Nu, n-am raspuns dar m-am folosit de titlu ca sa va atrag atentia asupra unui studiu facut de oamenii de la Stanford Research asupra felului in care se manifesa dragostea in corpul uman. Daca aveti 15 minute libere le-ati putea acorda filmului de mai jos, un montaj care documenteaza prima "competitie a dragostei" si, totodata, un exemplu de cercetare cognitiva. Au luat niste indivizi de sexe, varste si rase diferite, si i-au scanat cu un MRI masurandu-le nivelurile de dopamina si serotonina vreme de 5 minute in timp ce se concentrau la o persoana sau amintire draga. Ceea ce e mai interesant decat rezultatele sunt motivatiile fiecaruia, experienta individuala si felul in care privesc aceasta necunoscuta pe care se tot zbat s-o descifreze cercetatorii: iubirea.
O perspectiva interesanta a avut o doamna de vreo 70 de ani care a pus lucrurile in felul urmator: daca intri intr-o relatie pentru bani, sex sau pur si simplu companie, esti naiv. Lucrurile astea sunt superficiale si nu aduc satisfactie pe termen lung. In schimb ar fi util sa cauti in celalalt o motivatie si un sprijin in a evolua impreuna catre persoanele care sunteti capabili sa deveniti. Sau predestinati, daca sunteti religiosi. Asta s-ar putea transforma in ceva de povestit nepotilor.
In alta ordine de idei ma uit in jur si vad destule cupluri destramate in primii 2-3 ani, hai 4. Ma intreb, ei sunt oare constienti ca n-au trecut nici macar de prima jumatate a inceputului unei relatii? Iar inceputurile sunt intotdeauna cea mai grea parte (am citit asta undeva, n-o zic din experienta, ca inceputurile mele sunt ca titlul unui prim capitol dintr-un roman de Tolstoi) iar chestiile bune vin abia dupa, cand hormonii se cazeaza si tabieturile se armonizeaza, oamenii invatand intr-un final sa traiasca unii cu ceilalti nu unii langa ceilalti. Da, in fine, ce stiu eu... probabil creierul meu ruleaza o versiune trial de programare cognitiva, gata sa expire la primele precese reale si complexe ale vietii sau, cine stie, ale iubirii.
uaaa, tare fain a fost! mi-a plăcut mult mult de tot
RăspundețiȘtergereCe roman de Tolstoi? :D
RăspundețiȘtergere1. Sunt total de acord cu d-na de 70 de ani. De catva timp incercam si eu sa explic asta pe cateva bloguri, inclusiv un pic pe al meu, dar e clar ca nu stiu sa ma exprim in scris pt ca nu ma intelege nimeni, sau o data mi-a si zis unul ca scriu...shit !
RăspundețiȘtergere2. Re nucleul accumbens, statia aia din creier unde se revarsa chimicalele dragostei, acest loc este fie obliterat prin neurochirurgie in RP Chineza, fie stimulat prin Stimulare Profunda de Creier in America, in mod experimetal pt tratarea dependentei de alcool. Se pare ca chinezii au rezultate mai bune, desi nu a urmarit nimeni dupa aia daca cei la care s-a intervenit astfel chirugical se mai pot indragosti sau mai pot iubi (ca, dupa parerea mea, nu e tot aia).
P.S. Insa am cumva vag, intuitiv, impresia, ca pt relatia de iubire descrisa de doamna aia de 70 de ani nu mai ai nevoie de acel nucleu accumbens, ci doar de caile preexistent batatorite catre cortexul orbito-frontal, centrii limbajului, si sa ai cat de cat memorie intacta cu capacitate de achizitie si de planificare buna la nivel de cortex...desi, daca ai fost deja alcoolic un nr de ani, sau ai mai inhalat si gaze din alea de bricheta, nu mai ai chestiile astea intacte, deci degeaba iti scoti nucleul accumbens ca tot aia e cu el sau fara el, (re dragoste din aia tip d-na 70 de ani).
ȘtergereIndragostirea aia de la inceput, (care teoretic, desi nu mereu necesar, e posibila si la prima vedere, mai ales pt baieti, lor luandu-le exact 8,2 secunde de atentie sustinuta pe un chip de interes, mai ales buze, apoi ochi, apoi asa un rotocol la simetria fetii, si iar la buze ca sa se indragosteasca, ca daca nu e sa se indragosteasca, isi pierd interesul si se uita automat in alta parte inainte sa se scurga cele 8,2 secunde), semana pe creier pozat colorat cu intoxicatia cu cocaina, si e mediata de dopamina cel mai mult. Dragostea aia mai de tip soul-mate cred ca seamna cu intoxicatia cu ecstasy, (inclusiv, mai ales, suferinta de dupa ce se termina, de nu te mai scot din depresie existentiala nici injectiile cu ketamina). Dragostea aia de mai pe termen lung de max 3 ani (cf Reuters), care nu e neaparat de tip soul mate, dar e initial din aia obisnuita mediata de cocaina, este mediata de oxitocina, un hormon al atasamentului si al obisnuitei in cuplu, insotit de paranoia fata de cei din afara cuplului, si insotita de usoara scadere de testosteron la baieti, (care se intampla si dupa ce se naste un copil intr-un cuplu care traieste impreuna, deci am dedus ca se pot crea boost-uri de oxitocina care sa mentina relatia cat de cat, daca apare cate un copil la cam 2 ani jumate, ca altfel dupa 3 ani, se termina si cu dragostea aia). Abia dupa aia, daca mai are cineva energie, poti trece la cursurile de educatie reciproca si sedintele de negociere planificate periodic, astfel incat sa inceapa fiecare sa se conformeze planului doamnei de 70 de ani. Din fericire, daca incepe dupa o vreme sa se instaleze dementa, se poate chiar reveni la indragostire erotica la prima vedere. Deci la inceput trebuie depus ceva efort re atentie crescuta la planificatul copiilor si scolarizare reciproca, particiapare constiincioasa la sedinte de negociere, ca pe urma te ajuta din nou natura, si ce a fost mai greu a trecut ! Asa poate avea chiar toata lumea o sansa sa NU divorteze, si astfel sa ajute si economia, stiindu-se ca in intreaga lume in afara Scandinaviei, institutia casatoriei ajuta si economia nationala.
Ștergerepeste filmuletul asta am dat si eu din intamplare saptamanile trecute.. sa fie un semn ca mi-a aparut iar in drum ? :))
RăspundețiȘtergere