) o cu totul alta persoana (insecta, whatever). 

Pentru ca, vedeti voi, ceea ce omida era pe cale sa afle e ca, uneori, somnul ratiunii nu naste doar monstri, ci din contra, adormindu-ti pornirile instinctive, gandurile si reactiile intempestive, iti permite chiar sa evoluezi intr-o versiune a ta mai buna. Iar apoi nu mai ai decat un pas pana la iesirea din cusca convingerilor personale in care te-ai complacut sa traiesti atata timp. Spre ce anume, asta tine de fiecare sa decida... 


7 comentarii:

  1. Si astfel omida a facut primul pas pe extraordinarul drum catre insectar....

    Azi sta agatata cu un bold in spate si se gandeste ce proasta a fost ca a renuntat la stadiul de omida (sau omid, whatever :D)... doar se stie ca nimeni nu pune omizi in insectare hahaha....

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesante articolele tale si intuitive. Aici putem dezvolta, trecand de la metamorfoza (larva, pupa, fluture), la efectul fluterului sau teoria haosului, mult mai pragmatice.
    O sa continui pe alt plan dar pastrand ideea, cu Colectonarul lui Fowles si cu Butterfly Effect sau hai sa zicem, sa mai trecem si pe la Antipa ( n-am fost niciodata ) dar a intrat in lista de mea de repere, sa zic asa, itinerante, mai ales ca s-au produs, ceva transformari, acolo.
    Sunt sigura ca posezi un bagaj mult mai mare la capitolul exemplificari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai sintetizat misto cateva din chestiile ce ma framanta. Colectionarul inca nu l-am citit (e in plan, pe raft adica) iar la Antipa sper sa ajung macar o data.
    Despre bagaj ce sa spun, nu cred ca-i chiar asa de voluminos.. calatoresc usor :) Insa acumulez in fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Colectionarul mi-a placut cel mai mult, probabil din cauza subiectului, nu stiu, Magicianul (bestseller pe vremuri) mi-a placut pana pe la mijloc, dupa aceea mi s-a parut ca intru intr-un scenariu de film hollywoodian, se rotea in jurul cozii, dar e o parere binenteles personala, asta nu inseamna ca nu-l recomand. La vremea aceia, Fowles, era un fel de Coelho din zilele noastre, mai cu staif. Exuberanta varstei.Am vazut ca l-au reeditat.

    RăspundețiȘtergere
  5. uneori ca si omida din poveste ta de cele mai multe ori stau si admir, contemplu, ma minunez, astept sa ma transform, probabil poate la sfarsitul vietii voi putea sa ies din crisalida, adica atunci voi putea spune ca sunt un fluture.iarta-mi greselile cele de voie si fara de voie (ha), dar n-am rabdare. tot timpul arunc, pe masura ce ideile imi vin si n-am rabdare sa corectez.n-am nicio scuza, stiu.

    RăspundețiȘtergere
  6. (fluturas de comentariu: Impulsul omidului)
    Noaptea somnului odihnitor este un bun sfatuitor. In urma halo-ului de frumos intrat prin retina, in vis ii flutura un sambure de gand ca o revelatie, in ce poate fi in stare sa se prefaca. Frumos.Iubit.Deci Rich. Bogat.

    http://www.youtube.com/watch?v=D7jbwA64VOA

    RăspundețiȘtergere
  7. Tre sa recunosc e chiar faina povestea si ideile principale sunt legate laolalta destul bine sin intr-un mod destul de clar, asa ca ... bravo! Tine sus munca buna, ca sa zic asa!

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?