cateva zbateri lirice ale unor oameni pe care-i admir, daca tot e zi festiva pentru poezie. nu stiu de ce zice lumea ca nu se mai citesc versuri cand e plin de ele prin sloganuri publicitare, pancarde revolutionare sau electorale, pereti de buda etc. aa... nu se mai citesc versuri bune? ei, las' ca macar se scriu... si le-om citi noi odata.
Ce rămâne din viaţă
oamenii sunt convinşi
că în poezii nu se întâmplă nimic
că ele ar trebui citite
după moarte
când e bine să nu mai ai pofte
idei
oamenii nu deschid cărţi subţiri
iar dacă o fac
observă imediat că înăuntru sunt
puţine cuvinte pe rând
puţine cuvinte pe pagină
în rest
alb mult alb
şi le închid repede
fără să le spună nimeni
oamenii ştiu însă că
poezia este ceea ce rămâne din viaţă
după ce o trăieşti
Robert Serban
Te iubesc pentru că vei muri
Probabilitatea ca doi oameni să existe,
să se găsească
şi să se iubească
este egală cu posibilitatea
ca un meteorit
să cadă
pe pămînt
exact în gaura
care i se potriveşte.
Simt cum mă-ndepărtez de tine
cu fiecare cuvînt
pe care-l scriu,
simt că fiecare literă-i o cărămidă
din zidul
pe care neputinţa mea
de-a nu scrie
îl ridică între noi.
Scriu şi mă tem că "te iubesc" e un ferpar
al sentimentului pe care, scriindu-l,
îl ucid.
Scriu, deşi ştiu că, oricît de frumoasă ar fi o carte,
publicarea ei nu va putea justifica
tăierea unui copac.
N-am timp să cred, trebuie SĂ FIU Dumnezeu -
un Dumnezeu care sacrifică lumea-ntreagă
pentru un singur om,
un Dumnezeu care se roagă-n fiecare zi
în faţa oglinzii,
sperînd că te va vedea pe Tine.
Din nenorocire însă,
Dumnezeu e un poet prost:
poeziile lui ajung,
fără excepţie,
în coşul de gunoi
al morţii.
Daniel-Silvian Petre
Femeile retrovizoare
Privirile din aceste oglinzi retrovizoare sînt mult mai
aproape decît par
de aceea femeile din aceste priviri retrovizoare sînt atît de departe
pentru că umbrele din ferestre sînt mult mai tăcute decît par
însă obiectele din aceste oglinzi retrovizoare sînt mult mai femei
decît oricare alte ferestre.
Trecerea
De cîte ori mă vedea că trec
(pentru că eu trec mai tot timpul)
el venea la mine şi mă ruga să-l omor
şi eu, pentru că îl ştiam, îl omoram de fiecare dată
trecînd mai departe.
Pînă într-o zi cînd
de teamă sau din cu totul alte motive
nu am vrut să-l mai omor
şi atunci el a murit, trecînd mai departe.
Iulian Tanase, Iubitafizica
Daca e poezie, asta sa fie. Mi-ar place ca prieteni de-ai tai sau si anonimi sa continue, in acelasi spirit, aici la tine acasa. Ca un cub rubik, il rasucesti, o culoare, un vers macar. Sa curga.Nu pot sa cred ca esti singur pe fir. Poemele sunt dedicate oricarei femei,un nume sta intr-un colt, un alt nume in alt colt s.m.d. Dar mai este timp. Cine stie?
RăspundețiȘtergereO sa rasucesc eu prima, cubul .
Albastru:
RăspundețiȘtergereAlte poeme de Morten Søndergaard
Mă trezesc pe un tărâm unde îndrăgostitii au preluat puterea. Au introdus legi ce decretează că nimeni nu va mai privi vreodată în altă parte. Trandafirii sunt folositi ca monedă de schimb, nebunii sunt venerati ca niste zei, iar zeii sunt considerati nebuni. A fost reinstaurat serviciul postal, iar cuvintele „tu” si „eu” sunt acum sinonime. După revolutie, s-a decis ca cei cu inimile frânte să fie eliminati pentru siguranta celor fericiti în dragoste. Când îmi vor da de urmă, mă voi preda imediat. Călăul e o femeie care termină repede treaba. E iarnă, si eu nu te-am întâlnit încă.
Ipotetic. Tine minte.
Idee mi se pare binevenita. Comentariile sunt deschise, ramane sa vedem cine se baga la "schimbdeversuri".
RăspundețiȘtergerese pare ca l-ai aruncat prea departe. nu dispera.
RăspundețiȘtergerem d d t
RăspundețiȘtergere